BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalIPTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Contencios administrativ
DezbateriCărţiProfesionişti
VLAD CENUSE & ASOCIATII
Print Friendly, PDF & Email

Întrebare preliminară cu privire la regularizarea TVA-ului direct în fața instanței fiscale. UPDATE: Concluzii AG în avantajul contribuabilului

21.01.2019 | Mihaela MAZILU-BABEL
Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

21 ianuarie 2019: Avocatul general propune:

„Articolul 20 alineatul (2) din Directiva 2008/9/CE a Consiliului din 12 februarie 2008 de stabilire a normelor detaliate privind rambursarea taxei pe valoare adăugată, prevăzută în Directiva 2006/112/CE, către persoane impozabile stabilite în alt stat membru decât statul membru de rambursare (JO 2008, L 44, p. 23) trebuie interpretat în sensul că nu stabilește un termen obligatoriu, a cărui nerespectare să conducă la pierderea automată a dreptului la restituirea taxei pe valoare adăugată (TVA) dintr-un stat membru. Astfel, o persoană impozabilă poate să își regularizeze cererea de rambursare a TVA-ului prin prezentarea de probe în cadrul unei contestații în temeiul articolului 23 din această directivă.” (s.n. – M.M.-B.)

:: concluzii AG

***

17 mai 2018: Judecătorul francez se întreabă cu privire la posibilitatea de a regulariza TVA-ul direct în fața instanței fiscale (C-133/18 Sea Chefs Cruise Services).

Situația de fapt:
1. materia UE: fiscalitate – taxă pe valoare adăugată;
2. necesitatea de a afla dacă o dispoziție dintr-o directivă incidentă ar crea o regulă de decădere care implică faptul că:
2.1. o persoană impozabilă într-un stat membru nu își poate regulariza cererea de rambursare în fața instanței fiscale;
2.1.1. care solicită rambursarea taxei pe valoarea adăugată într-un stat membru în care aceasta nu este stabilită;
2.1.2. dacă nu a respectat termenul de răspuns la o solicitare de informații formulată de administrație;
2.2. sau dimpotrivă această persoană impozabilă poate, în cadrul dreptului la o cale de atac și în lumina principiilor neutralității și proporționalității taxei pe valoarea adăugată, să își regularizeze cererea în fața instanței fiscale.
3. cauza este în primă instanță.

Dispoziții incidente: articolul 20 și articolul 23 din Directiva 2008/9/CE citite în lumina principiilor neutralității și proporționalității taxei pe valoarea adăugată.

Articolul 20

(1) În cazul în care statul membru de rambursare consideră că nu are toate informațiile relevante pentru a lua o decizie privind cererea de rambursare în totalitatea ei sau privind o parte a acesteia, poate cere, pe cale electronică, informații suplimentare, în special de la solicitant, dar și de la autoritățile competente din statul membru de stabilire, pe parcursul perioadei de patru luni prevăzută la articolul 19 alineatul (2). În cazul în care informațiile suplimentare sunt cerute de la o altă sursă decât solicitantul sau o autoritate competentă dintr-un stat membru, cererea se transmite prin mijloace electronice numai dacă destinatarul cererii dispune de astfel de mijloace.
Dacă este necesar, statul membru de rambursare poate solicita alte informații suplimentare.
Informațiile solicitate în conformitate cu prezentul alineat pot cuprinde depunerea facturii sau a documentului de import respectiv, în original sau în copie, în cazul în care statul membru de rambursare are îndoieli întemeiate cu privire la validitatea sau exactitatea unei anumite cereri. În acel caz, plafoanele menționate la articolul 10 nu se aplică.
(2) Statului membru de rambursare i se furnizează informațiile solicitate în temeiul alineatului (1) în termen de o lună de la data la care cererea este primită de persoana căreia îi este adresată.

Articolul 23

(1) În cazul în care cererea de rambursare este respinsă, integral sau parțial, motivele respingerii sunt comunicate solicitantului, împreună cu decizia, de către statul membru de rambursare.
(2) Contestații împotriva deciziilor de respingere a unor cereri de rambursare pot fi depuse de către solicitant la autoritățile competente ale statului membru de rambursare, în forma și în termenele prevăzute pentru contestațiile introduse de către persoane stabilite în statul membru respectiv cu privire la cererile de rambursare.
În cazul în care absența unei decizii privind o cerere de rambursare în termenele stabilite de prezenta directivă nu este considerată, conform legislației statului membru de rambursare, ca fiind echivalentă unei aprobări sau unui refuz, solicitantul poate recurge la orice proceduri administrative sau judiciare disponibile în situația respectivă persoanelor impozabile stabilite în statul membru respectiv. În cazul în care nu sunt prevăzute astfel de proceduri, neluarea unei decizii privind o cerere de rambursare în termenul stabilit este considerată ca fiind echivalentă respingerii cererii.

dr. Mihaela Mazilu-Babel


JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


Newsletter
Publicitate
Corporate
Membership