Dan-Rareș Răducanu
Am întâlnit în practică situații în care s-au furnizat planuri pe baza cărora s-au făcut oferte de canalizare. Acesta este un caz practic. Oferte de canalizare într-o zonă în care nu existau străzi, dar pe plan acele străzi existau, era câmp viran. Când constructorul s-a dus acolo să monteze țevile, canalizarea, a constatat că era teren viran, dar pe planuri apărea strada cutare, strada cutare… Este ireal ce se întâmplă în practică. Și asta vine tocmai din această chestiune, lipsa de specialiști, de personal calificat. Și aici există un studiu mai vechi, din 2008, la nivelul Uniunii Europene și s-a constatat că 83% dintre resursele irosite în cadrul unei achiziții publice se datorează acestei lipse de profesioniști și doar 17% corupției. Cred că este și la noi în țară o astfel de situație.
Tot legat de această lipsă de profesionalism, aș mai aminti și această obstinație cu care autoritățile publice din România insistă pe varianta achiziției la prețul cel mai scăzut. Este obsesiv la nivelul Uniunii Europene în ultima perioadă cerința să se renunțe cât mai mult la această variantă și să se adopte această variantă doar atunci când într-adevăr este posibil ca prin această metodă de calcul, prețul cel mai scăzut, să se facă o achiziție competitivă. Pentru că dacă luăm o autostradă, una este să facem autostradă cu un anumit tip de material care se strică mai greu sau durează mult mai mult la un preț mai mare și alta este să se realizeze o autostradă la un preț mai mic, cu materiale de calitate proastă care într-un an de zile să necesite o nouă reparație capitală.
Avocat Dan Rareș Răducanu
Senior Partner STOICA & ASOCIAȚII
* Opinie susținută în cadrul dezbaterii Etapele achizițiilor publice și echipa, ediția 187 organizată de Societatea de Științe Juridice (SSJ)
Un plan in care figuarau strazi, deşi in fapt era camp viran nu ţine de incompetenţă, ci de rea-credinţă, e o falsificare grosolană a realităţii.
Lipsa de specialiști, de personal calificat e mai mult un mit. Există destui specialişti competenţi, nu au plecat toţi, dar competenţii nu au acces la contracte, deoarece sunt „aranjate”. Autoritatile preferă specialiştii mediocrii, dar care se prostituează profesional, închizînd ochii la incălcare normativelor de calitate în constructii. Nu mai e ca în evul mediu, că a plecat meşterul şi a dus ştiinţa cu el, in normative ai descrise detaliat toate etapele unei construcţii, de la proiectare la desfiinţare.
Alt mit este că prețul cel mai scăzut ar fi problema calităţii slabe. Depinde la ce raportezi preţul cel mai scăzut: la alte oferte umflate obsecen pentru comisioane, sau la indicatorul d enorme de deviz elaborat de INCERC, de exemplu. In constructii profitul real e ca valoare de la jumatea ofertei în sus. Cum de se pot construi autostrazi in alte tari la preturi mai mici decat in Romania, in conditii de relief mai dificile si cu salarii mai mari platite muncitorilor?
Da, lăsaţi indignarea la o parte, nimeni nu crede că un constructor se angajează să instaleze ţevile conform „planurilor”, fără să facă o inspecţie prealabilă a şantierului.
Deci cazul „practic” nu deloc practic.
O firmă de construcţii care depune o ofertă la un contractor general, sau indiferent ce poziţie ocupă în schema de lucrări, NU FACE OFERTA fără să meargă la faţa locului şi FĂRĂ să constate situaţia de pe teren.
Dacă era vorba de situaţii imprevizibile, greu de verificat, cum ar fi instalaţii subterane… fie! Dar inexistenţa şoselelor, străzilor… asta e greu să dai explicaţii că nu ştiai că NU există! Niciun judecător nu va admite buna credinţă a acelui sub/contractor, care execută nişte lucrări de instalare a unor ţevi şi canalizări care nu sunt racordate la nimic… dar care contractor AŞTEAPTĂ SĂ FIE PLĂTIT!
Deci e cu dus şi-ntors aici.
Poate că dl. avocat Dan-Rares RADUCANU ar fi trebuit să explice ipoteza mai clar, altfel indignarea pare să nu aibă un temei solid.