Achiziţii publiceAfaceri transfrontaliereArbitrajAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiContencios administrativContravenţiiCorporateCyberlawData protectionDrept civilDrept comercialDrept constituţionalDrept penalDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiDreptul UEEnergieExecutare silităFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăLITIGIIMedia & publicitateMedierePiaţa de capitalProcedură civilăProprietate intelectualăProtecţia consumatorilorProtecţia mediuluiTelecom
 
Contencios administrativ
DezbateriCărţiProfesionişti
Abonare newsletter oficial JURIDICE.ro

Print Friendly, PDF & Email

Bicameralism și sesizarea camerelor Parlamentului

18.05.2018 | Andrei-Nicolae POPA
Andrei-Nicolae Popa

Andrei-Nicolae Popa

Deseori, în practica parlamentară și la nivelul opiniei publice, se pune problema ordinii de sesizare a camerelor Parlamentului sau poziția dominantă a unei camere față de cealaltă. Prezenta lucrare își propune să descrie succint caracterul juridic al bicameralismului românesc și să enumere și clasifice ordinea de sesizare a camerelor Parlamentului în funcție de categoriile de legi prevăzute de Constituție.

I. Parlamentul bicameral

1. Potrivit art. 61, alin. (2) din Constituția României, Parlamentul României este alcătuit din Camera Deputaților și Senat. Prin această formulă, Adunarea Constituantă originară a instituit un parlament bicameral și a repus în vigoare, parțial, dispozițiile din perioada antebelică privitoare la organizarea și funcționarea Reprezentanței Naționale[1].

2. Adunarea Constituantă a respins propunerile privitoare la alegerea Senatului pe alte criterii decât cele de la Camera Deputaților astfel că, din punctul de vedre al modului de alegere, nu există diferențe între cele două camere. Nu a fost acceptată nici ideea diferențierilor între Senat și Camera Deputaților, în virtutea căreia Camera Deputaților ar fi urmat să fie Camera politică (inferioară) a Parlamentului, iar Senatul, Camera superioară, înțeleasă ca reprezentantă a consiliilor județene[2].

3. Până la revizuirea Constituției din 2003, Parlamentul a funcționat ca un Parlament bicameral în deplinătatea regulilor care determină funcționarea acestuia. Astfel, cele două camere aveau aceeași legitimitate, exercitau aceleași atribuții în plan legislativ și în ceea ce privește controlul parlamentar, aveau o organizare similară și competențele unei Camere nu puteau fi înfrânte prin voința proprie a celeilalte. În cazul în care, în procesul legislativ, un proiect de lege era adoptat în versiuni diferite de cele două camere ale Parlamentului, acordul dintre ele era realizat prin intermediul unei comisii de mediere paritare, formată din 7 deputați și 7 senatori, care propunea fiecărei camere un text comun unic. Comisia de mediere putea propune fiecărei Camere fie textul adoptat de Senat, fie pe cel adoptat de Camera Deputaților sau putea să opteze pentru o a treia variantă, respectiv pentru un text de compromis, care să dea satisfacție ambelor Camere. Dacă raportul comisiei de mediere era aprobat și de Camera Deputaților cu majoritatea de voturi cerută pentru legile constituționale, organice sau ordinare, după caz, proiectul de lege era adoptat și trimis spre promulgare Preşedintelui României, cu respectarea dispozițiilor constituționale privitoare la sesizarea instanței de contencios constituțional[3].

4. În situația în care comisia de mediere nu reuşea să ajungă la un compromis și să elaboreze un raport asupra divergentelor existente între cele două forme ale proiectului de lege sau dacă raportul de mediere nu era adoptat de cel puțin una dintre cele două Camere, textele rămase în divergentă erau supuse examinării parlamentare într-o şedință comună a Camerei Deputaților și Senatului. În această şedință, Parlamentul putea să adopte fie varianta Senatului, fie pe cea a Camerei Deputaților sau să opteze pentru un text nou, care să îmbine cele două variante[4].

5. Revizuirea Constituției din anul 2003 a desființat acest sistem bicameral, punând într-un profund antagonism dispozițiile art. 61, alin. (2) cu cele ale art. 75 din Legea fundamentală. Astfel, procedura de mediere a fost desființatä în cazul legilor organice și ordinare, urmând ca ea să fie aplicată doar în cazul legilor constituționale conform art. 151, alin. (2). Mai mult, a fost desființată procedura obligatorie a votului paralel în cele două Camere ale Parlamentului pentru finalizarea unui proiect de lege[5].

6. Actualul art. 75 din Constituție stabileşte că fiecare Cameră are o competență decizională, cealaltă Cameră fiind o simplă Cameră, fară nicio putere de decizie în procesul legislativ. De asemenea cele două Camere acționează ca un Parlament unicameral atunci când se întrunesc în ședință comună și decid decid asupra proiectelor de lege ori asupra altor probleme care le sunt date în competență prin art. 65, alin. (2), 82, alin. (2), art. 95, alin. (1), art. 96, alin. (1), art. 103, alin. (3), art. 113, alin. (1), art. 114, alin. (1) și (4), art. 148, alin. (1) și art. 149 din Constituție (adoptarea moțiunilor de cenzură, acordarea încrederii Guvernului, angajarea răspunderii Guvernului asupra unui program, adoptarea unei declarații politice, numirea directorilor serviciilor de informații etc).

7. O altă nouă instituție adusă de revizuirea din 2003 este adoptarea tacită. Conform art. 75, alin. (2),prima Cameră sesizată se pronunţă în termen de 45 de zile. Pentru coduri şi alte legi de complexitate deosebită termenul este de 60 de zile. În cazul depăşirii acestor termene se consideră că proiectele de legi sau propunerile legislative au fost adoptate tacit.

8. Ca o concluzie preliminară, după noua formă a bicameralismului românesc de după 2003, putem aprecia că nu există o superioritate a unei camere față de cealaltă decât în măsura în care fiecare este, în funcție de categoriile de legi și regulile sesizării, cameră decizională. Camera decizională are, conform revizuirii, un drept de a decide forma finală a legii, fără a încălca principiul bicameralismului dezvoltat în jurisprudența CCR[6].

II. Sesizarea camerelor

1. Legea de revizuire a Constituției a eliminat procedura de mediere dinte cele două Camere ale Parlamentului în cazul legilor organice şi ordinare şi a introdus partajarea competențelor între Camera Deputaților şi Senat. Aparent, o asemenea repartizare a competențelor în realizarea funcției legislative a Parlamentului pare benefică, sub aspectul celerității procesului legislativ. Din această optică bicameralismul parlamentar suferă o modificare a competentelor privitoare la sesizarea Camerei Deputaților şi Senatului[7].

2. În primul rând, această modificare are în vedere transformarea celor doua Camere ale Parlamentului, din simetrice, în Camere asimetrice. Până la modificarea Constituției,Camera Deputaților și Senatul puteau fi sesizate, fără discriminare, cu orice proiect de lege sau propunere legislativă, pe baza opțiunii subiectului dreptului sesizare.

3. În noua reglementare constituțională, această procedură de mediere sau de eliminare are a divergențelor dintre cele două Camere ale Parlamentului într-o ședință comună este înlocuită cu introducerea deciziei finale a uneia dintre Camere[8].

4. Articolul 75 din Constituția României, revizuită, intitulat ,,Sesizarea Camerelor”. operează însă o împărțire a competentelor decizionale ale Camerei Deputaților si Senatului. Această partajare elimină puterea decizională egală a celor două Camere în procesul legislativ și instituie un nou mod de adoptare a legii, în virtutea căruia una dintre Camere poate fi o simplă Cameră de reflecție, atunci când este prima Cameră sesizată, sau poate fi o Cameră decizională atunci când se pronunță definitiv asupra unui proiect de lege care a fost adoptat sau respins, prin vot, de prima Cameră sesizată, ori în lipsa acestuia la trecerea unei perioade de 45 sau de 60 de zile (în cazul codurilor și altor legi de complexitate deosebită) de la sesizarea Camerei de reflecție[9].

5. Pentru o accelerare a procesului legislativ, Constituția României instituie o prezumție absolută, în virtutea căreia o inițiativă legislativă chiar dacă nu a fost adoptată de o Cameră se consideră adoptată prin simpla trecere a timpului. La împlinirea termenului de 45 sau 60 de zile, după caz, inițiativa legislativă se consideră adoptată. Prezumția se bazează pe o presupusă acceptare tacită a proiectului de lege ori a propunerii legislative, pe lipsa obiecțiilor primei Camere sesizate și pe o anumită inutilitate a intervenției legislative a primei Camere, în condițiile în care opiniile sale rămân fără obiect, mai ales dacă cealaltă Cameră este singura aptă să stabilească noua reglementare juridică[10].

6. În virtutea prevederilor art. 75 alin. (1), sesizarea Senatului se face prin eliminarea competentei Camerei Deputaților. Camera Deputaților este prima sesizată în cazul proiectelor de lege sau al propunerilor legislative privind ratificarea tratatelor sau a altor acorduri internaționale şi a măsurilor legislative ce rezultă din aplicarea acestora . De asemenea, Camera Deputaților urmează a fi sesizată, ca prima Cameră, şi în cazul proiectelor de legi organice prevăzute la art. 31 alin. (5), art. 40 alin. (3), art. 55 alin. (2), art.58, alin. (3) art. 73 alin. (3) lit. e), k), l), n), o), art. 79 alin. (2), art. 102 alin. (3), art. 105, alin. (2), art. 117 alin. (3), art. 118 alin. (2) şi (3), art. 120 alin(2), art. 126, alin. (4) și (5) și art. 142, alin. (5). Celelalte proiecte de legi sau propuneri legislative se depun la Senat, care trebuie să-și îndeplinească atribuțiile de primă Cameră sesizată

În continuare, prezentăm schematizat domeniul de reglementare al legilor prevăzute expre de Constituție, în funcție de categoria de lege și ordinea de sesizare a Camerelor.

Categorii de legi Sesizarea camerelor
Articol Organică Ordinară Prima cameră sesizată Camera decizională
3, alin. (1) Frontierele țării Senat Camera Deputaților
5, alin. (1) Cetățenia română Senat Camera Deputaților
11, alin. (2) Ratificarea tratatelor Camera Deputaților Senat
12, alin. (4) Stema țării și sigiliul statului Senat Camera Deputaților
16, alin. (4) Dreptul cetățenilor statelor UE de a alege şi de a fi ales în autorităţile administraţiei publice locale Senat Camera Deputaților
23, alin. (2) și (9) Regimul și procedura privind reținerea, arestarea și percheziționarea Senat Camera Deputaților
23, alin. (7) Căile de atac în procesul penal Senat Camera Deputaților
25, alin. (1) Condițiile exercitării dreptului la liberă circulație Senat Camera Deputaților
27, alin. (2) Condițiile derogatorii de la inviolabilitatea domiciliului Senat Camera Deputaților
27, alin. (3) Condițiile și formele percheziției domiciliare Senat Camera Deputaților
30, alin. (5) Impunerea mijloacelor de comunicare în masă obligaţia de a face publică sursa finanţării Senat Camera Deputaților
30, alin. (7) Interzicerea defăimării ţării şi a naţiunii, îndemnului la război de agresiune, urii naţionale, rasiale, de clasă sau religioase, incitării la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestărilor obscene, contrare bunelor moravuri. Senat Camera Deputaților
30, alin. (8) Delictele de presă Senat Camera Deputaților
31, alin. (5) Organizarea serviciilor publice de radio şi de televiziune și exercita

rea controlului parlamentar asupra acestora

Camera Deputaților Senat
32, alin. (3) Modalitățile de exercitare a dreptului persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale de a învăţa limba lor maternă şi dreptul de a putea fi instruite în această limbă Senat Camera Deputaților
32, alin. (7) Organizarea învățământului religios Senat Camera Deputaților
40, alin. (3) Restrângerea dreptului la asociere Camera Deputaților Senat
42, alin. (2), lit. c) Prestaţiile impuse în situaţia creată de calamităţi ori de alt pericol, precum şi cele care fac parte din obligaţiile civile normale Senat Camera Deputaților
44, alin. (2) Regimul dreptului de proprietate privată a cetățenilor străini și apatrizilor Senat Camera Deputaților
47, alin. (2) Alte forme de asigurări sociale publice sau private decât cele prevăzute enumerativ la alin.(2) și măsuri de asistență socială. Senat Camera Deputaților
48, alin. (2) Condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a căsătoriei Senat Camera Deputaților
49, alin. (2) Alte forme de protecţie socială a copiilor şi a tinerilor în afară de alocații Senat Camera Deputaților
52, alin. (2) Condițiile și limitele persoanei vătămate de o autoritate publică Senat Camera Deputaților
53, alin. (1) Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, altele decât cele izvorâte din art. 73, alin. (3) Senat Camera Deputaților
54, alin. (2) Jurământul de credință privind fidelitatea față de țară Senat Camera Deputaților
55, alin. (2) Condiţiile privind îndeplinirea îndatoririlor militare Camera Deputaților Senat
55, alin. (3) Regimul încorporării militare Senat Camera Deputaților
56, alin. (3) Stabilirea contribuțiilor financiare Senat Camera Deputaților
58, alin. (3) Organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului Camera Deputaților Senat
70, alin. (1) Stabilirea jurământului de credință pentru deputați și senatori Senat Camera Deputaților
71, alin. (3) Regimul incompatibilităților pentru deputați și senatori, altele decât cele de la art. 71, alin. (1) și (2) Senat Camera Deputaților
73, alin. (3), lit. a) sistemul electoral; organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente Senat Camera Deputaților
73, alin. (3), lit. b) organizarea, funcţionarea şi finanţarea partidelor politice Senat Camera Deputaților
73, alin. (3), lit. c) statutul deputaţilor şi al senatorilor, stabilirea indemnizaţiei şi a celorlalte drepturi ale acestora Senat Camera Deputaților
73, alin. (3), lit. d) organizarea şi desfăşurarea referendumului Senat Camera Deputaților
73, alin. (3), lit. e) organizarea Guvernului şi a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării Camera Deputaților Senat
73, alin. (3), lit. f) regimul stării de mobilizare parţială sau totală a forţelor armate şi al stării de război Senat Camera Deputaților
73, alin. (3), lit. g) regimul stării de asediu şi al stării de urgenţă Senat Camera Deputaților
73, alin. (3), lit. h) infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora Senat Camera Deputaților
73, alin. (3), lit. i) acordarea amnistiei sau a graţierii colective Senat Camera Deputaților
73, alin. (3), lit. j) statutul funcţionarilor publici Senat Camera Deputaților
73, alin. (3), lit. k) contenciosul administrativ Camera Deputaților Senat
73, alin. (3), lit. l) organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanţelor judecătoreşti, a Ministerului Public şi a Curţii de Conturi Camera Deputaților Senat
73, alin. (3), lit. m) regimul juridic general al proprietăţii şi al moştenirii Senat Camera Deputaților
73, alin. (3), lit. n) organizarea generală a învăţământului Camera Deputaților Senat
73, alin. (3), lit. o) organizarea administraţiei publice locale, a teritoriului, precum şi regimul general privind autonomia locală; Camera Deputaților Senat
73, alin. (3), lit. p) regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele şi protecţia social Senat Camera Deputaților
73, alin. (3), lit. q) statutul minorităţilor naţionale din România Senat Camera Deputaților
73, alin. (3), lit. r) regimul general al cultelor Senat Camera Deputaților
73, alin. (3), lit. s) celelalte domenii pentru care în Constituţie se prevede adoptarea de legi organice Senat Camera Deputaților
79, alin. (2) Înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Legislativ Camera Deputaților Senat
83, alin. (3) Prelungirea mandatului Preşedintelui României în caz de război sau de catastrofă Senat Camera Deputaților
91, alin. (1) Procedura privind aprobarea și ratificarea tratatelor internaționale Senat Camera Deputaților
94, lit. c Atribuțiile președintelui privind numirile în funcții publice Senat Camera Deputaților
101 Indemnizaţia şi celelalte drepturi ale Preşedintelui României Senat Camera Deputaților
102, alin. (3) Stabilirea altor membri ai Guvernului Camera Deputaților Senat
105, alin. (2) Regimul incompatibilității membrilor Guvernului Camera Deputaților Senat
106 Cazurile de încetare a funcției de membru al Guvernului Senat Camera Deputaților
109, (3) Cazurile de răspundere şi pedepsele aplicabile membrilor Guvernului Senat Camera Deputaților
115, alin. (1) lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice Senat Camera Deputaților
117, alin. (3) Înființarea autorităților administrative autonome Camera Deputaților Senat
118, alin. (2) Structura sistemului naţional de apărare, pregătirea populaţiei, a economiei şi a teritoriului pentru apărare, precum şi statutul cadrelor militare Camera Deputaților Senat
118, alin. (3) Structura celorlalte componente ale forţelor armate Camera Deputaților Senat
120, alin. (2) Asigurarea folosirii limbii minorităţii naţionale în scris şi oral în relaţiile cu autorităţile administraţiei publice locale şi cu serviciile publice deconcentrate Camera Deputaților Senat
123, alin. (3) Atribuțiile prefectului Senat Camera Deputaților
125, alin. (2) Propunerile de numire, precum şi promovarea, transferarea şi sancţionarea judecătorilor Senat Camera Deputaților
126, alin. (2) Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată Senat Camera Deputaților
126, alin. (4) Compunerea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi regulile de funcţionare a acesteia Camera Deputaților Senat
126, alin. (5) Înfiinţarea de instanţe specializate în anumite materii Camera Deputaților Senat
127 Condițiile privind caracterul nepublic al ședințelor de judecată Senat Camera Deputaților
128, alin. (2) Regimul dreptului cetăţenilor români aparţinând minorităţilor naţionale de a se exprima în limba maternă în faţa instanţelor de judecată Senat Camera Deputaților
134, alin. (2) Organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii Senat Camera Deputaților
134, alin. (4) Atribuții privind realizarea rolului CSM de garant al independenţei justiţiei Senat Camera Deputaților
136, alin. (3) Regimul proprietății publice Senat Camera Deputaților
137, alin. (1) Formarea, administrarea, întrebuinţarea şi controlul resurselor financiare ale statului, ale unităţilor administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice Senat Camera Deputaților
137, alin. (2) Recunoaşte circulaţiei şi înlocuirii monedei naţionale cu aceea a Uniunii Europene Senat Camera Deputaților
139, alin. (1) Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat Senat Camera Deputaților
140, alin. (1) și (5) Organizarea și funcționarea Curții de Conturi Senat Camera Deputaților
141 Înființarea, organizarea și funcționarea Consiliului Economic și Social Senat Camera Deputaților
142, alin. (5) Organizarea și funcționarea Curții Constituționale Camera Deputaților Senat
146, lit. l) Atribuțiile Curții Constituționale Senat Camera Deputaților
148, alin. (1) Aderarea României la tratatele constitutive ale Uniunii Europene Ședință Comună a Camerei Deputaților și Senatului
149 Aderarea României la Tratatul Atlanticului de Nord Ședință Comună a Camerei Deputaților și Senatului

Din tabelul de mai sus rezultă 53 de puncte rezervate domeniului legilor organice. În virtutea art. 115, alin. (1) din Constituția României, în aceste materii Parlamentul nu poate emite o lege de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe simple, ceea ce nu limitează posibilitatea Guvernului de a interveni prin ordonanțe de urgență, în situații extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată, potrivit art. 115, alin. (4), (5) și (6).

De asemenea, identificăm 30 legi ordinare de natură constituțională în cazul cărora prima cameră sesizată este Senatul iar camera decizională este Camera Deputaților, cu excepția legilor privind ratificarea tratatelor de aderare la NATO și UE care, deși sunt votate cu două treimi în ședință comună, nu îndeplinesc condițiile prevăzute de Constituție pentru a fi legi constituționale și nici nu sunt enumerate expres în categoria legilor ordinare.

În total, identificăm 61 de legi ordinare și organice unde avem ca primă cameră sesizată Senatul și cameră decizională Camera Deputaților și 20 de legi organice și ordinare unde prima cameră sesizată este Camera Deputaților iar camera decizională este Senatul.

În concluzie, observăm că, din 83 de domenii de reglementare prin lege la care Constituția face mențiune, în 61 dintre ele decizia finală aparține Camerei Deputaților și doar în 21 dintre ele decizia finală aparține Senatului.

Astfel, sub aspectul unei metode cantitative de evaluare, putem spune că nu Senatul este camera mai importantă, după cum des se spune în rândul opiniei publice, ci Camera Deputaților.

Sub aspect calitativ, însă, suntem nevoiți să-i dăm întâietate Senatului, deoarece categoriile de legi pentru care este cameră decizională reprezintă o importanță deosebită în raport cu valorile constituționale, asigurarea ordinii de drept, a bunei funcționări a administrației și serviciilor publice ale acesteia și a exercitării autorității de stat.


[1] Ioan Muraru, Elena Simina Tănăsescu, Constituția României – Comentariu pe articole, Editura C. H. Beck, București, 2008, p. 600.
[2] Ibidem.
[3] Idem, p. 601.
[4] Ibidem.
[5] Ibidem.
[6] A se vedea, Decizia nr. 710 din 6 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358 din 28 mai 2009, Decizia nr. 413 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010, Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011, sau Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012.
[7] Ioan Muraru, Elena Simina Tănăsescu, Constituția României – Comentariu pe articole, Editura C. H. Beck, București, 2008, p. 712.
[8] Idem, p. 713.
[9] Idem, p. 714.
[10] Ibidem.


Andrei-Nicolae Popa


Aflaţi mai mult despre , , , ,

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.


Oana Ispas


Radu Slăvoiu


Livia Dianu-Buja


Ștefania Stoica


Luminița Malanciuc


Ioana-Olivia Voicu


Eduard Toma-Apostol


Florina-Lăcrămioara Drăgan