ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Interviuri | Interviuri VIDEO
Alina MATEI

Alina MATEI

Senior Editor JURIDICE.ro
10 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Cristina Rotaru-Radu: Conducerea INM intenționează să propună o schimbare ref. probele pentru admiterea la INM
31.05.2018 | Nicolae CÎRSTEA


Cyberlaw - Valoarea legala a documentelor electronice
Nicolae Cîrstea

Nicolae Cîrstea

Cristina Rotaru-Radu

Cristina Rotaru-Radu

Nicolae Cîrstea: Stimată doamnă director, vă mulțumesc pentru disponibilitatea dumneavoastră de a discuta cu noi despre provocările poziției de director al Institutului Național al Magistraturii, dar și despre satisfacțiile pe care activitatea de zi cu zi le aduce pentru dumneavoastră și, de asemenea, despre cel mai important examen de admitere în profesiile juridice.

Cristina Rotaru-Radu: Si eu vă mulțumesc pentru invitație și pentru interesul constant pe care îl arătați față de Institutul Național al Magistraturii.

Nicolae Cîrstea: S-a împlinit un an de la momentul numirii dumneavoastră ca director al INM. Cum vă raportați, înainte de a fi numită, la activitatea INM, la lucrurile care se întâmplau acolo și cum le apreciați acum, la un an de mandat?

Cristina Rotaru-Radu: Înainte de a fi numită director aveam prilejul să cunosc din calitatea de formator aspectele legate de pregătirea auditorilor, de pregătirea continuă a magistraților, de programele internaționale în care era implicat institutul. Eram și atunci preocupată de modul în care se dezvoltă noile generații de magistrați, și nu mă refer doar la pregătirea juridică a acestora, dar acum, în calitate de director INM consider că aceasta este nu doar o obligație, ci și cea mai mare provocare. Institutul nu are rolul de a transmite auditorilor doar cunoștințe juridice, ci și un set de valori care să îi călăuzească de-a lungul carierei. De altfel, și în mentalul colectiv Institutul este asociat cu o școală de pregătire a viitorilor magistrați și mai puțin cu o instituție de pregătire continuă a magistraților. Este și motivul pentru care toate nemulțumirile și toate aprecierile referitoare la tinerii magistați fac inevitabil referire și la INM.

Nu este suficient să știi ce trăsături ai dori să dezvolți pentru viitorii judecători și procurori, pentru că aici părerile nu diferă foarte mult, din postura de director ești pus în situația de a găsi metodele, programe prin care ai putea stimula dezvoltarea unei anumite atitudini.

Dar atribuțiile unui conducător de instituție nu se limitează la a face strategii și la a găsi soluții pentru activitățile prin care se legitimează instituția, ci cuprind și aspecte care, privite din afară pot părea mărunte, dar, fără de care, funcționarea instituției nu ar fi posibilă (fluctuație de personal, salarii, funcționalitatea bazei materiale etc.) și care ocupă cea mai mare parte din timp.

Nicolae Cîrstea: Cât de mult a durat acomodarea în această nouă poziție? Este foarte diferit să fii judecător, în comparație cu a fi în continuare judecător, dar ocupând poziția de director al INM?

Cristina Rotaru-Radu: Este diferit, uneori este nevoie să te reinventezi ca persoană. O asemenea transformare necesită timp și are șanse de reușită când nu ai alte probleme foarte presante. Perioada pe care o traversăm nu este însă una în care să ai răgazul să meditezi la propria imagine. Dacă ar fi să vă dau doar un exemplu, ca judecător ai deprinderea să fii foarte reținut, sobru, să relaționezi cu un cerc restrâns de persoane. Ca director însă ai o funcție de reprezentare, ca atare trebuie să fii foarte deschis, să ai disponibilitatea de a participa la activități sociale, să călătorești mult, să ai o lejeritate în a intra în contact cu diverse persoane. Poate schimbarea nu ar fi foarte dificilă, dacă nu ai avea mereu în minte că această activitate este una pasageră și că în primul rând ești magistrat.

Și ca judecător lucrezi cu oamenii, dar într-o altă manieră, mai puțin directă. Aici vezi mai repede impactul deciziilor tale, deși în realitate relevanța pentru viața altora a deciziilor pe care le iei ca magistrat este mai mare.

Ca judecător este suficient să fii implicat în cee ce faci și lucrul acela să îl faci bine. Ca director nu este suficient să fii preocupat și să schimbi lucruri. Contează foarte mult cum ambalezi totul, cum prezinți schimbările, cum îi pui pe oameni în valoare astfel încât să se simtă implicați și nu obligați să le facă. Contează cât de bună este relația cu alți parteneri instituționali astfel încât activitatea Institutului să fie cunoscută și să nu intre într-un con de umbră, iar magistrații și auditorii să profite profesional de pe urma acestor colaborări, fără a fi expuși unor vulnerabilități viitoare. Trebuie să fii mereu conștient că există două planuri în care trebuie să performezi, cel intern – relația cu angajații institutului și unul extern – pentru care important nu este doar să faci lucruri, ci să știi și cum să le prezinți și să le popularizezi. Probabil că în această direcție mai este de lucru.

Dar lăsând la o parte aceste aspecte care țin de o anumită diplomație și care cred că pot fi învățate în timp, chiar dacă structural nu ai asemenea calități, este cert că profesia de magistrat te pregătește pentru orice funcție de conducere. Obișnuința de a lua decizii într-un timp foarte scurt, de a analiza toate consecințele posibile, de a-ți asuma aceste decizii chiar și atunci când știi că nu vor fi bine primite cred că sunt foarte importante în economia actului de conducere. Din perspectiva aceasta, funcția de magistrat și cea de director sunt foarte asemănătoare.

Nicolae Cîrstea: Ați avut deja experiența unui prim examen de admitere la INM din această poziție. Cum a fost perceput în interiorul INM examenul de admitere din 2017, ce reacții v-au venit din partea candidaților și, eventual, din partea celor care au fost declarați admiși și ce reacții au fost din exteriorul instituției pe care o coordonați?

Cristina Rotaru-Radu: Lumea este nemulțumită de acest examen, indiferent că vorbim de candidați, mediu universitar, magistrați cu experiență sau avocați.

Dacă ne referim la candidați, o critică întâlnită constant în ultima vreme este cea a lipsei de obiectivitate în cazul probei interviului. Cred că nici nu putem avea pretenția că o probă orală, care nu testează cunoștințe juridice sau alte cunoștințe tehnice, poate fi 100% obiectivă. Nu înseamnă că pentru proba interviului nu există criterii de notare. Membrii comisiei întocmesc și pentru această probă subiecte de examen, candidații sunt chemați să soluționeze o speță de etică și să comenteze un text la prima vedere (de regulă un proverb). Faptul că nu există, ca în cadrul unei probe tehnice, răspunsuri predeterminate considerate de toată lumea corecte, îi face pe unii să considere că notele se dau aleatoriu. Membrii comisiei nu punctează în cazul acestei probe răspunsuri corecte sau false, ci mai degrabă capacitatea candidatului de a raționa, de a face anumite conexiuni, de a se exprima, de a motiva o soluție. De altfel o asemenea probă există și în cazul recrutării făcute de alte școli de magistratură din Europa, cum ar fi spre exemplu cea franceză, dar acolo nimeni nu se gândește să o conteste pentru că nu este obiectivă.

n ceea ce privește testul-grilă de cunoștințe juridice, aceasta este o probă ce corespunde pe deplin criteriului de obiectivitate, în ceea ce privește marja de apreciere a corectorului. Prezintă de asemenea avantajul că poate fi corectată într-un timp rezonabil, indiferent de numărul candidaților și ca atare întinderea perioadei în care se desfășoară concursul este una rezonabilă pentru noi și pentru candidați. Nu înseamnă că nu au existat critici de-a lungul vremii cu privire la această probă, de la cele privind neadecvarea dificultății subiectelor la nivelul candidaților, care sunt de multe ori absolvenți de facultate care nu au experiență practică, până la cele privind faptul că această probă îi favorizează pe cei cu o memorie foarte bună și mai puțin pe cei capabili să facă raționamente și să argumenteze. Criticilor formulate de candidați li s-au alăturat de-a lungul anilor criticile celor implicați în instruirea magistraților și criticile avocaților. Spre exemplu formatorii INM au constatat că persistența acestui tip de examinare modelează în sens nesatisfăcător pentru viitoarea profesie modul de gândire, în sensul că auditorii sunt predispuși să analizeze în cheia adevărat-fals orice întrebare și sunt mai puțin dispuși să caute argumente sau să accepte posibilitatea că și o altă soluție poate fi susținută. Mai mult, unii dintre candidați reușesc să treacă această probă pregătindu-se pentru concurs doar prin exersarea unor teste-grilă și memorarea codurilor, fără să mai consulte cursuri sau tratate de drept. O asemenea pregătire este probabil eficientă din prisma concursului la care se prezintă, dar total neproductivă pentru cerințele viitoarei profesii. Avocații pun tot pe seama admiterii în baza unui test-grilă faptul că judecătorii care au intrat de curând în profesie pronunță hotărâri în care de multe ori motivarea soluției este lapidară sau lipsește.

Testul de raționament logic este de asemenea o probă obiectivă. Trebuie însă precizat că pentru această probă comisia nu elaborează întrebări noi, că există o bază de teste-grilă din care se extrag subiectele care sunt revizuite pentru respectivul concurs. Această bază a fost constituită cu mulți ani în urmă și dacă inițial a fost o probă surpriză, considerată a fi foarte dificilă, în special pentru noutatea ei, de-a lungul timpului piața a fost invadată de culegeri de teste asemănătoare celor cuprinse în baza de date, pe care candidații le exersează, astfel încât și această probă s-a transformat din una menită să testeze raționamentul logic într-una de memorie. Notele asemănătoare obținute de candidați la această probă confirmă faptul că ea nu este de natură să facă o departajare a candidaților în funcție de aptitudini.

Nicolae Cîrstea: Care ar fi, din punctul dumneavoastră de vedere, cel mai important aspect legat de pregătirea viitorilor candidați, în vederea acestui exigent examen. Cum ar trebui ei să se pregătească pentru a spera la o reușită?

Cristina Rotaru-Radu: Cred că doar o instruire multidisciplinară poate asigura o bună pregătire pentru examen și pentru viitoarea carieră de magistrat. Există tendința în rândul studenților ca, atunci când iau decizia să se prezinte la concursul de admitere la INM, să se pregătească doar la cele patru materii de examen, neglijând celelalte discipline din facultate, unde depun doar minimul de efort necesar pentru a trece examenul. O asemenea abordare afectează nu doar dezvoltarea ulterioară în carieră, oricare ar fi aceasta, dar poate avea repercusiuni și asupra prestației la acest concurs. Ramurile dreptului nu pot fi privite izolat, iar conexiunile care trebuie de multe ori făcute nu se pot opri între granițele unei materii.

De asemenea, pregătirea juridică ce nu este dublată de o cultură generală care să permită înțelegerea unor realități, analiza unor fenomene, luarea unor măsuri adecvate situației, nu poate asigura reușita la un astfel de concurs.

Cauzele aflate astăzi pe rolul instanțelor și parchetelor sunt foarte complexe. Doar litera textului de lege nu te poate ajuta, dacă nu ai minime cunoștințe de economie, istorie, psihologie etc. Nu înseamnă că magistrații trebuie să fie specialiști în toate aceste domenii – ar fi și imposibil, ci să aibă capacitatea să înțeleagă anumite lucruri să facă niște raționamente valide, să poată manevra un limbaj minimal folosit în alte sfere de activitate. Imaginați-vă ce s-ar întâmpla dacă un judecător ar audia un martor și nu ar înțelege sensul spuselor sale pentru motivul că acesta folosește un limbaj elevat.

Lipsa unui orizont cultural nu este o problemă doar pentru viitoarea profesie, ci și pentru reușita în cazul probei interviului. Am constatat că mulți dintre candidați apelează pentru pregătirea acestei probe la un „antrenor”. Poate că unii simt nevoia unor sfaturi care țin de modul în care se vor adresa, de ținuta pe care trebuie să o aibă, de temele pe care trebuie să le abordeze. În acest caz o consultare cu o persoană avizată ar putea fi benefică. Cred însă că sunt și candidați care încearcă să „vâneze soluții de succes” și să mascheze anumite goluri în educație, oferind comisiei rețeta pe care au exersat-o cu meditatorul. Nu cred într-o astfel de soluție. În primul rând, pentru că nu este interesată comisia sa audă o poezie învățată pe de rost și ori de câte ori va identifica o astfel de situație va schimba subiectul discuției. În al doilea rând, pentru că nu e recomandabil ca un candidat să vorbească de pasiuni pe care nu le are, să își atribuie calități pe care nu le deține, cu alte cuvinte să se prezinte în alt fel decât este în realitate. Se întreabă unii candidați de ce nu au trecut de proba interviului, deși au dat aceeași soluție la speța de etică pe care a dat-o un coleg care a luat notă foarte mare. Răspunsul ar putea fi – pentru că proba interviului are cu totul altă filosofie decât cea a testului-grilă, ca atare uneori nu interesează soluția, ci mai degrabă argumentele care au stat la baza opțiunii pentru această soluție. Au fost ani când comisia a constatat că aproape jumătate din numărul candidaților la proba interviului la întrebarea „care este ultima carte citită?” au indicat aceeași carte și au rezumat subiectul în același mod. Din întrebările puse a rezultat clar că mulți nu o citiseră. Probabil că se pregătiseră cu aceeași persoană, care a considerat că indicarea unei lucrări din literatura clasică drept ultima carte citită ar putea impresiona comisia și că memorarea rezumatului acesteia de către candidat ar fi suficientă pentru obținerea unei note foarte bune. Cam ce ar trebui să constate comisia într-o asemenea situație despre onestitatea candidatului, trăsătură esențială pentru un viitor magistrat?

Nicolae Cîrstea: În spațiul public au fost vehiculate o serie de posibile modificări în legătură cu examenul de admitere. Este posibil să fie implementate, măcar în parte? Aveți dumneavoastră, împreună cu echipa și Consiliul științific, în vedere o serie de propuneri de modificare a examenului de admitere?

Cristina Rotaru-Radu: Conducerea Institutului Național al Magistraturii intenționează să propună o schimbare în ceea ce privește probele pentru concursul de admitere la INM și concursul de admire în magistratură.

Principala modificare ar fi introducerea unei probe scrise de verificare a cunoștințelor juridice prin intermediul căreia ne propunem să testăm capacitatea de analiză a candidaților, raționamentul logic, rigoarea exprimării juridice, capacitatea de sinteză și de aplicare a cunoștințelor teoretice la un caz particular. Ne dorim ca această probă să nu fie una prin care să se testeze exclusiv memoria.

Cel mai probabil va fi păstrat testul-grilă care va fi eliminatoriu și va avea rolul de a asigura bazinul de selecție a celor care vor participa la proba scrisă de verificare a cunoștințelor juridice. Pentru a da relevanță și greutate probei scrise, cel mai probabil nota de trecere pentru testul-grilă va fi mai scăzută decât în prezent, astfel încât ea să asigure doar o triere a candidaților. Dorim să dăm posibilitatea unui număr mai mare de candidați să intre la următoarea probă, prin care se pot testa mai multe aptitudini. Un prag ridicat al notei de la testul-grilă ar elimina din competiție candidați care au un bun raționament logic, juridic, dar care nu au o memorie extraordinară. Nota de la testul-grilă nu va intra în media finală.

Intenția noastră este aceea de a renunța la testul privind raționamentul logic pentru motivul că în prezent nu are mare relevanță și pentru că ar prelungi inutil o procedură care și în prezent este destul de solicitantă pentru candidați.

Vom păstra în continuare interviul printre probele de concurs, căruia îi vom da, probabil, o pondere mai scăzută în nota finală.

Bineînțeles că aceasta este doar o propunere a conducerii INM, numai în cazul în care ea va fi îmbrățisată de Consiliul științific al Institutului și acceptată de CSM va putea deveni realitate. Poate nu este lipsit de relevanță să amintesc faptul că acest concurs se anunță cu cel putin 60 de zile înainte de data stabilită pentru susținerea primei probe, astfel încât, dacă CSM va considera ca o astfel de modificare este o prioritate pentru sistemul judiciar, ea ar putea opera chiar din această toamnă.

Nicolae Cîrstea:Ați putea detalia argumentele pentru care aceste schimbări ar fi importante?

Cristina Rotaru-Radu: Deși nu s-a intenționat aceasta, exigențele legate de obiectivitatea acestui concurs, au condus în ultima vreme, prin schimbări succesive, la alegerea unei formule de selecție care nu avantajează sistemul judiciar.

Practic, selecția în prezent se bazează foarte mult pe acumularea de cunoștințe, fără prea mare accent pe modul în care sunt ele folosite. Realitatea ultimilor ani ne-a demonstrat că informația este importantă, dar nu primordială. Astăzi accesul la informație este mult mai facil decât în trecut. Acumularea de informație este un lucru obligatoriu, dar nu și suficient pentru un magistrat. Testul-grilă verifică în special capacitatea candidaților de a reține tot felul de amănunte. Este adevărat că dacă ai o gândire logică, în general memorarea este mai facilă, dar reversul nu este valabil, în sensul că dacă ai o memorie bună aceasta nu este o dovadă că ai o gândire structurată. Ca magistrat ai totdeauna legislația la dispoziție, ca atare este importantă cunoașterea esenței, istoricului unor instituții, conexiunea ei cu altele, urmând ca pentru chestiunile de detaliu să consulți textul de lege. Rapiditatea cu care se schimbă astăzi legislația ne face să ne întrebăm dacă memorarea în amănunt a unor texte de lege mai este utilă. Viitorii magistrați trebuie să cunoască mai degrabă principii care să îi ajute să interpreteze texte de lege, astfel încât modificările sau abrogările unor texte să nu îi aducă în impas. Este foarte relevant ce s-a întâmplat la momentul intrării în vigoare a noilor coduri. Au existat foarte multe solicitări adresate Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru interpretarea unor texte de lege, nu doar în cazurile în care textul era neclar, ci și acolo unde nu se mergea la o reglementare în amănunt și unde interpretarea ar fi putut fi făcută prin aplicarea unor principii sau prin corelarea unor instituții. Există în ultima vreme o tendință de analizare excesivă a înțelesului gramatical al textului de lege, de interpretare a lui izolată, fără o analiză a scopului pentru care a fost introdusă acea reglementare și a legăturii ei cu alte dispoziții legale. Se știe însă că o normă este cu atât mai bună cu cât reușește să se mențină la un nivel de generalitate mai ridicat, fără a prezenta exhaustiv situații particulare.

De aceea concursul de recrutare a viitorilor magistrați trebuie să fie construit astfel încât să-i identifice și să îi selecteze pe cei capabili să interpreteze texte de lege, să le aplice unor situații particulare și nu doar să memoreze și să reproducă soluțiile altora.

Propunerea de modificare pe care am prezentat-o trebuie văzută ca un prim pas. Consider că în viitor accentul în recrutarea viitorilor magistrați trebuie să se mute de la identificarea și selectarea celor mai buni juriști, cum este în prezent, la recrutarea unor buni juriști care să aibă calitățile, abilitățile necesare unui bun magistrat. Adică pe lângă faptul că trebuie să fie persoane care să aibă solide cunoștințe de drept, să fie în același timp persoane oneste, echilibrate psihic, emoțional, responsabile, capabile să ia decizii în timp scurt și să înțeleagă magnitudinea acestor decizii, persoane care să poată comunica și care să se poată integra într-un colectiv. Deși exigențele pot părea la prima vedere prea mari, sau ca făcând parte dintr-o formulă ideală, eu cred că există suficient de multe astfel de persoane printre absolvenții de facultate și ține doar de noi dacă reușim să îi identificăm și să îi atragem spre această profesie.

Este o iluzie să credem că o persoană care structural nu posedă astfel de calități poate fi modelată pe parcursul anilor de studii la INM, unde se ajunge la o vârstă când caracterul este deja format. În INM se pot șlefui anumite trăsături, se pot dobândi cunoștințe juridice, se pot oferi soluții pentru modul în care să reacționezi în situații limită, dar nu se pot clădi caractere pe un teren gol.

Preocupați ca activitatea desfășurată în timpul INM să fie cât mai intensă, complexă, să răspundă cât mai bine nevoilor din primii ani de profesie, am dus poate în ultimii ani spiritual competitiv la niște cote mult prea înalte și am dat o relevanță mult prea mare cunoștințelor juridice. A nu se înțelege de aici că viitorii magistrați nu trebuie să știe drept. Vreau să spun doar că oricâte cunoștințe juridice vor acumula în această perioadă ele vor fi insuficiente. Așa cum spunea un reputat profesor: drept înveți toată viața și la sfârșitul ei constați cât de puțin știi.

De aceea poate că preocuparea noastră ar trebui să se mute din zona „cât drept învață auditorii în INM”, care nu trebuie nici ea abandonată, în zona „pe cine anume și cum anume recrutăm în INM”, astfel încât să avem siguranța că cei aleși vor face față tuturor provocărilor acestei profesii.

Observațiile acestea sunt valabile și pentru cei care dau concursul de intrare în magistratură și care au o experiență de cel puțin 5 ani în alte profesii juridice.

Nicolae Cîrstea: Cum credeți că vor reacționa candidații, dar și mediul juridic în general, la aceste schimbări pe care le propuneți?

Cristina Rotaru-Radu: Eu cred că mediul juridic va primi bine această schimbare, pentru că o reclamă de multă vreme. Poate, cei care își doresc să se înscrie la concurs, mai ales cei care nu sunt la prima încercare vor avea reticențe, pentru că modificările sunt primite în general cu rezervă.

Este posibil ca ecourile să nu fie mai bune nici după această modificare, dar atâta vreme cât opinia generală este că lucrurile nu funcționează bine, cred că avem obligația sa încercăm o schimbare.

Nicolae Cîrstea: Din punct de vedere al strategiei pe termen mediu și lung, cum vedeți rolul INM în interiorul sistemului judiciar acum și cum credeți că va fi el în viitor și prin aportul și contribuția întregului staff pe care îl coordonați în interiorul INM?

Cristina Rotaru-Radu: Eu cred că INM a avut în ultimii 25 de ani un rol determinant în sistemul judiciar și va avea în continuare. Trebuie să facem însă mici schimbări ca o activitate foarte bogată, cum a fost cea desfășurată până acum, să devină mai eficientă. De altfel, nu e nimic nou, de la înființare până în prezent INM a trecut prin tot felul de transformări, care l-au consolidat ca instituție și i-au crescut importanța nu doar în sistemul judiciar, ci și în ansamblul instituțional din România.

Nicolae Cîrstea: Care ar fi recomandarea dumneavoastră pentru viitorii candidați la INM?

Cristina Rotaru-Radu: Pentru cei care se pregătesc pentru concursul de anul acesta recomandarea este să consulte manuale, tratate, articole, jurisprudența instanței supreme în materiile care vor fi examinate și să nu-și limiteze pregătirea doar la exersarea unor teste-grilă.

Studenților din anii I-III, pentru care perspectiva unui asemenea concurs pare ceva mai îndepărtată, le recomand să învețe pentru toate examenele din timpul facultății, să-și viziteze părinții, să se întâlnească des cu prietenii, să citească, să meargă la spectacole, să meargă la petreceri, cu alte cuvinte să se bucure de vârsta pe care o au. Numai așa pot cunoaște viața cu adevărat și ar putea să devină în viitor buni magistrați.

* mulțumim UniversulJuridic.ro

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Au fost scrise până acum 10 de comentarii cu privire la articolul “Cristina Rotaru-Radu: Conducerea INM intenționează să propună o schimbare ref. probele pentru admiterea la INM”

  1. Bună ziua,

    Nu înțeleg de ce totuși nu se va permite – și de ce nu se permite – examinarea cu legislația pe masă.

    Aceeași nedumedire o am și pentru facultăți cât și pentru alte astfel de examene.

    Ca atare, de ce nu se permite examinarea cu legislația pe masă!?
    Mai ales în această eră a tehnologiei – în care examinarea ar trebui să permită inclusiv legislația în format digital să o poți accesa + jurisprudența interpretativă obligatorie aferentă.

    Și ce se întâmplă dacă vrei să arăți că o dispoziție dintr-o lege – ce trebuie interpretată în lumina CEDO/CDFUE și a jurisprudenței aferente CEDO și CJUE – ar impune o soluție diferită de cea dintr-un RIL/Dezlegare prealabilă sau chiar dintr-o decizie CCR (că doar există jurisprudență CEDO în care curți constituționale fură contrazise de CEDO)?

    Ce face un astfel de candidat într-o atare situație?
    De ce este el obligat să ofere un răspuns pe care nu-l consideră a fi în conformitate cu statul de drept (stat de drept format din aplicare aprioritară a CEDO/CDFUE și a jurisprudenței aferente)?

  2. Amelia FARMATHY spune:

    Staţi liniştită, că nu primesc din acelea. Ca subiecte.
    Deocamdată, se memorează mii de articole (şi eu am făcut la fel, au trecut 17 ani de atunci şi, foarte îngrijorător, nu s-a schimbat nimic, motiv pentru care refuz să le mai memorez ever since) şi se citesc inclusiv notele de subsol ale universitarilor din care ai cele mai mare „şanse” să fie inspirate subiectele.

    E, în primul rând, vorba despre memorare.
    Şi, da, aveţi dreptate, nu e bine.

    Eu aş începe invers, „adicătelea” aş scoate interviul – inutil, subiectiv şi teribil de frustrant pentru că e pus în coadă, după ce-ai trecut de probele cu adevărat grele, să pici pt. că nu placi nu ştiu cui e penibil, dacă nu eşti cu toate ţiglele pe casă ar trebui să se întrevadă la examinarea psihologică -, i-aş trece, mai întâi, prin proba de logică, fără testări de probă şi alte tâmpenii de genul acesta (ori eşti isteţ şi ai o gândire logică şi asta se va vedea din cum rezolvi, la prima vedere, „dilemele”de logică ori nu, coeficientul de inteligenţă nu se schimbă, indiferent de cât de mult e antrenat, din anii de şcoală, năravul – pardon – capacitatea de memorare) şi mi-aş tria, dintr-un „foc”, pentru proba scrisă, doar oamenii capabili de raţionamente logice sănătoase şi, de ce nu, chiar complexe.

    Apoi, la proba scrisă, pe lângă concursul de x şi 0, cred că nu ar fi rău să aibă un subiect de argumentare a unei soluţii, pe o speţă dată.
    Nu ceva complicat – încadrări în penal, succesiuni şi alte asemenea, vor face, iată, pentru încă o facultate, în INM, dacă vor sta patru ani pe acolo (şapte-opt ani de studii în materie juridică, fără introducerea lor în „producţie”, e o altă tâmpenie, dar, la câte sunt, ce mai contează una în plus…) – ci ceva care să permită celui care va corecta să urmărească mai multe aspecte: logica secvenţială a exprimării/expunerii, claritatea, cursivitatea, o exprimare în care să nu regăsească, la câte cinci cuvinte, tot soiul de automatisme verbale, într-un cuvânt să vezi dacă omul poate să şi scrie ceea ce gândeşte.

    Spun asta pentru că am remarcat, în ultimii ani, o tendinţă spre un bagaj semantic sărac (an numărat, spre exemplu, într-o motivare, un „deci” de vreo 18 ori, practic, aproape fiecare a doua frază începea cu… deci, era evident că doamna-n cauză_ mărturisesc că m-aş fi aşteptat să fie vorba despre un domn:))))) – tot „trăgea” spre a concluziona şi nu prea îi ieşea, dar transpărea intenţia măcar), orizont de exprimare limitat, prin fraze, nu seci, ci mai degrabă puerile în privinţa redării ideii avute în vedere, ca să nu mai vorbesc despre greşelile de ortografie, de exprimare (nu cuantific aici evidentele erori de tehnoredactare, nu îţi ia prea mult timp să te „prinzi”, citind ansamblul unei expuneri, dacă e vorba despre o eroare ori mai multe sau omul chiar nu ştie să scrie), perenii „Ori” în loc de „or”, „ca şi” peste tot, deşi comparaţiile lipsesc, „majoritatea spun” – o formă… elevată de „fetele gândeşte” -, topică defectuoasă, eliminarea – pentru că, nu-i aşa, „putem” – unor cuvinte de legătură din exprimare, de genul „obligă pârâtul” în loc de „îl obligă pe pârâtul”.

    Iar folosirea virgulei e un mister rămas nerezolvat pentru cei mai mulţi, cu tristeţe o spun, pentru că asta arată precaritatea pregătirii şcolare încă din anii de gimnaziu.

    Probabil aţi văzut, cu toţii, exprimări de tipul „respinge cererea, ca neîntemeiată”… dacă cel ce scrie aşa, ar cunoaşte elemente de topică, nu ar mai scrie virgula decât atunci când ar decide să „respingă, ca neîntemeiată, cererea” şi ar fi în stare să explice şi de unde provine diferenţa.
    Mă rog, din păcate, din cauza precarităţii despre care vorbeam, inclusiv aceste lucruri ar trebui predate de către un filolog – iar acum, cu preconizaţii 4 ani de INM, e şi timp – în cadrul Institutului, să nu ajungem să fim, pe bună dreptate, subiect de ironii.
    Decât să ignorăm, mai bine încercăm să corectăm cât se (mai) poate.

    Şi, ca să închei într-o notă „amuzantă”, prin provincie – e, parţial, doar o întâmplare să fie vorba despre provincie, dar asta e o altă discuţie neplăcută, însă care ar trebui sincer purtată -, cred că pe la Călăraşi am tot văzut lately soluţii, înscrise în dispozitiv, care sună aşa: „admite cererea ca întemeiată”.

    M-a fascinat atât de mult interpretarea a ceea ce se poate ascunde în spatele unei asemenea formulări încât nu m-am mai uitat şi dacă apare scrisă virgula înainte de „ca întemeiată”.
    Oricum, cu sau fără virgulă, această împrejurare – o pedanterie de-a dreptul – ar fi ultima problemă într-o astfel de dispoziţie.
    E plin de „întemeietori” şi în pădurea magistraţilor, that is for sure.

    • Ion RĂILEANU spune:

      Vara trecuta am lucrat temporar (pe perioada verii) cu o doamna grefier (nu era grefiera mea, slava Domnului) care era obisnuita sa faca minutele in cererile de incuviintare a executarii silite in locul judecatorului. Ea admitea „cererea ca intemeiata”. Desi ii dadeam minuta facuta de mine, ea introducea in Ecris tot minuta facuta de ea. „Admite cererea ca intemeiata”. Deci, exista o explicatie de ce apar astfel de solutii.

      • Amelia FARMATHY spune:

        Nu cred că acele minute la care mă refeream eu erau făcute de către grefier, dar nici nu am cum verifica 100% că nu ar fi fost.
        Însă logica exprimării nu e sau nu ar trebui să fie doar obligația judecătorului, ci, în egală măsură, și a celui care redactează încheieri, hotărâri mai ușoare(teoretic, doar magistrații asistenți de la ICCJ, practic….., vorba dvs., în funcție de ”cutumă” locală), adică și a grefierului.

        Cazul relatat de dvs. seamănă ca două picături de…..cerneală sau – ca să venim în actualitate – ca două taste despărțite nefericit, dar cutumiar:)))))), de virgulă cu celebra exprimare ”Curtea/Tribunalul, dispune/ încuviințează” (face, drege, mă rog, un verb cu rol de predicat ”convingător” și solemn incorect).
        Ani de zile mi-au fost necesari(de ceva bună vreme am reușit căci am dat peste grefieri care, pe lângă uzul rațiunii, au și uzul scrisului și al logicii în exprimare) să fac să dispară o nenorocită de virgulă.
        Aceasta e o problemă pe care o întâlnim peste tot: rezistența la ”nou” (de fapt nici măcar nu era nimic nou întrucât limba română scrisă/vorbită corect numai nouă nu e), la logică și corectitudine, teama de a întreba, de a te informa, ca să nu pari ”prost” sau ”nepregătit”.

        Deunăzi aveam un dialog cu o doamnă grefier care mi-a spus textual, răspunzându-mi unei curiozități legate de trimiterea unui dosar (adică am rămas fără obiectul material al judecății) într-o cale de atac inexistentă, doar pentru că a fost declarată – una dintre acelea făcute pe principiul ”oricum nu amendează instanța care o respinge ca inadmisibilă”, iarăși o mostră nepermisă de toleranță la abuz procedural pe banii contribuabililor_ în condițiile în care dispozițiile exprese ale Codului de Procedură Civilă, nu eu, tam-nisam, îi spuneau ce să (nu) facă în asemenea circumstanțe: ”așa se făcea/făceam pe vremea doamnei S”.
        Am realizat că au trecut anii……, și la propriu și al figurat, degeaba.
        E genul acela răspuns pe care l-am primit de când am intrat în sistem, cu mici variațiuni, și mai am relativ puțintel și îndeplinesc condițiile de ieșire la pensie.
        Teamă mi-e că cei abia intrați în sistem ca personal auxiliar, care vor prelua din ”zicerile” mele, acum poate corecte, vor da fix același răspuns vreunui coleg care va intra în profesie sau va ajunge la Curte cam în vreo 8-10 ani: ”Așa se făcea pe vremea doamnei F.”
        Ca să nu reziști la nou, să ai oameni care gândesc, nu aplică mecanic, ci cunosc ce aplică, e nevoie de o altă abordare a politicii de resurse umane( fără pile la intrarea în sistem – e prima mare, monumentală condiție, mai ales pentru cei care au susținut concursurile de intrare la nivel regional, să spun așa, nu e posibil ca un grefier care îți intră cu 8, 9 sau 10, de regulă, note foarte mari, să nu știe să îți facă o încheiere de ședință, acela nu are abilitățile necesare să fie grefier, nici dacă îl trimiți o lună, două la SNG -, darea afară a celor care nu corespund, alt fel de a educa profesional pe cei care termină SNG-ul, atribuții de reală răspundere pentru grefier, nu doar operațiuni mecanice sau făcute ”după model” etc.) și de redus cu maximă generozitate tonele de hârtii ale judecății.
        Căci, introducând evidența informatizată, am reușit – nu sunt convinsă că 100% – să evităm dirijarea dosarelor și să oferim transparența în timp real, necesară și normală, referitoare la termene și soluții, dar nu am reușit debirocratizarea instanțelor, ”deshârtierea” lor, aruncând, în schimb, în cârca grefierilor atribuții în plus care țin de această informatizare.

        Nu trebuie să fii geniu să reușești să schimbi lucrurile care merg prost, inerțial, care sunt gândite stupid, ci doar trebuie să cunoști ce nu merge, de ce nu merge și și să te ții cu o încăpățânare care, până la urmă, îți va aduce numai necazuri cu cei pe care îi obligi la schimbare, de ceea ce se poate modifica din mers sau pe parcurs.
        Dar, pentru asta, trebuie să admiți, nu doar statistic, nu doar prin cuvântări și consultări formale cu instanțele pentru a mima marea democrație de uzură, că ești încă anacronic, inadaptat, lent în reacție, mare iubitor de forme fără fond, ceea ce oricărui sistem, format așa în zeci de ani, îi este al naibii de greu.

      • Florin-Iulian HRIB spune:

        Grefiera „era obisnuita sa faca minutele”? De către cine era obişnuită? Presupun că de vreun alt judecător, nu? Iar dacă „ea introducea in Ecris tot minuta facuta de ea”, inseamnă că aţi semnat condica de şedinţă cu minutele introduse aşa de către grefieră?!

  3. Doamna judecător, știți cumva de ce interesează memorarea în această eră a tehnologiei?
    De ce principalul este să știi pe de rost niște norme de drept care oricum riscă să fie anulate sau modificate de la un an la altul (și asta chiar dacă sunt din coduri)?

    Plus că eu nu mai înțeleg de ce nu este examen – MAI ALES – din normele de drept superioare codurilor? Mai ales că inclusiv în coduri, în partea introductivă, se impune obligația de a interpreta în conformitate cu dreptul CEDO și dreptul CJUE…

    Păi cum pot judecătorii să-și îndeplinească această obligație dacă în facultate, CEDO și CJUE se face așa… în trecere (en passant)…
    Iar apoi la examenele de admitere nu se cere…
    Cum își dezvoltă judecătorul această aptitudine de a ține seama de ierarhia normativă existentă într-un stat de drept dacă ei sunt evaluați în funcție de cât de bine memorează niște norme de drept de rang inferior dreptului CEDO și dreptului UE??!?!?!?!?

    Chiar nu reușesc să înțeleg de ce se persistă într-o astfel de metodologie, deși se tot pretinde că se doresc rezultate diferite.
    Cum poate o programă din facultate să contrazică chiar ierarhia normativă!??! Cum pot examenele și subiectele de la examene să contrazică chiar ierarhia normativă?! De ce se acceptă această contradicție majoră?!?

    • Amelia FARMATHY spune:

      INM-ul, vorbind exclusiv din perspectiva modului de admitere, este o imagine a realităţii şcolare, poate chiar şi universitare(la partea aceasta sigur aveţi informaţii de la firul ierbii universitare mut mai bune decât presupunerile mele), în care ţi se cere, în primul rând, să memorezi.
      Dacă memorezi, ai toate şansele să termini şcoala, poate chiar şi anumite facultăţi (printre care se numără şi Dreptul), chiar dacă, sub aspectul capacităţii de a raţiona, ar putea subzista niscaiva probleme.
      Am mai spus-o, dreptul,la noi cel puţin, nu e deloc un domeniu deschis la nou, dimpotrivă, el se ancorează puternic în tradiţie, pe ceea ce a existat din vremuri în care computerul nu exista, accesul la informaţii era limitat şi, iată, cei 20 de ani intră deja în tradiţie, astfel că din ce în ce mai greu va fi de urnit altceva.
      Iar, dacă o fac, o fac prost, cum e cazul ipoteticei eliminări a probei de logică, în loc să înceapă cu logica….o elimină şi, apoi, ne mirăm când vedem anumite raţionamente sau, mai curând, lipsa lor.
      Cel mai uşor, din perspectiva unui examinator şi „concepător” de subiecte clasice, e să îi pui pe cei examinaţi să reţină muuuuuult şi cât mai fidel.
      Examenul de la INM trebuie să continue să fie cumplit de greu, dar nu pentru cei ce nu pot memora tone de informaţii în privinţa cărora, în viaţa reală de azi, e suficientă butonarea unui computer, ci pentru aceia care, în realitate, gândesc mai greu în coordonatele unei logice impecabile ori se exprimă cu dificultate şi vădită sărăcie în vocabular, ceea ce, la un absolvent INM, este inacceptabil.
      Inadecvarea e una dintre caracteristicile întregii societăţi româneşti, în ansamblul ei.
      Magistratura, ca orice alt domeniu de activitate, nu poate fi decât o regină fără coroană dacă ar susţine că s-ar afla, cu totul, în afara inadecvării.
      Ca exemplu grăitor, luaţi ceea ce aţi remarcat legat de modalitatea de organizare a concursului, pentru care este, însă, de subliniat, că doamna director nu are nicio vină, căci lucrează, cum se spune, cu „materialul clientului”,adică în baza unor prevederi legale pe care e obligată să le aplice, cel puţin deocamdată.

      • Și eu consider că se dă înapoi prin scoaterea testării de gândire logică invocându-se motivul că testarea e astfel realizată încât permite trișarea prin memorarea răspunsurilor. Adică chiar motivul pentru care se dorește eliminarea testării raționamentul logic este și el un motiv ilogic (non sequitur).

        Se scoate testarea, dar se exacerbează un interviu. Judecătorii nu își câștigă existența din datul interviurilor. Ci din capacitatea de a raționa logic între diferite norme aplicabile unei situații de fapt. Plus că dacă se va încălca codul deontologic, asta nu înseamnă neapărat că vor fi excluși din magistratură. Așa că de ce să exacerbezi un interviu ce privește aspecte de etică și de profilare a candidaților, interviu care te poate elimina din grupul viitorilor judecători, dacă oricum în situația când ajungi judecător, simpla încălcare a unor norme din codul deontologic nu echivalează cu excluderea din magistratură!??!

        Iar mi se pare o chestiune ilogică.

        Chiar nu înțeleg. Nu știu ce cărți trebuie să citesc pentru a-mi crește șansele unei viitoare capacități de a înțelege aceste aspecte.

        Numai bine,

  4. Florin-Iulian HRIB spune:

    Mă întreb de unde o fi fost luat citatul: „pe cine anume și cum anume recrutăm în INM”, pentru că sună a dedicaţie specială pentru anumite persoane…
    Evident că trebuie schimbat ceva (în bine) în recrutarea judecătorilor şi procurorilor, e deja un truism o astfel de cuvîntare.
    Pe mine mă frapează, totuşi, că atîtea minţi luminate perindate prin CSM şi INM nu au fost în stare timp de aproape 3 (TREI!) decenii să implementeze un concurs echitabil, care să reziste criticilor şi dubiilor atît din partea celor aflaţi în sistem, cît şi din partea celor din afara sistemului juridic.
    La nivel de discurs, pregătit sau nu anterior interviului, dna directoare pare bine intenţionată şi articulată, dar nu ştiu ce va face actualul CSM, care pare interesat de alte lucruri. Văd că se vrea eliminarea examenului de logică pentru că: ”în prezent nu are mare relevanță”. Dacă au ajuns unii să memoreze răspunsurile la logică, nu aveţi decît să schimbaţi „baza de teste-grilă din care se extrag subiectele”, astfel încît testul de logică să capete relevanţă, fiindcă este (sau ar trebui să fie) un examen cel puţin la fel de important ca interviul sau testul de Drept; de altfel, în 2011, cînd l-am dat şi eu, mi s-a părut cel mai greu examen, atît prin durata examinării (mai mare ca la testul de Drept), cît şi prin solicitarea intelectuală.

  5. Din păcate INM-ul este o şcoală de tehnicieni. Admiterea în magistratură ar trebui să aibă o puternică componentă în care se verifică profilul moral, caracterul, precum şi aptitudinile profesionale şi psihologice pentru profesia de judecător.
    Procurorul general Kovesi spunea ca 90% din magistraţi sunt buni şi competenţi, şi prin deducţie ceilalţi 10% judecători/procurori sunt corupţi şi/sau incompetenţi.
    Deci avem peste 700 de potenţiali infractori în rândul magistraţilor. Este un număr uriaş.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate