Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că serioasa divergență de jurisprudență cu privire la natura juridică a ordonanței de clasare și la posibilitatea cenzurării acesteia de către instanța de contencios administrativ este motiv temeinic pentru depășirea termenului de 6 luni privind introducerea cererii de anulare a unui act administrativ individual, prevăzut de art. 11 alin. 1-2 Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ. În speță, Înalta Curte a constatat că la data la care recurenta Agenția Națională de Integritate a formulat plângerea prealabilă – 15 iulie 2013, jurisprudența nu era unitară în ceea ce privește natura juridică a ordonanței de clasare dată de Comisia de cercetare a averilor, respectiv dacă aceasta constituie un act administrativ care poate fi contestat în instanța de contencios administrativ. Abia la data de 19 mai 2014 s-a conturat orientarea jurisprudenței spre calificarea naturii juridice a ordonanței de clasare ca fiind act administrativ, apărând, astfel, ca întemeiată depășirea termenului de 6 luni reglementat de textul de lege menționat pentru sesizarea instanței cu acțiunea având ca obiect anularea ordonanței de clasare dată de Comisia de Cercetare a Averilor. (Decizia nr. 1881 din data de 23 mai 2017 pronunțată de Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție având ca obiect anulare ordonanță emisă de Comisia de verificare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Oradea)