Comunicarea – un termen util în atât în domeniul juridic, cât și în cel economic
6 iunie 2018 | Valeriu STOICA
Valeriu Stoica
Aș vrea să plec de la un termen care este foarte util – comunicarea. Nu este vorba doar de perspectiva economică și perspectiva juridică a unui fenomen care este creditarea, ci de comunicarea aspectelor creditării, pentru ca ele să fie înțelese, nu neapărat la nivel de specialist, dar să fie înțelese în mecanismele principale chiar și de cei care nu sunt specialiști în domeniul bancar. Or, eu cred că aici este marea păcăleală, este vorba despre o falsă comunicare. În loc să comunice adevărul, să comunice aspectele reale ale fenomenului, se opresc asupra unor aspecte superficiale care la prima vedere pot să fie tentante, dar care, în final, duc la golirea de conținut a acestui fenomen.
În realitate, aici nu este vorba despre a ține partea băncilor sau a ține partea consumatorilor. Nu un conflict între bănci și consumatori este de natură să mulțumească pe toată lumea. Dintr-un conflict, de obicei, pierd toți. Este esențial ca prin comunicare să se înțeleagă un lucru care mi se pare extrem de important: consumatorii și procesele, în general; consumatorii de credit și băncile, în special, nu fac parte din tabere diferite, ei sunt în realitate în aceeași tabără; au nevoie unuii de alții.
Profesioniștii fără consumatori nu pot exista și nici invers. Spun aceasta de multă vreme și spun că abordarea cea mai corectă este ca prin intermediul comunicării să se înțeleagă și de către unii și de către alții că au un interes comun pe lângă interesele diferite pe care le au. Dar interesul comun este ca sistemul să funcționeze și în interesul profesioniștilor și în interesul consumatorilor. Este așa de simplu, dar tot așa de greu de înțeles. Prin comunicare vedem care este legătura dintre cele două perspective. Și, mai ales, prin comunicare putem să vedem în ce fel între profesioniști și consumatori, indiferent de domeniul despre care vorbim, domeniul bancar sau alt domeniu, se poate realiza, într-adevăr, o înțelegere a interesului comun pe care îl au.
Dar cred că o problemă oarecum asemănătoare o relevă și propunerea legislativă pentru completarea Ordonanței de Guvern nr. 50/2010. Este drept că, la prima vedere, această Ordonanță ar părea să îi vulnerabilizeze numai pe cei care au cumpărat creditele neperformante, că este vorba despre cei care sunt cesionari în acest proces de asanare a băncilor, pentru că a fost vorba despre un proces de asanare sau vândut către credite neperformante. Și înțeleg că această propunere legislativă încearcă să limiteze prețul pe care îl obțin cei care cumpără asemenea credite neperformante, să nu fie mai mare decât dublul prețului pe care l-au plătit când au accesat aceste credite.
Av. prof. univ. dr. Valeriu Stoica
Founding Partner STOICA & ASOCIAȚII
*Opinie susținută în cadrul dezbaterii Competența de judecată și admisibilitatea recursului în unele litigii de drept bancar și reflecții pe marginea unor modificări viitoare în legislația viitoare, ediția 189 organizată de Societatea de Științe Juridice (SSJ)
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
