Succinte considerații privind nelegalitatea Protocolului încheiat între Serviciul Român de Informații și Consiliului Superior al Magistraturii

Camelia Bogdan

La data de 04.05.2018 a fost declasificat Protocolul încheiat între Consiliul Superior al Magistraturii și Serviciul Român de Informații.

Protocolul a fost încheiat în data de 05.03.2012 și potrivit celor reținute în chiar titlul acestuia a avut în vedere organizarea cooperării între Serviciul Român de Informații și Consiliul Superior al Magistraturii pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin potrivit legii.

În cuprinsul primului articol, se stipulează că activitatea de cooperare se realizează în temeiul legii și în conformitate cu prevederile Protocolului, o evidentă adăugare la lege.

Tot în primul articol sunt enumerate principiile în baza cărora funcționează Protocolul, respectiv:

a) Principiul statului de drept, care consacră supremația legii, egalitatea cetățenilor în fața legilor, respectarea drepturilor fundamentale ale omului și separația puterilor în stat;

b) Principiul garantării independenței justiției, conform căruia identificarea anticipată și înlăturarea în timp util a unor fapte care ar putea afecta independența și imparțialitatea magistraților ori ar crea suspiciuni cu privire la acestea sunt prioritare și imperative;

c) Principiul responsabilității, care presupune ca autoritățile statului să răspundă pentru îndeplinirea atribuțiilor ce le revin, respectiv pentru modul de implementare și eficiența strategiilor de acțiune convenite, potrivit legii;

d) Principiul complementarității, potrivit căruia Părțile își stabilesc, de comun acord, direcțiile de acțiune în domeniile care fac obiectul cooperării, astfel încât obiectivele acestora să fie acoperite integral;

e) Principiul operativității, care presupune transmiterea în timp util de informații relevante pentru realizarea atribuțiilor ce le revin, potrivit legii;

f) Principiul evaluării periodice a activităților prevăzute în prezentul protocol, condiție de bază pentru asigurarea eficienței în realizarea obiectivelor comune;

g) Principiul respectării obligațiilor și răspunderilor ce revin Părților în protecția informațiilor clasificate, precum și în aplicarea normelor privind accesul la informații clasificate;

h) Principiul need to know/need to share, care presupune transmiterea informațiilor relevante pentru realizarea atribuțiilor ce revin Părților, potrivit legii, numai persoanelor care trebuie să lucreze cu astfel de informații sau să aibă acces la acestea.

Articolul 2 detaliază scopul în care a fost încheiat Protocolul, astfel Părțile cooperează, potrivit competențelor și atribuțiilor prevăzute de lege în scopul asigurării independenței și înfăptuirii justiției, precum și al cunoașterii, prevenirii și contracarării vulnerabilităților și factorilor de risc care pot afecta starea de legalitate, menținerea ordinii de drept, precum și climatul de exercitare neîngrădită a drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor, ca valori de securitate națională, potrivit principiilor și normelor democratice statornicite prin Constituție.

În Capitolul III sunt enumerate ”regulile cooperării” între SRI ȘI CSM, astfel:

Art. 3 – (1) Cooperarea se realizează în temeiul legii și al prezentului Protocol, cu respectarea strictă a atribuțiilor și competențelor Părților, prin:

a) valorificarea eficientă a posibilităților pentru identificarea anticipată și înlăturarea în timp util a unor fapte care ar putea afecta înfăptuirea justiției sau realizarea securității naționale;

b) informarea reciprocă cu datele și informațiile pe care fiecare Parte le deține și care sunt utile în vederea îndeplinirii atribuțiilor specifice celeilalte Părți;

c) analizarea unor proiecte de acte normative referitoare la obiectul de activitate al Părților;

d) schimbul de materiale documentare, de lucrări și date utile celeilalte Părți, pentru elaborarea unor materiale de specialitate.

(2) În cauze complexe, cooperarea efectivă se realizează pe baza unor planuri comune, aprobate de conducerile celor două instituții, cu precizarea sarcinilor ce revin fiecărei Părți.

Art. 4 – În baza datelor și informațiilor transmise de Serviciul Român de Informații, Consiliul Superior al Magistraturii va efectua verificări proprii, potrivit legii.

Art. 5 – (1) Transmiterea de date și informații de către Părți se realizează cu respectarea legislației în vigoare privind protecția informațiilor clasificate și numai cu aprobarea conducerilor Părților.

(2) În cazul în care una din Părți intenționează valorificarea informațiilor, potrivit competențelor proprii, este obligatorie obținerea acordului prealabil al Părții care a obținut datele și informațiile.

(3) În realizarea activităților de cooperare, date fiind particularitățile specifice acestora, se vor respecta eventuale limite sau interdicții precizate de Părți, justificate de:

a) periclitarea îndeplinirii atribuțiilor legale ale Părților;

b) apărarea securității naționale sau protejarea interesului național;

c) afectarea drepturilor și libertăților unor terțe persoane;

d) deconspirarea tehnicilor speciale de investigare sau a surselor de informații protejate de lege.

(4) În situații de excepție, datele și informațiile transmise de Serviciul Român de Informații pot fi introduse în dosarele de cercetare ale Consiliului Superior al Magistraturii, numai cu respectarea prevederilor de la alin. (2) și alin. (3).

(5) Documentele clasificate transmise între Părți, în aplicarea prezentului Protocol, vor fi returnate emitentului în termen de 30 de zile, fără a păstra copii sau extrase ale acestora, realizate prin scanarea sau multiplicarea totală sau parțială a documentelor, potrivit legislației în vigoare.

Art. 6 – Părțile se obligă ca, într-un termen rezonabil, să își comunice reciproc rezultatele obținute în baza informărilor primite de la cealaltă Parte.

Capitolul IV cuprinde dispoziții finale:

Art. 7 – Părțile își pot adresa reciproc invitații în vederea participării la sesiuni științifice, simpozioane și seminarii organizate pe probleme de interes comun.

Art. 8 – Anual, Părțile vor realiza analiza odului de desfășurare a cooperării dintre acestea.

Art. 9 – Protocolul se încheie pe durată nedeterminată și poate fi modificat sau completat cu acordul Părților, prin acte adiționale, care vor face parte integrantă din acesta.

Art. 10 – Prezentul Protocol s-a încheiat în două exemplare, câte unul pentru fiecare parte și intră în vigoare la trei zile de la data semnării.

Subliniem dispozițiile art. 5 alin. 4 și 5 din Protocolul CSM – SRI potrivit cărora există situații în care datele și informațiile transmise de Serviciul Român de Informații pot fi introduse în dosarele de cercetare disciplinară ale Consiliului Superior al Magistraturii.

Documentele clasificate transmise între Părți vor fi returnate emitentului în termen de 30 de zile, fără a păstra copii sau extrase ale acestora, realizate prin scanarea sau multiplicarea totală sau parțială a documentelor, potrivit legislației în vigoare.

Se poate observa că Protocolul prevede posibilitatea ca în acțiunile disciplinare să fie introduse date și informații clasificate de care persoana judecată disciplinar să nu aibă cunoștință (dacă acestea există și dacă da ce anume conțin).

Dispozițiile art. 5 ale Protocolului încheiat între CSM și SRI prevăd următoarele:

(4) În situații de excepție, datele și informațiile transmise de Serviciul Român de Informații pot fi introduse în dosarele de cercetare ale Consiliului Superior al Magistraturii, numai cu respectarea prevederilor de la alin. (2) și alin. (3).

(5) Documentele clasificate transmise între Părți, în aplicarea prezentului Protocol, vor fi returnate emitentului în termen de 30 de zile, fără a păstra copii sau extrase ale acestora, realizate prin scanarea sau multiplicarea totală sau parțială a documentelor, potrivit legislației în vigoare.

Din aceste dispoziții rezultă că în dosarele disciplinare exista posibilitatea introducerii unor date și informații transmise de Serviciul Român de Informații dar acestea se returnau într-un termen de maxim 30 de zile, nepăstrându-se nicio urmă a acestora.

Pe cale de consecință, magistrații anchetați disciplinar nu puteau produce probe în acest sens, operând în eventualele demersuri procesuale prin care se invocă nulitatea protocolului inversarea sarcinii probei.

În ceea ce ne privește, opinăm că aplicarea acestui protocol reprezintă o ingerință în dreptul la viață privată al magistraților, consacrat de art.8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și de art.26 din Constituție.

Dispoziţiile Protocolului sunt nelegale, în măsura în care permit ingerințe în viața privată a magistraților, dar și posibilitatea Secțiilor de disciplină din cadrul CSM ca atunci când funcționează ca instanțe de judecată să pronunțe alte soluții decât cele fundamentate pe probele din dosar, abdicând de la dispozițiile Codului de procedură civilă, cu motivarea că respectarea cadrului procesual prev. de art. 49 alin. (7) din Legea nr.317/2004 nu obligă Secțiile atunci când funcționează ca instanțe de judecată să respecte in integrum Legea.

Or, supravegherea unui magistrat trebuie să se realizeze într-un cadru normativ clar, precis şi previzibil, atât pentru persoana supusă acestei măsuri, cât şi pentru instanţele de judecată. În caz contrar, s-ar ajunge la posibilitatea încălcării într-un mod aleatoriu/abuziv a unora dintre drepturile fundamentale esenţiale într-un stat de drept: viaţa intimă, familială şi privată şi secretul corespondenţei. Este îndeobşte admis că drepturile prevăzute la art.26 şi art. 28 din Constituţie nu sunt absolute, însă limitarea lor trebuie să se facă cu respectarea dispoziţiilor art.1 alin.(5) din Legea fundamentală, iar gradul de precizie a termenilor şi noţiunilor folosite trebuie să fie unul ridicat, dată fiind natura drepturilor fundamentale limitate. Aşadar, standardul constituţional de protecţie a vieţii intime, familiale şi private şi a secretului corespondenţei impune ca limitarea acestora să se realizeze într-un cadru normativ care să stabilească expres, într-un mod clar, precis şi previzibil care sunt organele abilitate să efectueze operaţiunile care constituie ingerinţe în sfera protejată a drepturilor.

Dispozițiile Protocolului aduc atingere şi dreptului la un proces echitabil, consfințit în art 6 C.pr.civ, interpretat în lumina prevederilor constituționale ale art.21 alin.(3) privind dreptul la un proces echitabil, în componenta sa privind egalitatea armelor, precum şi celor ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăților fundamentale, prin prisma art. 20 din Constituție.

Cu privire la principiul egalității armelor, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în Hotărârea din 27 octombrie 1993, pronunțată în Cauza Dombo Beheer BV împotriva Olandei, în sensul că fiecare parte la un proces trebuie să beneficieze de o posibilitate rezonabilă de a-şi expune cauza în faţa instanţei, inclusiv în ceea ce priveşte probele, în condiţii care să nu o dezavantajeze în mod semnificativ în raport cu partea adversă. Principiul egalității armelor – unul din elementele noțiunii mai largi de proces echitabil și componentă importantă a unei apărări efective într-un proces cu caracter judiciar – impune fiecărei părți să i se ofere posibilitatea rezonabilă de a-și susține cauza sa în condiții care să nu o plaseze într-o situație de net dezavantaj în raport cu „adversarul” ei. Așadar, principiul egalității armelor semnifică tratarea egală a părților pe toată durata desfășurării procedurii în fața unui tribunal, fără ca una din ele să fie avantajată în raport cu cealaltă parte din proces (Hotărârea din 23 octombrie 1996, pronunțată în Cauza Ankerl împotriva Elveției, paragraful 38).

Or, dispozițiile Protocolului abundă în elemente incerte, neclare și imprevizibile, textul utilizând termeni generali, ce nu furnizează un reper clar care să permită o demarcație previzibilă între ceea ce reprezintă o amenințare la siguranța națională și ceea ce nu se integrează în această ipoteză. Orice date obținute de SRI despre un magistrat, chiar dacă magistratul nu reprezintă o amenințare la siguranța națională, pot fi comunicate CSM, fără ca aceste comunicări să fie limitate la conținutul informațiilor în legătură cu fapte ce privesc siguranța națională, care au stat la baza emiterii informărilor. De asemenea, SRI poate furniza CSM elementele culese despre magistrați de la persoane cărora soluțiile magistratului trimis în fața Secțiilor le sunt nefavorabile, sugerând soluția finală. De lege lata, Secția de judecători în materie disciplinară apreciază în mod discreționar că judecarea unui magistrat trimis în fața secțiilor nu se desfășoară conform Codului de procedură civilă, ignorând în mod deliberat art. 49 alin. 7 din Legea nr. 317/2004 și oferind în argumentarea soluțiilor considerente ce exced obiectul sesizării.

În lumina jurisprudenței forului de contencios al drepturilor omului s-a statuat în repetate rânduri că dreptul la un proces în contradictoriu înseamnă, că și într-un caz disciplinar că atât inspectorilor de caz, cât şi judecătorului anchetat, trebuie să li se ofere posibilitatea de a avea cunoștință şi de a putea aduce observaţii referitoare la toate probele prezentate sau la observațiile depuse de către cealaltă parte în vederea influențării deciziei instanței (Hotărârea din 16 februarie 2000 pronunțată în Cauza Rowe şi Davis împotriva Regatului Unit, paragraful 60). Legislația națională poate îndeplini această exigență în diverse maniere, dar metoda adoptată de către aceasta trebuie să garanteze ca partea adversă să fie la curent cu depunerea observațiilor şi să aibă posibilitatea veritabilă de a le comenta (Hotărârea din 28 august 1991, pronunțată în Cauza Brandstetter împotriva Austriei).

Or, judecătorii cercetați disciplinar se află într-o imposibilitate obiectivă de a contesta în mod efectiv legalitatea probatoriilor produse în faza „instrucției” (cercetării disciplinare și exercitării acesteia în fața Secțiilor), aspecte care presupun, în concret, posibilitatea părților de a utiliza toate mijloacele prevăzute de lege pentru a invoca în apărarea lor fapte sau împrejurări, inclusiv administrarea oricăror mijloace de probă ce ar demonstra nelegalitatea probatoriilor produse de serviciile române de informații.

Mutatis mutandis, principii fundamentale de drept, dar si reguli de bun simt-juridic, obliga garantul independentei justiției să garanteze lipsa oricăror imixtiuni în activitatea de înfăptuire a justiției.

Pe cale de consecință, având în vedere că ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus. Cu atât mai puțin, în ipoteza în care adăugarea la lege ar surveni printr-un act administrativ cu forță inferioară, fiind încălcat argumentul de interpretare LEX SUPERIOR DEROGAT INFERIOR si pe cale de consecință standardele de argumentare juridică care trebuie să guverneze soluționarea conflictelor de legi, solicit Onoratului CSM sa constate ca se impune admiterea excepției de nelegalitate a dispozițiilor menționate mai sus, deoarece au fost încheiate de reprezentanții lor în exercitarea unui exces de putere, definit în art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea  nr. 554/2004. În ceea ce privește încheierea acestor Protocoale de către SRI, apreciem de asemenea că obiectivele asumate exced obiectului de activitate a semnatarului, o autoritate publică cu atribuții de supraveghere, prevenire şi control într-un anumit domeniu de activitate, având în vedere poziția dominantă pe care o ocupă în virtutea prerogativelor  de putere publică pe care  legea i le pune la dispoziție pentru realizarea interesului  public, având obligația, rezultată din exigențele bunei administrări, să emită, pentru organizarea activității sale, norme administrative clare, care să excludă interpretarea în sensul deturnării scopului prevederilor legale în aplicarea  cărora au  fost emise.

Pe cale de consecință, conchidem că Protocolul încheiat între SRI și CSM încalcă art. 21 alin. (3) Constitutie coroborat cu 6 CEDO rap. la art. 20 alin. (2) Constituie, dar si art. 8 C.E.D.O. Concluzia noastră rezultă și din interpretările forului nostru de contencios constituțional sintagmei de securitate națională, în care lumina cărora este interzisă utilizarea unor astfel de informații având ca justificare protecția drepturilor fundamentale ale cetățeanului în proceduri extrajudiciare, ce nu sunt circumscrise în conținutul sintagmei securitatea națională[1], Curtea reamintind că obiectul de reglementare al Legii nr.51/1991 este acela al cunoașterii, prevenirii și înlăturării amenințărilor interne sau externe ce pot aduce atingere securității naționale. Mutatis mutandis, apreciem că dispozițiile legii privind securitatea națională nu conferă calitatea de probă/mijloc de probă datelor și informațiilor rezultate din activități specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale ale omului, autorizate potrivit Legii nr.51/1991 și care sunt utilizate împotriva magistraților în acțiuni disciplinare, fără a lăsa urme.

Pentru aceste considerente, având în vedere că în baza acestui Protocol, CSM înfăptuiește o justiție secretă în materie disciplinară, care nu poate fi validată pentru realizarea securității naționale călcând în picioare cele mai elementare principii de drept procesual civil, apreciem că se impune constatarea nulității absolute a Protocolului încheiat între SRI și CSM.

[1] DECIZIA nr. 91 din 28 februarie 2018 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3, art. 10, art. 11 alin. (1) lit. d) și art. 13 din Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională a României, precum și a dispozițiilor art. 13 din Legea nr .51/1991 privind securitatea națională a României, în forma anterioară modificării prin Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, publicată în Monitorul Oficial nr.348 din 20.04.2018.

Judecător dr. Camelia Bogdan, cercetător CEREFREA

Citeşte mai mult despre Camelia Bogdan, Consiliul Superior a Magistraturii, nelegalitate, protocol, Serviciul Roman de Informatii! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.

Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn  WhatsApp  Threads  Google News 

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.