BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalIPTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Fuziuni & Achiziţii
Profesionişti
POPOVICI NITU STOICA & ASOCIATII
Print Friendly, PDF & Email

TUE. Deutsche Lufthansa/Comisia (T‑712/16). Jud. dr. Octavia Spineanu-Matei, membru al completului

01.06.2018 | Diana Mădălina ENEA
Abonare newsletter
Mădălina Enea

Mădălina Enea

În 2005, Comisia a autorizat, sub rezerva respectării anumitor condiții, proiectul de achiziție a Swiss de către Lufthansa, co-fondator Star Alliance (alianța celor mai importante companii aeriene din lume)[1].

Printre aceste condiții figurează respectarea angajamentelor tarifare[2] de către cele două companii aeriene în ceea ce privește liniile Zurich-Stockholm și Zurich-Varșovia. Aceste angajamente presupuneau ca entitatea rezultată în urma fuziunii să aplice, ori de câte ori va reduce nivelul tarifelor comparabile publicat pe o rută de referință, o reducere a tarifelor de transport echivalentă (în procente) în privința tarifelor corespunzătoare pe cele două linii. Clauza menționată prevede că această obligație ia sfârșit în momentul în care un nou furnizor de servicii aeriene își începe activitatea pe rutele respective.

Prin aceste angajamente, Lufthansa și Swiss au răspuns preocupărilor Comisiei referitoare la situația concurențială pe cele două linii, față de faptul că, pe de o parte, aceste linii au fost exploatate doar de către Swiss (a cărei viitoare adeziune la Star Alliance fusese estimată ca probabilă de către Comisie) și de către partenerii Star Alliance (societatea SAS[3] pe linia Zurich-Stockholm și societatea LOT[4] pe linia Zurich- Varșovia), iar, pe de altă parte, aeroporturile din Zurich și Stockholm erau saturate.

La 4 noiembrie 2013, Lufthansa și Swiss au prezentat Comisiei o cerere de scutire referitoare la angajamentele tarifare în cauză. Acestea au susținut că: i) un acord privind asocierea în participație încheiat între Lufthansa și SAS in 1995 a fost reziliat; ii) Comisia și-a schimbat între timp politica în materie de tratament a partenerilor din alianță în examinarea operațiunilor de fuzionare și iii) exista o concurență între Swiss, pe de o parte, și SAS si LOT, pe de altă parte.

Prin decizia din 25 iulie 2016[5] Comisia a respins această cerere, estimând că nu au fost îndeplinite condițiile pentru scutirea de angajamentele prevăzute de clauzele de revizuire din decizia de autorizare din 2005.

Lufthansa a introdus prezenta acțiune în fața Tribunalului Uniunii Europene solicitând anularea deciziei de respingere.

Prin hotărârea pronunțată la data de 16 mai 2018 , Tribunalul a anulat decizia Comisiei în privința liniei Zurich-Stockholm și a respins recursul în privința liniei Zurich-Varșovia.

Tribunalul observă, în primul rând, că decizia privind o cerere de scutire de angajamente nu presupune o retragere a deciziei de autorizare a concentrării și de stabilire a acestor angajamente obligatorii și nu reprezintă, astfel, retragerea acesteia. O asemenea decizie are ca obiectiv să verifice în ce măsură clauzele de revizuire sunt îndeplinite sau, în cazul în care este necesar, dacă problemele de concurență identificate în decizia de autorizare a concentrării sub rezerva respectării angajamentelor subzistă. Tribunalul precizează, în această privință, că deși Comisia dispune de o anumită marjă de apreciere în evaluarea cererii de a renunța la angajamente, este, cu toate acestea, obligată să efectueze o examinare diligentă a acestei cereri, să efectueze o anchetă, în cazul în care este necesar, să ia măsurile corespunzătoare de anchetă și să își bazeze concluziile pe toate datele relevante.

Potrivit Tribunalului, Comisia nu a îndeplinit această obligație.

În special, Comisia nu a examinat incidența asupra concurenței a rezilierii acordului privind asocierea în participație încheiat între Lufthansa și SAS în 1995, fie ca atare, fie în legătură cu propunerea Lufthansa de a rezilia acordul de alianță bilateral încheiat cu SAS.

Mai mult decât atât, Comisia nu a răspuns suficient argumentului Lufthansei conform căruia Comisia și-ar fi schimbat politica prin neluarea în considerare a  partenerilor de alianță în definiția piețelor afectate.

În plus, Tribunalul consideră că, în ceea ce privește acordul de partajarea a codurilor[6], încheiat între Swiss și SAS în 2006 (deci ulterior deciziei de autorizare din 2005), Comisia putea lua in considerare acest acord pentru a aprecia dacă și în ce măsură putea să restrângă sau să suprime concurența între Swiss și SAS. Cu toate acestea, nu a realizat o analiză concretă a acestui acord și nici nu a menționat elemente de natură să stabilească că acordul are drept efect reducerea concurenței între zborurile operate de fiecare dintre cele două companii.

În final, Comisia nu și-a îndeplinit obligația de a examina cu grijă toate datele relevante, de a întreprinde măsurile de investigație necesare sau de a efectua anchetele necesare pentru a verifica existența raportului de concurență dintre Swiss, pe de o parte, și, în special, SAS, pe de altă parte.

Tribunalul a conchis că, în ceea ce privește linia Zurich-Stockholm, Comisia a comis o eroare manifestă de apreciere și că elementele reținute în decizia din 2016 nu sunt de natură să justifice respingerea cererii de scutire privind această linie.

În schimb, în ceea ce privește linia Zurich-Varșovia, Tribunalul a hotărât că, în absența oricărei modificări a relațiilor contractuale între Swiss si LOT, pe baza cărora angajamentele tarifare au devenit obligatorii prin decizia din 2005, încălcările constatate nu sunt suficiente pentru a conduce la anularea deciziei atacate.

Comunicatul de presă în limba franceză poate fi consultat aici.

Hotărârea în limba română poate fi consultată aici.


[1] Decizia din 4 iulie 2005 (cauza COMP/M.3770-Lufthansa/Swiss), a se vedea de asemenea comunicatul de presă al Comisiei IP/05/837.
[2] Lufthansa și Swiss și-au asumat angajamente și în materie de sloturi orare pentru cele doua linii. Totuși, prezentul recurs nu privește aceste angajamente.
[3] Scandinavian Airlines System.
[4] Polskie Linie Lotnicze LOT.
[5] Decizia C (2016) 4964 finală din 25 iulie 2016.
[6] Acest acord de partajare al codurilor este un acord  (des întâlnit în sectorul transportului aerian) în virtutea căruia Swiss poate vinde, în plus față de biletele pentru zborurile pe care le asigură, bilete cu codul de identificare propriu pentru zborurile operate de SAS și invers . Nu există nicio „politică comună de stabilire a prețurilor” în cadrul acordului de partajare a codurilor și nici o planificare comună a rețelei și a zborurilor.


Diana Mădălina Enea

Abonare newsletter

Aflaţi mai mult despre , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereCărţiEvenimenteProfesioniştiRomanian Lawyers Week