Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilCyberlaw
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Procedură civilă
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
 
4 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

ICCJ. Lipsă reglementare legală. Recurgerea la situații asemănătoare
05.06.2018 | JURIDICE.ro


Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că se impune recurgerea la analogie și identificarea instanței competente „în baza dispozițiilor legale privitoare la situații asemănătoare” în absența unei norme privind competența de atribuțiune pentru soluționarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale și neputând fi identificată vreo uzanță în acest sens. În speță (recurs declarat împotriva unei decizii pronunțate de tribunal, în apel, într-un litigiu având ca obiect pretenții cu valoare mai mică de 200.000 lei), situațiile asemănătoare sunt cete în care legiuitorul a prevăzut în mod expres că este deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel, dar fără a individualiza instanța competentă ca fiind curtea de apel sau Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât, dacă aceste instanțe ar fi fost expres indicate, ar fi fost direct incidente, după caz, prevederile art. 96 pct. 3 sau art. 97 pct. 1 C. proc. civ.  Astfel, devin incidente prevederile art. 483 alin. 4 prima teză C. proc. civ., conform cărora, în cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată. (Decizia nr. 622 din 22 februarie 2018 pronunțată de Secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție având ca obiect pretenții)

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Au fost scrise până acum 4 de comentarii cu privire la articolul “ICCJ. Lipsă reglementare legală. Recurgerea la situații asemănătoare”

  1. Alin CLINCEA spune:

    Înalta Curte s-a prevalat de o pretinsă lipsă de reglementare și, printr-un „remarcabil” exercițiu de gimnastică mintală (v. „În absența unei norme privind competența de atribuțiune pentru soluționarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale și neputând fi identificată vreo uzanță în acest sens…”), a făcut o „interpretare extensivă justificată de identitatea de rațiune” (?!) și a concluzionat că nu ar avea competența să judece cauza în recurs.

    Contrar acestui punct de vedere, intenția „legiuitorului” a fost expusă încă de la tezele prealabile – v. H.G. nr. 1527/2007 pentru aprobarea Tezelor prealabile ale proiectului Codului de procedură civilă:
    „Astfel, ca regulă, în noua reglementare recursul va urmări să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile în concret, aceasta fiind una dintre modalitățile prin care se asigură o practică judiciară unitară la nivelul întregii țări. Totodată, vor fi prevăzute expres hotărârile care pot fi atacate cu recurs, cele care nu pot face obiectul acestei căi de atac, precum și cazurile de excepție în care recursul se va judeca de instanța ierarhic superioară.”

    Codul de procedură civilă păstrează această concepție în prevederile art. 483 alin. (3) – regula – și alin. (4) – excepția.

    Și în doctrină acest fapt a fost expus cât se poate de clar – v. Noul Cod de procedură civilă comentat și adnotat, coord. V. M. Ciobanu, M. Nicolae, vol. I, 2013, pag. 1105:
    „Pe de altă parte, indirect, același text stabilește și competența Înaltei Curți de Casație și Justiție de a soluționa recursurile, instanța supremă fiind în noua reglementare instanță de drept comun în judecata recursurilor. (…)
    6. Prin excepție de la regula înscrisă în alin. (3), există și cazuri expres prevăzute de lege în care recursul nu se soluționează de către instanța supremă, ci de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată.”

    În cauza concretă, există prevederi exprese care să stabilească eventuala competență de soluționare a recursului în favoarea vreunei alte instanțe în afara celei supreme?
    Răspunsul este nu. Consecința firească este aceea că revine Înaltei Curți de Casație și Justiție competența de soluționare a recursului, ca instanță de drept comun în această materie…

  2. Nu prea înţeleg rostul acestei critici iar tonul este persiflant neprofesional.
    ICCJ este curtea suprema care interpreteaza legea.
    „Înalta Curte s-a prevalat de o pretinsă lipsă de reglementare…”
    ICCJ foloseşte ce metodă de interpretare doreşte, nu se „prevalează” de nimic.
    Ce înseamnă „pretinsă” lipsă? ICCJ hotărăşte dacă dă efect unei legi sau nu.
    „„remarcabil” exercițiu de gimnastică mintală ”
    ICCJ ar trebui să interpreteze legea într-un mod mult mai liberal decât o face în momentul de faţă. ICCJ este încă foarte formalistă.
    „Și în doctrină acest fapt a fost expus cât se poate de clar”
    În primul rând, în drept sunt foarte puţine lucruri „cât se poate de clare”.
    Ar trebui evitate absolutismele.
    Doctrina unei singure persoane, cum este reputatul VM Ciobanu, nu este doctrină. Este opinia unui jurist, nu doctrină.
    Doctrina este practica şi uzul instanţelor stabilit prin jurisprudenta constantă şi stabilă, nu opiniile private, netestate în instanţă.
    „Consecința firească este aceea că revine Înaltei Curți de Casație și Justiție competența de soluționare a recursului, ca instanță de drept comun în această materie…”
    ICCJ a hotârăt exact invers.

    Revin la întrebarea iniţială.
    Ce rost are critica?

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate