Achiziţii publiceAfaceri transfrontaliereArbitrajAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiContencios administrativContravenţiiCorporateCyberlawData protectionDrept civilDrept comercialDrept constituţionalDrept penalDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiDreptul UEEnergieExecutare silităFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăLITIGIIMedia & publicitateMedierePiaţa de capitalProcedură civilăProprietate intelectualăProtecţia consumatorilorProtecţia mediuluiTelecom
 
Dreptul muncii
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
SAVESCU & ASOCIATII
Abonare newsletter oficial JURIDICE.ro

Print Friendly, PDF & Email

CJUE. Cauzele conexate C‑569/16, Bauer și C‑570/16, Willmeroth. Raport de muncă care încetează ca urmare a decesului lucrătorului. Concluziile AG. Hotărârea Curții

08.11.2018 | JURIDICE.ro

8 noiembrie 2018: Moștenitorii unui lucrător decedat pot solicita fostului angajator al acestuia o indemnizație financiară pentru concediul anual plătit neefectuat de acest lucrător.

Astfel, dreptul lucrătorului decedat la o indemnizație financiară pentru concediul neefectuat este
transmisibil pe cale succesorală moștenitorilor săi.

Soții răposați ai doamnelor Maria Elisabeth Bauer și Martina Broßonn erau angajați de orașul Wuppertal (Germania) și, respectiv, de domnul Volker Willmeroth. Întrucât defuncții nu au efectuat, înainte de deces, toate zilele de concediu anual plătit, doamnele Bauer și Broßonn au solicitat, în calitate de unice succesoare în drepturi, foștilor angajatori ai soților lor o indemnizație financiară pentru aceste zile. Dat fiind că orașul Wuppertal și domnul Willmeroth au refuzat plata acestei indemnizații, doamnele Bauer și Broßonn s-au adresat instanțelor de dreptul muncii germane.

Bundesarbeitsgericht (Curtea Federală pentru Litigii de Muncă, Germania), sesizată cu aceste
litigii, a solicitat Curții de Justiție să interpreteze, în acest context, dreptul Uniunii[1] potrivit căruia orice lucrător beneficiază de un concediu anual plătit de cel puțin patru săptămâni, acest drept neputând fi înlocuit printr-o indemnizație financiară decât în cazul încetării raportului de muncă.

Bundesarbeitsgericht amintește că Curtea a hotărât deja, în 2014, că decesul unui lucrător nu
determină stingerea dreptului acestuia la concediu anual plătit [2].

Cu toate acestea, Bundesarbeitsgericht ridică problema dacă situația este aceeași în cazul în care dreptul național, precum dreptul german, exclude ca o astfel de indemnizație financiară să poată face parte din masa succesorală. În plus, această instanță apreciază că finalitățile dreptului la concediu anual plătit, și anume a permite lucrătorului să se odihnească și să dispună de o perioadă de destindere și de recreere, nu îi mai par posibil de atins odată cu decesul persoanei interesate.

Prin hotărârea pronunțată astăzi, Curtea confirmă că, potrivit dreptului Uniunii, decesul unui
lucrător nu determină stingerea dreptului său la concediu anual plătit. În plus, aceasta
precizează că moștenitorii unui lucrător decedat pot solicita o indemnizație financiară
pentru concediul anual plătit neefectuat de acesta.

În ipoteza în care dreptul național exclude o asemenea posibilitate și se dovedește așadar a
fi incompatibil cu dreptul Uniunii, moștenitorii pot invoca în mod direct dreptul Uniunii, atât
față de un angajator public, cât și față de un angajator privat.

Curtea admite că decesul lucrătorului determină, în mod inevitabil, privarea acestuia de beneficiul timpului de repaus și de destindere asociat dreptului la concediu anual plătit la care era îndreptățit.

Cu toate acestea, latura temporală nu constituie decât unul dintre cele două aspecte ale dreptului la concediu anual plătit, care constituie un principiu esențial al dreptului social al Uniunii și este în mod expres consacrat ca drept fundamental în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Acest drept fundamental cuprinde deopotrivă un drept la obținerea unei plăți în timpul acestui
concediu, precum și, ca drept consubstanțial acestui drept la concediu anual „plătit”, dreptul la o indemnizație financiară pentru concedii anuale neefectuate la încetarea raportului de muncă.

Acest aspect financiar este de natură strict patrimonială și, ca atare, este destinat să intre în patrimoniul persoanei interesate, astfel încât decesul acesteia din urmă nu poate priva în mod retroactiv patrimoniul respectiv și, în consecință, persoanele cărora acesta este menit să le fie transmis pe cale succesorală de beneficiul efectiv al acestei componente patrimoniale a dreptului la concediu anual plătit.

În cazul imposibilității de a interpreta o reglementare națională (precum reglementarea germană în cauză) astfel încât să se asigure conformitatea acesteia cu dreptul Uniunii, instanța națională sesizată cu un litigiu între succesorul în drepturi al unui lucrător decedat și fostul angajator al acestui lucrător trebuie să lase neaplicată reglementarea națională menționată și să asigure că respectivului succesor în drepturi i se acordă beneficiul unei indemnizații financiare, în sarcina acestui angajator, pentru concediul anual plătit dobândit în temeiul dreptului Uniunii și neefectuat de respectivul lucrător înainte de deces.

Această obligație se impune instanței naționale indiferent dacă litigiul opune un astfel de succesor în drepturi unui angajator având calitatea de autoritate publică (precum orașul Wuppertal) sau unui angajator având calitatea de particular[3](precum domnul Willmeroth).


[1] Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru (JO 2003, L 299, p. 9, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 3), precum și Carta drepturilor
fundamentale a Uniunii Europene.
[2] Hotărârea Curții din 12 iunie 2014, Bollacke (C-118/13, a se vedea de asemenea CP nr. 83/149).


:: Comunicatul
:: Informații aici

***

29 mai 2018: Trimitere preliminară – Politica socială – Organizarea timpului de lucru – Concediu anual – Directiva 2003/88/CE – Articolul 7 – Raport de muncă care încetează ca urmare a decesului lucrătorului – Stingerea dreptului la concediu anual plătit – Reglementare națională care face imposibilă plata către moștenitorii defunctului a unei indemnizații financiare pentru concediu anual plătit neefectuat – Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Articolul 31 alineatul (2) – Obligația de interpretare conformă a dreptului național – Posibilitatea de a invoca direct articolul 31 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale în cadrul unui litigiu între particulari – Obligația de a lăsa neaplicată o reglementare națională contrară

Doamna Bauer este unica moștenitoare a soțului său, decedat la 20 decembrie 2010, care a fost angajat al Stadt Wuppertal, o instituție de drept public. Aceasta din urmă a respins acțiunea formulată de doamna Bauer privind acordarea unei compensații de 5 857,75 euro, care corespunde cu 25 de zile de concediu anual neefectuat la care soțul său avea dreptul la data decesului.

Doamna Broßonn este unica moștenitoare a soțului său, care a fost angajat al domnului Willmeroth începând cu luna aprilie 2003 și care a decedat la 4 ianuarie 2013, după ce s‑a aflat, începând cu luna iulie 2012, în incapacitate de muncă pentru cauză de boală. Domnul Willmeroth a respins cererea formulată de doamna Broßonn privind acordarea unei compensații de 3 702,72 euro, care corespunde cu 32 de zile de concediu neefectuat la care soțul său, care dispunea de un concediu anual de 35 de zile, avea dreptul la data decesului.

Doamnele Bauer și Broßonn au sesizat fiecare Arbeitsgericht (Tribunalul pentru Litigii de Muncă, Germania) competent cu o cerere prin care au solicitat plata compensațiilor respective. Aceste cereri au fost admise, iar apelurile declarate de Stadt Wuppertal și de domnul Willmeroth împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță au fost ulterior respinse de Landesarbeitsgericht (Tribunalul Superior pentru Litigii de Muncă, Germania) competent. Stadt Wuppertal și domnul Willmeroth au sesizat Bundesarbeitsgericht (Curtea Federală pentru Litigii de Muncă, Germania) cu un recurs îndreptat împotriva acestor decizii.

În ordonanțele de trimitere, adoptate în fiecare dintre aceste două cauze, instanța de trimitere amintește că Curtea a statuat deja, în Hotărârea din 12 iunie 2014, Bollacke (C‑118/13, denumită în continuare „Hotărârea Bollacke”, EU:C:2014:1755), că articolul 7 din Directiva 2003/88 trebuie interpretat în sensul că se opune unor legislații sau unor practici naționale care prevăd că dreptul la concediu anual plătit se stinge fără a conferi dreptul la o indemnizație financiară pentru concediu anual plătit neefectuat în cazul în care raportul de muncă încetează ca urmare a decesului lucrătorului. Totuși, instanța respectivă ridică problema dacă acest lucru este de asemenea valabil atunci când dreptul național exclude ca o astfel de compensație financiară să poată face parte din masa succesorală. Coroborate, articolul 7 alineatul 4 din BUrlG și articolul 1922 alineatul 1 din BGB ar avea astfel drept consecință faptul că dreptul la concediu al defunctului se stinge la data decesului și, prin urmare, nu se poate transforma într‑un drept la o indemnizație compensatorie și nici nu poate face parte din masa succesorală. Instanța de trimitere precizează în această privință că orice altă interpretare a dispozițiilor menționate ar fi contra legem și, prin urmare, nu poate fi reținută.

În plus, întrucât Curtea a admis că dreptul la concediu anual plătit se putea stinge după cincisprezece luni de la încheierea anului de referință, nemaiputând răspunde finalității acestui drept, și anume de a‑i permite lucrătorului să se odihnească și să dispună de o perioadă de destindere și de recreere(12), iar această finalitate nu pare să mai poată fi realizată după ce persoana în cauză a decedat, instanța de trimitere ridică problema dacă stingerea dreptului la concediu sau la o indemnizație financiară pentru concediu anual plătit neefectuat este exclusă cu adevărat sau dacă trebuie să se considere că concediul anual minim plătit garantat de Directiva 2003/88 și de cartă urmărește de asemenea să asigure protecția moștenitorilor lucrătorului decedat.

În acest context, instanța de trimitere ridică problema dacă articolul 7 din Directiva 2003/88 și articolul 31 alineatul (2) din cartă pot, ele însele, avea ca efect obligarea angajatorului la plata unei indemnizații compensatorii către moștenitorii lucrătorului. Arătând că cauza Willmeroth (C‑570/16) opune doi particulari, instanța menționată ridică, în plus, problema dacă eventualul efect direct al acestor dispoziții are în acest caz și un caracter orizontal.

În aceste condiții, Bundesarbeitsgericht (Curtea Federală pentru Litigii de Muncă) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare. Prima întrebare a fost formulată în termeni identici în cauzele Bauer (C‑569/16) și Willmeroth (C‑570/16), în timp ce cea de a doua este ridicată numai în cadrul cauzei Willmeroth (C‑570/16):

„1) Articolul 7 din Directiva [2003/88] sau articolul 31 alineatul (2) din [cartă] recunoaște moștenitorului unui angajat care a decedat în timpul exercitării raportului de muncă dreptul la o compensație financiară pentru concediul anual care îi revenea angajatului înaintea decesului, drept exclus de articolul 7 alineatul 4 din [BUrlG] coroborat cu articolul 1922 alineatul 1 din [BGB]?

2) În cazul în care răspunsul la prima întrebare este afirmativ, acesta este valabil și în situația în care raportul de muncă lega doi particulari?”

Avocatul general propune Curții să răspundă la întrebările adresate de Bundesarbeitsgericht (Curtea Federală pentru Litigii de Muncă, Germania) în cauzele conexate Bauer (C‑569/16) și Willmeroth (C‑570/16) după cum urmează:

„1) Articolul 7 din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru trebuie interpretat în sensul că se opune unor legislații sau unor practici naționale, precum cele în discuție în litigiul principal, care prevăd că, în cazul în care raportul de muncă încetează ca urmare a decesului lucrătorului, dreptul la concediul anual plătit se stinge fără a conferi dreptul la o indemnizație financiară pentru concediul anual plătit neefectuat și care, în consecință, fac imposibilă plata către moștenitorii defunctului a unei asemenea indemnizații.

2) În plus, în cadrul cauzei Bauer (C‑569/16), Avocatul general propune să se răspundă de către Bundesarbeitsgericht (Curtea Federală pentru Litigii de Muncă) că:

O instanță națională, sesizată cu un litigiu între un particular și o entitate de drept public, este obligată, în cazul în care nu este posibilă interpretarea dreptului național aplicabil în conformitate cu articolul 7 din Directiva 2003/88, să asigure, în cadrul competențelor sale, protecția juridică care decurge pentru justițiabili din acest articol și să garanteze efectul deplin al acestuia, lăsând neaplicată, dacă este necesar, orice dispoziție națională contrară.

3) În sfârșit, în cadrul cauzei Willmeroth (C‑570/16), Avocatul general propune Curții să declare:

O instanță națională, sesizată cu un litigiu între doi particulari, este obligată, atunci când nu este posibilă interpretarea dreptului național aplicabil în conformitate cu articolul 7 din Directiva 2003/88, să asigure, în cadrul competențelor sale, protecția juridică care decurge pentru justițiabili din articolul 31 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și să garanteze efectul deplin al acestui articol, lăsând neaplicată, dacă este necesar, orice dispoziție națională contrară.”

:: Concluziile


Aflaţi mai mult despre , , , , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.


Irina Maria STANCU


Oana ISPAS


Radu Slăvoiu


Livia Dianu-Buja


Ștefania Stoica


Luminița Malanciuc


Ioana-Olivia Voicu


Eduard Toma-Apostol


Florina-Lăcrămioara Drăgan

No announcement available or all announcement expired.