ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
15 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Inventivitatea debitorilor în interpretarea dispozițiilor legale

24.05.2018 | Roxana STANCIU
Abonare newsletter
Roxana Stanciu

Roxana Stanciu

În cadrul contestațiilor la executare cu apelări de fond împotriva titlului executoriu, am văzut puține chestiuni inspirate și rar invocate de clienții băncilor. De regulă, clauzele abuzive sunt cele care au ținut capul de afiș. Și atunci de ce să încărcăm atât de mult rolul instanțelor cu niște clauze care pornesc de la premisa unei neexecutări culpabile a unei obligații contractuale, care nu fac altceva decât să amâne, în realitate, obținerea unui titlu executoriu și care nici măcar nu-și propune să încurajeze conduita contractuală corectă. Pentru instanțe, probabil, va fi un șoc din nou, depinde foarte mult acum de modul în care băncile vor înțelege să-și gestioneze aceste situații, sau situația ivită după adoptarea acestui text legal. Eu aș sugera tuturor celor care sunt interesați de acest domeniu să reflecteze asupra oportunității utilizării totuși a procedurilor speciale. Chiar dacă litigiile de drept comun, cele consumatoarea de timp și bani, sunt tentația imediată, procedurile speciale ar putea fi o cale. Este drept, nu exclud faptul că instanțele de regulă sunt reticente la a emite titluri executorii într-un astfel de cadru procesual, însă avem confortul dispozițiilor legale incidente, și mă refer aici la 1021 Cod procedură civilă, în care simpla contestație din partea-pârâtului debitor cu privire la cererea reclamantului-creditor este suficientă pentru a atrage după sine respingerea cererii. Deci s-ar putea ca acest tip de reglementare și acest tip de procedură să confere un confort suficient instanței, încât să accepte să soluționeze cauze pe acest tip de procedură. Dacă totuși se va ajunge, și probabil că s-ar ajunge, la litigii de drept comun, realist vorbind, volumul de activitate ale instanțelor va crește. Probabil că mai întâi într-un val mai mare, așa cum s-a întâmplat și la legea dării în plată, după care se va așeza, statistic vorbind, cam așa evoluează de fiecare dată genul acesta de efecte legislative. Totuși, pe schema actuală de personal din cadrul instanțelor, un astfel de șoc poate fi destul de mare. Și un astfel de șoc nu se poate traduce decât într-o durată mult mai mare de soluționare a cauzei, care nu este favorabilă nimănui.

Riscul este – de bine, de rău – debitorul este pus în gardă, că banca urmează să-l execute silit și dacă banca nu este suficient de diligentă încât să-și dubleze acțiunea. Dacă nu are garanții vorbim, dacă are garanții acolo este mult mai simplu și titlu executoriu, dacă avem ipotecă este perfect. Dar dacă totuși nu există nici măcar o garanție sau există o garanție, dar nu acoperă sau nu mai acoperă până la momentul soluționării cauzei debitul, atunci probabil că banca va fi nevoită, dacă va considera necesar. Eu aș considera necesar, chiar să recurgă la o măsură asigurătorie cu privire la bunurile debitorului. Nu este puțin lucru, să știi cu ceva ani înainte că urmează să fie executat silit. Acum, că o să fie executat cu 100 de mii de lei, sau cu 300 de mii de lei contează mai puțin în economia situației la acel moment. Pentru că ai timp să-ți înstrăinezi bunurile urmăribile și să-ți asiguri cvaz-insolvabilitate. Este poate o observație cinică, dar ține de realitate. Adică sunt chestiuni constatate în realitatea de zi cu zi a instanței. Indiscutabil, costurile pentru consumator vor fi mari la final, partea care cade în pretenție suportă costurile procesului.

Este inconstestabil faptul că pornim de la premiza unei neexecutări a obligațiilor contractuale, cel puțin în parte acțiunea se admite, doar dacă nu se invocă chestiuni absolut speciale și care, de regulă, sunt marginale ca și număr statistic. Ajungem pe executare silită pe sume mult mai mari după o durată destul de mare, probabil de la 3 ani în sus, în care debitorul fie a fost iute de picior și a scăpat de bunuri, fie are totuși un sechestru pus pe bunuri, dar totuși știe ce se întâmplat și poate să-și joacă astfel cărțile în raporturile cu banca. Va fi interesant de văzut din această perspectivă care va fi inventivitatea debitorilor noștri. Întotdeauna consumatorii și, în general, debitorii sunt foarte inventivi în ceea ce privește interpretarea, aplicarea dispozițiilor legale în favoarea lor.

Jud. Roxana Stanciu,
Tribunalul București

* Opinie susținută în cadrul dezbaterii Quid prodest? Contractul de credit și/sau titlul executoriu…, ediția 188, organizată de Societatea de Științe Juridice (SSJ)

Abonare newsletter

Aflaţi mai mult despre , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Au fost scrise până acum 15 de comentarii cu privire la articolul “Inventivitatea debitorilor în interpretarea dispozițiilor legale”

  1. Darius MARCU spune:

    Credeam că articolul e scris de vreun director de bancă.
    Incă un judecător care nu crede în clauzele abuzive, la fel ca şi discipolul, şef al BNR, care i-a şedinţat pe judecători în spiritul sectei profitului.
    Incă un judecator care şi-a descoperit gena de MODERAT şi MODERAT de grija băncilor.
    MODERAT. Asemenea prejudecăţi ar terbui să fie motiv de recuzare.
    Dar inventivitatea băncilor privind taxe şi comisioane fanteziste nu vă surprinde?

  2. E greu să nu fii inventiv chiar când există obligația ex officio impusă instanței naționale de a interpreta normele de drept național – inclusiv cele de procedură – în lumina dispozițiilor de drept UE incidente și – mai ales – în lumina interpretării date de jurisprudența Curții de Justiție a acelor norme de drept UE, norme ce sunt citite de Curtea de Justiție în lumina dispozițiilor din Carta DFUE și a principiilor generale ale dreptului UE incidente (de asemenea).

    Dreptul e viu. Dacă dreptul e viu, să nu insiști să fii inventiv ar însemna să accepți că riști să condamni dreptul la moarte – printr-o lipsă de inventivitate.

    Mult succes inventivilor că doar ne aflăm într-un domeniu ce nu degeaba e protejat și de dreptul de proprietate intelectuală!

  3. Petre PIPEREA spune:

    Este regretabil că un judecător valoros ca dna Stanciu a ajuns să facă astfel de afirmații. Milionul de procese pendinte împotriva băncilor nu este o aroganță sau o fanfaronadă, ci un strigăt de ajutor, o statistică necruțătoare care arată clar că este ceva putred cu aceste credite. Un judecător conștient de misiunea sa nu poate blama efectul (procesele) și să ignore cauza… adică multitudinea de abuzuri și de malversațiuni neverosimile ale creditorilor.

    Se pare că asigurarea confortului prin ”dimensionarea” corespunzătoare a activității (în sensul de reducere a acesteia) a ajuns să fie o prioritate pentru mulți judecători, chiar dacă această comoditate se asigură prin sacrificarea drepturilor justițiabililor.

    Aș fi preferat să văd inițiative constructive în locul acestor propuneri de menținere a debitorilor în marasmul actual, dar nu prea am văzut demersuri la CSM și/sau INM pentru suplimentarea posturilor de judecători pe schemele instanțelor aglomerate (amintesc aici o rara avis, inițiativa lăudabilă a dlui Liviu Zidaru în acest sens, căruia îi adresez felicitări).

    Și așa, mulți dintre debitorii care ”răpesc timpul” instanțelor ajung să ispășească printr-o viață în lacrimi ”disconfortul” creat judecătorilor care nu au timpul sau dispoziția necesară să-i asculte, ci doar îi aud, ca pe niște insecte sâcâitoare.

    Nu pot decât să sper că judecătorii dedicați (o includ aici pe dna Roxana Stanciu) vor lăsa deoparte micile neplăceri ale postului ocupat și vor cântări atent efectele hotărârilor lor asupra destinelor debitorilor ”inventivi” de nevoie.

    • În SUA, avocatul care critică profesionalismul unui anume judecător, cu indicarea numelui judecătorului, este pus automat în discuţia Comisiei de disciplină a baroului şi se descalifică de a participa în procesele pe care le comentează.
      Dacă vrei să îţi pierzi licenţa de avocat, Petre Piperea, poţi să continui să îţi dai cu părerea, public, despre profesionalismul dnei judecător Stanciu.

    • În UE, cauza CEDO, Peruzzi v. Italy, un avocat a spus cam atât despre un judecător:
      „părtinitor şi cu aroganţă… dezinteres complet şi delăsare”
      „judecătorul este un simplu om şi prin urmare supus greşelii… dar care nu poate şi nu trebuie, cu bună ştiinţă, să comită o greşeală intenţionată, cu neglijenţă gravă sau incompetenţă”

      http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-155712

      https://hudoc.echr.coe.int/app/conversion/pdf/?library=ECHR&id=003-5121488-6317499&filename=003-5121488-6317499.pdf

      Maestrul Peruzzi a primit iniţial o condamnare penală în Italia la pedeapsa închisorii de 4 ani pentru defăimare şi insultă, redusă ulterior doar la amendă penală şi despăgubiri.

      CEDO a stabilit că instanţa naţională nu a încălcat art. 10 – Libertatea de expresie.
      Defăimarea judecătorilor nu este protejată de art. 10.
      Libertatea de expresie nu se extinde la insultarea/defăimarea judecătorilor şi nici măcar la remarcile nerespectuoase.

      Iar criticarea profesionalismului unui judecător este o ofensă pedepsibilă, cel puţin disciplinar, de către UNBR, cu mustrare, suspendare/excludere din profesie etc.
      Chiar judecătorii au dreptul să ia măsuri, în dosarul în care avocatul pledează, pot decide că a avut loc:
      – desconsiderarea instanţei;
      – ultraj judiciar;
      – sfidarea curţii;
      – ofensă adusă instanţei;
      – nerespectarea solemnităţii şedinţei, etc.

      În SUA, remarcile nedemne adresate judecătorilor de către avocaţi sunt taxate prompt: suspendări în profesie pe 6 luni sau un an şi mustrări publice serioase.
      „In Re Snyder 734 F.2d 334 (8th Cir. 1984)” este un caz în care domnul avocat Snyder, de la biroul de oficii se văita că onorariile sunt foarte mici.
      Într-o scrisoare adresată instanţei, a cerut să fie scos de pe rolul de oficii, deoarece este „oripilat” de onorariile plătite pentru cazurile penale şi că trebuie să execute „acrobaţii extreme” pentru a primi autorizare pentru „sume jalnice”. În continuare, avocatul a spus că a prezentat toate documentele adăugând „You can take it or leave it” care este un fel de „Faceţi ce vreţi!” (sau pe moldoveneşte, „Faci borş cu ele!”) Apoi a adăugat că este „extrem de dezgustat” de cum a fost tratat de Tribunalul de Circuit nr. 8 concluzionând „M-am săturat!”
      Această scrisoare de o pagină a primit un răspuns de două pagini de la preşedintele curţii, Donald Lay prin care a emis un ordin de retragere a dreptului de a pleda în curtea federală, motivând că remarcile nerespectuoase îl descalifică de a profesa dreptul în instanţa federală.

      https://conservancy.umn.edu/bitstream/handle/11299/164529/02_01_Rieger.pdf?sequence=1

      • E regretabilă maniera în care citați din hotărâri CEDO (extrem de trunchiat), dar și modul în care le înțelegeți. 🙁

        • Dacă vrei să fii respectată în profesie, când faci o afirmaţie că dau citate „trunchiate” (conotaţie: înşelătoare) şi le interpretez greşit (conotaţie: incompetenţă)…
          te rog să MOTIVEZI aceste acuzaţii cu trimiteri şi argumente, altfel nu faci decât să defăimezi gratuit şi să te auto-discreditezi.
          Ţi-am citit CV-ul plin de MODERAT, postat pe internet. MODERAT! Eu nu ţi-aş permite să postezi aici, pe JURIDICE.ro.
          Nu îţi recomand să prezinţi acel CV la angajare în posturi bugetare sau în justiţie; foarte riscant.

          • Este adevărat că libertatea de expresie este un drept care se opune reglementările emise de guvern sau autorităţi şi nu se aplică restricţionearii efectuată de către entităţile private (cum e JURIDICE.ro)…
            Moderarea ar trebui să fie motivată de un interes major şi aplicată într-un mod cât de restrâns posibil.
            Protejarea comentatoarei care a publicat un CV public conţinând instituţii de educaţie în care nici nu a pus piciorul, prin ştergerea celor 2 cuvinte, nu reprezintă un interes major, de natură a modera cuvântul „ficţiune” folosit în relaţie cu CV-ul dumneaei şi nici nu reprezintă cea mai îngustă metodă rezonabilă de a restrânge dreptul la liberă exprimare în acest caz. Având în vedere că nu sunt cuvinte obscene şi nici măcar indecente,
            Se poate să contest moderarea cuvintelor „ficţiune” şi „jenant”?

          • Domnule Kurtyan,

            Nu știu ce vi s-a moderat. Dar, daca aveți vreo problemă cu al meu CV, vă rog să contactați instituțiile abilitate care au emis diplome în legătură cu care dvs susțineți că studenții nu ar fi pus piciorul.

            Nu prea îmi dau seama cum interpretați dvs CV-ul meu, dar vă pot spune că e oricum un argumen ad hominem – eroare logică.

            CV-ul meu nu este subiectul discuției referitoare la cât de eronat interpretați dvs jurisprudența CEDO referitoare la libertatea de exprimare.

            Găsesc regretabil că încercați să avansați erori logice sau să zgândări interlocutorul, pentru a devia discuția.

            Iar dacă sunteți de părere că ar fi vreun fals în CV-ul meu sau mai știu eu ce vă năzare, vă rog să vă plângeți la instituțiile abilitate. Nu m-ar mira.

            Pe de altă parte, vă atrag atenția că îmi cunosc drepturile.
            Și vă mai spun că CV-ul meu a fost verificat de instituții precum Curtea de Justiție sau Curtea Europeană a Drepturilor Omului sau Curtea Constituțională a României sau Ministerul Educației din România (care a recunoscut respectivele diplome).

            Spor la libertatea dvs de exprimare,

  4. Ioan PITICAR spune:

    Este extrem de ingrijorator cand un judecator se transforma in avocat al Bancilor.
    Cu ce este mai diferit un Contract de credit bancar fata de alte tipuri de contracte, astfel incat sa fie automat Titlu Executoriu??
    Numai Guvernatorul BNR a fost de vina cu celebrul art. 120 din OUG 99/2006 care generat abuzuri inimaginabile ale Bancilor si ale Executorilor Judecatoresti (adica acea „Mafie Imobiliara” de notorietate) – din pacate si cu suportul Just-RO.
    Doamna Judecator jigneste grav Consumatorii si asta nu este deloc in regula.
    Parca Magistratii aveau o obligatie de retinere cu privire la aprecieri publice care pot aduce atingere vietii sociale si imaginii Cetatenilor.
    Daca doamna judecator intelege „ab initio” sa vaneze „Inventivitatea debitorilor” este chiar grav, fie si pentru faptul ca nu „vaneaza” si inventivitatea Bancherilor…

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate