Studii, opinii, interviuri ⁞⁞ RNSJ ⁞⁞ ESSENTIALS
 
 
Opinii
Înregistrările video sunt accesibile pentru membri şi parteneri. Cheltuială deductibilă fiscal. Reducere 39,6 euro pentru avocaţii din barourile Bucureşti, Ilfov, Dolj, Timiş, Prahova şi Sibiu. Se acordă 20 de puncte de pregătire profesională. UNBR încurajează extinderea naţională, detalii aici. Reducere 19,8 euro pentru executorii Camerei Executorilor Bucureşti, membrii UNELM şi notarii Camerei Notarilor Publici Bucureşti.
Abonare newsletter oficial JURIDICE.ro

 1 comentariu | 
Print Friendly, PDF & Email

Etichetarea ca metodă de manipulare si dezinformare – un exemplu de „hate-speech”

25.05.2018 | Ana-Corina SĂCRIERU
Ana-Corina Săcrieru

Ana-Corina Săcrieru

A. Aspecte generale

Asistăm în ultimul timp la generalizarea unei practici de proiectare a unor etichete asupra persoanelor, grupurilor de persoane ori demersurilor legale întreprinse de ele. În condițiile în care aceasta conduce  la vătămarea evidentă a vieții lor sociale și personale precum și la denigrarea demersurilor legale pe care ei le întreprind, devine tot mai importantă identificarea mijloacelor juridice de protecție împotriva acestei practici.

A defini hotarul dintre o simpla etichetă și o acuzație, indiferent de caracterul ei real sau calomnios, poate fi o operație dificilă din perspectivă juridică, însă destul de simplă din perspectivă socială sau psihologică.

Într-un prim plan de discuție, perspectiva juridică pare că lipsește întrucât ceea ce constituie obiect proteguit de lege este valoarea socială încălcată și nu simpla menționare a numelui unei persoane alături ori în contextul, unei anume terminologii.

Ceea este specific etichetei este că, luat singur, termenul asociat ca etichetă persoanei, nu întotdeauna reprezintă o conduită sau o calitate sancționată prin lege, ci dimpotrivă, în sensul lui cel mai larg folosit, poate reprezenta chiar o simplă conduită ori însușire. Tocmai de aici și dificultatea perspectivei juridice de identificare a graniței mai sus menționate. O persoană poate fi etichetată, după caz, ca fiind „creștinopat”, „țăran”, „naționalist”, „fundamentalist”, „comunist”, „tradiționalist”, dar și cu titulaturi care atrag serioase consecințe legale, respectiv „fascist”, „nazist”, etc. ori chiar pot fi întâlniți termeni care nici măcar nu există în dicționarul limbii române, cum ar fi,  de exemplu, „dacopat” sau „putinist”.

Numai contextul în care este folosit, raportat la persoana etichetată, modul nuanțat în care îi este pusă eticheta respectivă – prin ton, celelalte cuvinte folosite, persoana care pune eticheta, funcția ori calitățile principale ale persoanei etichetate, caracterul public al etichetării, locul unde ea s-a realizat – și, mai ales, consecințele – oricât de subtile ori grav juridice – pe care le atrage eticheta pusă, reprezintă criterii de posibilă analiză juridică a unei astfel de etichete. Astfel, eticheta pusă într-un raport public este pasibilă de o încadrare juridică prin vătămarea gravă pe care o produce celui etichetat. În mod similar sunt vătămătoare și perfect pasibile de încadrare juridică, etichetările publice cu privire la afirmațiile despre valori precum familia si educația ale membrilor Coalitiei pentru Familie ori ale purtătorului de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române.  

Este esențială această analiză juridică tocmai pentru a putea identifica modalitățile de protejare a valorilor persoanei, valori încălcate prin eticheta pusă.

Definim persoană, în accepțiunea juridică, titularul de drepturi și obligații, subiect de drept civil care, în cazul persoanei fizice, este identificat expres ca fiind „omul, privit individual”.

Reprezintă valori ale persoanei, din aceeași perspectivă juridică, drepturile și libertățile ei.

Definim etichetă acea informație despre obiecte, fenomene, persoane, aplicată asupra acestora spre transmitere către lumea din jurul lor în scopul de a produce consecințe, măcar si numai prin consolidarea ori schimbarea unor percepții despre ele.

Intensitatea etichetei este funcție de gradul ei de esențializare, de reducție la un singur element. Din exemplele enumerate mai sus, transpare această intensitate a reducerii unei persoane ori grup de persoane la acea etichetă, ca și cum acel cuvânt ar fi unica ei reflexie înspre lume.

În special, dacă o astfel de etichetă vine pe un canal public ori de la un emițător prezent în viața socială sau, mai mult, este aplicată unei persoane ori grup de persoane prezente activ în viața socială, atunci, în astfel de cazuri, o abordare justă a consecințelor etichetei nu poate omite gradul de afectare al persoanei  ori grupului de persoane astfel etichetate.

Iar gradul de afectare dă măsura vătămării care este esențialmente un criteriu juridic de analiză a acestui fenomen. Este important însă de subliniat că suntem în prezența unei vătămări chiar și numai atunci când ea este exclusiv interioară pentru că afectează identitatea persoanei ori grupului de persoane etichetate sau demnitatea membrilor care o compun.

Importanța acestei sublinieri transpare chiar din valorile proteguite juridic prin dispozițiile art. 58 alin. 1, art. 61 alin. 1, art. 71 alin. 1 și 2, art. 72 și art. 73 alin. 1 Cod Civil.

Paradigma socială a acestei noțiuni include etichetele politice, personale, religioase.

De altfel, denaturarea prin etichetare în plan politic și social a fost deja subliniată atât în sociologie cât și în literatura istorică. Ceea ce atrage atenția, în mod special în zilele noastre, este extinderea acestui fenomen la nivelul etichetelor din ce în ce mai personale, mai violente cu spațiul privat al persoanei și implicit cu drepturile și libertățile sale fundamentale garantate în acest spațiu. O persoană care este etichetată „creștinopat”, „înapoiat”, „retrograd”, „homofob”, doar fiindcă pentru ea căsătoria dintre un bărbat și o femeie reprezintă o valoare, suferă o vătămare  gravă atât în plan pshologic cât și social.

La modul cel mai simplist posibil, definim manipulare procedeul de influențare a opiniei publice printr-un ansamblu de metode, tehnici și mijloace (presă, radio etc.) prin care se urmărește impunerea sau schimbarea anumitor percepții și comportamente fără a se apela la constrângeri doar prin tehnici, tactici de manevrare a opiniei publice într-un anumit sens.

Spre deosebire de manipulare, dezinformarea este o intenționată informare complet ori parțial greșită, realizată prin: negarea faptelor, inversarea lor, amestecul dintre adevăr și minciună, modificare, estompare, generalizare sau utilizarea inegală a părților ce compun realitatea.

Obiectul acestui articol este analiza specială asupra unui caz de etichetare prin manipulare și dezinformare constantă pe parcursul unei lungi perioade de timp a membrilor unei coaliții civice de voințe, respectiv Coaliția pentru Familie. Scopul articolului este de a observa hotarul dintre manipulare și dezinformare pe de o parte și un caz tipic de hate-speech, pe de altă parte, aplicat  însă împotriva unei majorități, respectiv majoritatea constând în cei trei milioane de semnatari ai unei inițiative cetățenești care urmărește definirea și la nivel constituțional a căsătoriei așa cum este ea definită în Codul civil al României ca fiind uniunea dintre un bărbat și o femeie. Reprezintă tocmai un astfel de caz tipic, încadrarea acestui demers de anvergură națională în capitolul „manifestări publice de intoleranță” (fila 27 din Raportul ActiveWatch).

Vom proceda așadar, după ce am definit deja termenii în prima parte, la verificarea modului în care etichetarea funcționează în sensul nu doar în planul imaginii și demnității persoanelor etichetate cât mai ales în planul conținutului propriu-zis al noțiunii care realizează obiectul etichetei aplicate, conducând la modificarea sa în timp dintr-o valoare socială apreciată într-una blamată sau viceversa.

B. Verificarea existenței unei etichetări si mecanismul ei de funcționare. Scop.

Rigoarea oricărei abordări juridice impune un profund caracter tehnic. Abordarea juridică a unui fenomen si, mai precis, a obiectului esenţial al acelui fenomen – cum este tema în discuție a etichetei sociale – implică așadar o metodă riguroasă de analiză în scopul de a ajunge la adevărul juridic privind acel fenomen, adevăr care nu poate fi decât ireductibil, în simplitatea – și chiar, îndrăznesc să spun, frumusețea lui juridică și socială – prin faptul că folosește oamenilor. Dincolo de el, nu mai poate fi altceva decât dacă se schimbă realitatea socială care l-a născut.

Or, în discuție, care este adevărul juridic care se naște din realitatea socială despre care aminteam la început? Necesitatea unei reale protejări a persoanei împotriva etichetării.

Pentru a dovedi aceasta, folosim o metodă fenomenologică de abordare pentru că obiectul discuției gravitează în jurul unei percepții/aprecieri a individului (eticheta) iar scopul – identificarea adevărului – este dat de încercarea de a demonstra că protecția juridică este atitudinea reală, firească, obiectivă, opusă acestei etichete sociale puse individului.

Acest balans (nedrept, halucinant adesea) dintre o percepție despre o persoană sau grup de persoane (transmisă lumii tocmai prin eticheta pusă)  și realitatea creată prin eticheta pusă (consecințele etichetei) poate fi oprit doar de adevărata realitate, cea socială, dar numai dacă ea există, si există numai în măsura în care protecția juridică o construiește ori măcar o fundamentează.

Cum cheia profund nelegală a fenomenului în discuție este tocmai vătămarea suferită – statutul social afectat, starea interioară, răvășirea planului personal al vieții persoanei primitoare a unei astfel de etichete ori demnitatea membrilor grupului de persoane etichetat – rezultă că esențială în discuție rămâne tocmai protejarea juridică împotriva unui asemenea fenomen.

Aceasta cu atât mai mult cu cât, cele mai des întâlnite etichete în spațiul public în prezent sunt adevărate acuzații ideologice formulate în scopul modificării percepției imaginii publice a celor care le-au promovat dar și cu urmarea, mult mai greu de sesizat, a modificării percepției asupra conținului valorilor în discuție, apărate, de altfel, prin cadrul juridic existent și care, brusc, prin formularea unei etichete cu privire la ele, păreau a fi puse la îndoială.

Etichetarea acuzatoare că o persoană sau un grup de persoane promovează valori tradiționale, valori creștine – în fond doar exprimând aceste valori în virtutea libertătii de credință și libertății de exprimare – apare ca fiind blamabilă tocmai pentru că urmărește să determine schimbarea percepției publice asupra acelor valori. Din această perspectivă suntem în prezența evidentă a unei manipulări.

Un astfel de exemplu este tocmai acuzația de promovare a valorilor tradiționale cum ar fi familia întemeiată pe căsătoria dintre un bărbat și o femeie fără posibilitatea juridică a excluderii celorlalte raporturi de fapt de familie ocrotite în mod identic de lege.

Transformând – prin etichetele puse – o astfel de valoare tradițională în obiect blamabil, demn de toate acuzațiile posibile, este evident că urmarea va fi diluarea acelei valori.

Este această urmare evidentă scopul etichetării acelora care susțin această valoare consacrată juridic?

Răspunsul nu interesează doar din perspectiva vătămării sociale produse pe termen lung prin diluarea unei astfel de valori, ci și pentru că devine evident că urmările etichetelor sociale apar nu doar în planul imaginii și demnității persoanelor etichetate cât mai ales în planul conținutului propriu-zis al noțiunii care realizează obiectul etichetei aplicate, conducând la modificarea sa în timp dintr-o valoare socială apreciată într-una blamată sau viceversa.

Avocat Ana-Corina Săcrieru


Aflaţi mai mult despre , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Etichetarea ca metodă de manipulare si dezinformare – un exemplu de „hate-speech””

  1. „Hate-speech” este un drept fundamental, o specie a dreptului la liberă expresie, protejat atât de Constituţia României cât şi de Carta universală a drepturilor omului.

    De exemplu, eu urăsc homofobii, intoleranţii religioşi şi infractorii, dar sunt ţiganofil şi filoevreu sau evreofil, nici nu ştiu cum se spune corect.
    Alte persoane urăsc ţiganii, evreii, contabilii sau roşcaţii, femeile, bărbaţii, străinii, negrii, asiaticii etc. Lista urii este infinită.

    Libertatea de expresie nu a fost garantată în Tratate pentru a proteja exprimările elegante sau frumoase sau laudative, ci pentru a proteja exprimările minoritare, motivate de ură, extremiste, indecente etc.

    De exemplu, „incriminarea” negării Holocaustului este o interzicere a gândirii, la fel cum promovarea rasismului sau cultul lui Ceausescu sau opiniile mizerabile sunt EXACT motivul pentru care Constituţia a garantat Libertatea de exprimare. (Desigur negarea Holocaustului e o prostie iar Ceausescu a fost un dictator criminal, dar nu asta este subiectul).

    Dna Avocat Ana-Corina Săcrieru nu intelege că limbajul motivat de ura (hate speech) este protejat de Constitutie si de Declaratia universala a drepturilor omului si de CEDO.

    De asemenea, dna avocat, prin publicarea acestui articol, a devenit o persoană publică, deoarece JURIDICE.ro este un portal foarte important pe piata juridica din RO.

    Asta inseamna ca doamna avocat, ca persoana publica, la fel ca si politicienii, de exemplu, poate fi criticata extrem de sever, folosind cuvinte extreme, fără teama de expunere la defaimare. Asa este legea si e bine sa fie asa. Protectia libertatii de exprimare este atat de puternica în România incat doamna avocat nu va căştiga niciodată vreun proces pentru injurii, ci doar pentru o minciună evidentă.

    Toate etichetele enumerate de doamna avocat sunt expresii uzuale, injurioase sau nu, perfect protejate de lege. Scriitorii, ziaristii, profesorii care publică, oricine apare la TV sau radio sunt persoane publice.

    Incercarea de a scoate „in afara legii” cuvintele jignitoare sau pamfletaria nu va avea niciun efect.

    Exista in ultima vreme o tendinta proasta in Romania de a se incerca legiferarea gandirii si liberei exprimari, inceputa cu legea „interzicerii” expresiilor laudative la adresa lui Ceausescu, a legionarilor si a lui Hitler etc.

    Am inteles ca a fost si condamnat un gagauta de prin Buzau ca desena svastici pe pereti. Putea fi amendat pentru grafitti, dar in niciun caz pentru libera exprimare.

    Dar jurisprudenta nu este stabilizata. Legea „antilegionară” este o mare aflare în treabă, initiata de parlamentari si votate de oameni care habar nu au ce inseamna libertatea de exprimare.

    Exista limite ale libertatii de exprimare, dar in niciun caz limbajul urii. Poti sa urasti si sa spui public ca urasti pe cine vrei.
    Constitutia Romaniei spune:
    ARTICOLUL 30
    (1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.
    (2) Cenzura de orice fel este interzisă.

    Nu sunt protejate exprimările false, minciunile, limbajul de incitare URMAT de VIOLENŢĂ sau infracţiuni, (pornografie infantilă, crime, vătămări, reclamele care promovează infracţiunile etc.)

    In niciun caz nu se pedepseşte exprimarea liberă a opiniilor, oricât de mizerabile ar fi.
    Libertatea de expresie nu a fost inventată pentru a proteja limbajul frumos sau elegant, ci limbajul obraznic, subversiv, socant sau injurios.

    Este mult de discutat aici, mai ales in contextul Romaniei, de tara fost comunista.
    Libertatea de exprimare ar trebui protejata cu gelozie extrema de catre judecatori.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.


Irina Maria STANCU


Oana ISPAS


Radu Slăvoiu


Livia Dianu-Buja


Ștefania Stoica


Luminița Malanciuc


Ioana-Olivia Voicu


Eduard Toma-Apostol


Florina-Lăcrămioara Drăgan