Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
DezbateriCărţiProfesionişti
 

CJUE. C-147/16, Karel de Grote. Instituție de învățământ superior a cărei finanțare este asigurată în principal din fonduri publice
18.05.2018 | JURIDICE.ro

JURIDICE - In Law We Trust

Trimitere preliminară – Directiva 93/13/CEE – Clauze abuzive în contractele încheiate între un profesionist și un consumator – Examinare din oficiu de către instanța națională a aspectului dacă un contract intră în domeniul de aplicare al acestei directive – Articolul 2 litera (c) –Noțiunea «profesionist» – Instituție de învățământ superior a cărei finanțare este asigurată în principal din fonduri publice – Contract cu privire la un plan de rambursare fără dobânzi a taxelor de înscriere și a contribuției la cheltuielile legate de o călătorie de studii

La data de 3 februarie 2014, doamna Kuijpers, care era la acel moment studentă la KdG, datora acestuia din urmă o sumă totală de 1 546 de euro, reprezentând, pe de o parte, taxa de înscriere aferentă anilor universitari 2012-2013 și 2013-2014, precum și, pe de altă parte, cheltuieli legate de o călătorie de studii.

Întrucât doamna Kuijpers nu a fost în măsură să se achite de datorie printr‑o singură plată, persoana în cauză și KdG studievoorzieningsdienst (denumit în continuare „serviciul KdG Stuvo”) au convenit, în temeiul unui contract încheiat în formă scrisă, o rambursare calculată potrivit unui plan de rambursare fără dobânzi. Conform acestui contract, serviciul KdG Stuvo urma să îi vireze doamnei Kuijpers suma de care avea nevoie pentru a‑și achita datoria față de KdG, în schimbul obligării persoanei în cauză la plata lunară către serviciul KdG Stuvo, începând cu 25 februarie 2014, timp de șapte luni, a sumei de 200 de euro. De asemenea, se prevedea că soldul datoriei, în cuantum de 146 de euro, va fi plătit la 25 septembrie 2014.

În plus, contractul conținea o clauză aplicabilă în caz de neplată, redactată după cum urmează:

„În cazul în care suma împrumutată nu este rambursată la termen (total sau parțial), din ziua următoare scadenței nerespectate se plătește de drept și fără punere în întârziere o dobândă de 10 % pe an, calculată asupra cuantumului exigibil al datoriei restante. Într‑un astfel de caz, se va plăti de asemenea o indemnizație pentru acoperirea costurilor de recuperare, stabilită prin prezentul contract la 10 % din cuantumul exigibil al datoriei restante, dar nu mai puțin de 100 de euro.”

Deși a primit o scrisoare de punere în întârziere din partea serviciului KdG Stuvo, doamna Kuijpers nu a efectuat plățile.

La 27 noiembrie 2015, KdG a introdus o acțiune în fața vredegerecht te Antwerpen (judecătoria de pace din Antwerpen, Belgia) împotriva doamnei Kuijpers, pentru obligarea acesteia la plata sumei de 1 546 de euro datorate în principal, majorată cu dobânzi de întârziere de 10 % începând cu 25 februarie 2014, mai precis 269,81 euro, precum și a unei despăgubiri de 154,60 euro. Doamna Kuijpers nu s‑a prezentat și nu a fost reprezentată în fața acestei instanțe.

Prin hotărârea interlocutorie din 4 februarie 2016, instanța de trimitere a admis cererea KdG referitoare la suma datorată în principal. În ceea ce privește dobânzile și despăgubirea de asemenea solicitate, ea a dispus redeschiderea dezbaterilor și a invitat KdG să formuleze observații cu privire la o eventuală sesizare a Curții cu titlu preliminar.

Instanța de trimitere precizează că, având în vedere că doamna Kuijpers nu s‑a prezentat în ședință, ea este obligată, în temeiul articolului 806 din Codul judiciar, să admită cererea formulată de KdG, cu excepția situației în care procedura sau această cerere ar fi contrare ordinii publice.

În această privință, în primul rând, instanța de trimitere ridică problema dacă, în cadrul unei proceduri desfășurate în lipsă, poate să examineze din oficiu aspectul dacă contractul pe care este întemeiată cererea formulată de KdG intră în domeniul de aplicare al reglementării naționale care transpune Directiva 93/13. Mai precis, nu ar fi cert că în Belgia reglementarea privind clauzele abuzive este de ordine publică. Astfel, această instanță ridică problema conformității normelor de procedură naționale cu directiva menționată, în măsura în care acestea nu ar permite o asemenea examinare.

În al doilea rând, instanța de trimitere ridică problema dacă contractul încheiat între KdG și doamna Kuijpers intră în domeniul de aplicare al reglementării naționale privind clauzele abuzive. În acest cadru, instanța amintită are îndoieli cu privire la conformitatea acestei reglementări cu Directiva 93/13, întrucât domeniul de aplicare al reglementării respective nu este definit având în vedere contractele încheiate între un consumator și un „profesionist”, ci contractele încheiate între un consumator și o „întreprindere”. În orice caz, instanța amintită solicită să se stabilească dacă o instituție de învățământ precum KdG, a cărei finanțare este asigurată, în principal, din fonduri publice, trebuie considerată că este o „întreprindere” și/sau un „profesionist” atunci când acceptă un plan de rambursare de tipul celui în discuție în cauza principală în favoarea unui student.

În aceste împrejurări, vredegerecht te Antwerpen (judecătoria de pace din Antwerpen) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

„1) Atunci când este sesizată cu o cerere îndreptată împotriva unui consumator, care are ca obiect executarea unui contract, instanța națională care, potrivit normelor de procedură interne, are doar competența să examineze din oficiu contrarietatea dintre cerere și normele naționale de ordine publică, are și competența să examineze și să stabilească din oficiu – chiar și în cazul lipsei părții legal citate – dacă respectivul contract intră în domeniul de aplicare al [Directivei 93/13] astfel cum a fost transpusă în dreptul belgian?

2) O instituție de învățământ liberă, care asigură o formă de studii subvenționată în beneficiul unui consumator, trebuie considerată o întreprindere, în sensul dreptului Uniunii, atunci când este parte într‑un contract având ca obiect prestarea unei forme de studii în schimbul plății unor taxe de înscriere și eventual a unei contribuții pentru acoperirea costurilor suportate de instituția de învățământ?

3) Un contract încheiat între un consumator și o instituție de învățământ liberă subvenționată, care are ca obiect prestarea unei forme de studii subvenționate, asigurată de această instituție, intră în domeniul de aplicare al [Directivei 93/13], iar o instituție de învățământ liberă, care asigură unui consumator o formă de studii subvenționată, trebuie considerată profesionist, în sensul directivei, atunci când este parte într‑un contract având ca obiect prestarea unei forme de studii?”

Curtea (Camera a cincea) declară:

1) Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretată în sensul că o instanță națională care se pronunță în lipsa părții legal citate și care are competența, potrivit normelor de procedură interne, să examineze din oficiu contrarietatea dintre clauza care constituie temeiul cererii și normele naționale de ordine publică este obligată să examineze din oficiu dacă contractul care conține această clauză intră în domeniul de aplicare al acestei directive și, dacă este cazul, caracterul eventual abuziv al clauzei respective.

2) Sub rezerva verificărilor care urmează să fie efectuate de instanța de trimitere, articolul 2 litera (c) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că o instituție de învățământ liberă precum cea în discuție în litigiul principal, care a convenit prin contract cu una dintre studentele sale unele facilități de plată a unor sume datorate de aceasta din urmă cu titlu de taxe de înscriere și de cheltuieli legate de o călătorie de studii, trebuie considerată în cadrul acestui contract „profesionist” în sensul acestei dispoziții, astfel încât contractul respectiv intră în domeniul de aplicare al acestei directive.

:: Hotărârea

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.