Secţiuni » Arii de practică » Protective » Drept civil
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti

CJUE. C-83/17, KP. Domeniul de aplicare al termenilor „în cazul în care creditorul nu poate obține întreținere de la debitor”
07.06.2018 | JURIDICE.ro

Secţiuni: CJUE, Drept civil, Dreptul Uniunii Europene, Jurisprudență
JURIDICE - In Law We Trust

Trimitere preliminară – Cooperare judiciară în materie civilă – Protocolul de la Haga din 2007 – Lege aplicabilă obligațiilor de întreținere – Articolul 4 alineatul (2) – Schimbarea reședinței obișnuite a creditorului – Posibilitatea aplicării retroactive a legii statului în care se află noua reședință obișnuită a creditorului care coincide cu legea forului – Domeniul de aplicare al termenilor «în cazul în care creditorul nu poate obține întreținere de la debitor» – Cazul în care creditorul nu îndeplinește o condiție legală

KP, născută la 6 martie 2013, și părinții săi sunt resortisanți germani care au locuit în Germania până la 27 mai 2015. La 28 mai 2015, KP și mama sa s‑au instalat în Austria, care a devenit locul noii lor reședințe obișnuite.

La 18 mai 2015, KP a formulat o cerere de întreținere împotriva LO în fața Bezirksgericht Fünfhaus (Tribunalul Districtual din Fünfhaus, Austria). La 18 mai 2016, KP și‑a extins cererea pentru perioada cuprinsă între 1 iunie 2013 și 31 mai 2015.

Bezirksgericht Fünfhaus (Tribunalul Districtual din Fünfhaus) a respins cererea KP prin care se solicita plata întreținerii pentru perioada cuprinsă între 1 iunie 2013 și 31 mai 2015, pentru motivul că, în ceea ce privește această perioadă, trebuia să aplice, în temeiul articolului 3 din Protocolul de la Haga, dreptul german, ale cărui condiții prevăzute pentru a valorifica creanțe restante de întreținere nu erau îndeplinite. Articolul 4 alineatul (2) din Protocolul de la Haga, referitor la aplicarea legii forului, nu ar privi decât drepturile născute începând cu instalarea la noul loc de reședință obișnuită.

Landesgericht für Zivilrechtssachen Wien (Tribunalul Regional pentru Cauze Civile din Viena, Austria) a confirmat decizia pronunțată de Bezirksgericht Fünfhaus (Tribunalul Districtual din Fünfhaus).

KP a introdus o acțiune în revizuire împotriva deciziei pronunțate de Landesgericht für Zivilrechtssachen Wien (Tribunalul Regional pentru cauze civile din Viena) la instanța de trimitere, Oberster Gerichtshof (Curtea Supremă, Austria).

În fața instanței de trimitere, KP susține că, potrivit articolului 3 alineatul (1) din Protocolul de la Haga, dreptul german privind obligațiile de întreținere se aplică cererii sale de întreținere, însă nu îi permite să obțină întreținere cu titlu retroactiv având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 1613 din BGB. În consecință, ar fi necesar, potrivit KP, în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din Protocolul de la Haga, să se aplice dreptul austriac care permite plata cu titlu retroactiv a creanțelor de întreținere.

LO susține, la rândul său, că articolul 4 alineatul (2) din Protocolul de la Haga nu se aplică în cazurile în care anumite cereri privind obligațiile de întreținere sunt prescrise sau formulate în afara termenelor. În plus, această dispoziție nu s‑ar putea aplica decât dacă procedura ar fi inițiată de debitorul obligației de întreținere sau în cazul în care instanța sesizată este cea din statul în care niciuna dintre părțile vizate nu are reședința. Or, în speță, KP ar fi sesizat o instanță din statul în care are reședința obișnuită în prezent. În sfârșit, LO consideră că dispoziția menționată nu poate fi aplicată pentru a obține plata întreținerii cu titlu retroactiv în cazul în care cererea de întreținere este formulată după o mutare a creditorului obligației de întreținere.

Instanța de trimitere arată că, în temeiul articolului 3 alineatul (2) din Protocolul de la Haga, în cazul unei schimbări a reședinței obișnuite a creditorului, legea statului în care se află noua sa reședință obișnuită se aplică din momentul în care intervine această schimbare și, așadar, numai pentru viitor.

În consecință, potrivit acestei instanțe, este necesar, în speță, pentru perioada anterioară schimbării menționate, să se aplice legea germană, cu excepția cazului în care această lege trebuie înlăturată în temeiul articolului 4 alineatul (2) din Protocolul de la Haga. Aplicarea acestei dispoziții într‑o situație precum cea în discuție în litigiul principal ar fi însă incertă. Instanța menționată citează, în această privință, punctul 63 din raportul explicativ al domnului Bonomi referitor la Protocolul de la Haga (text adoptat de a douăzeci și una sesiune a Conferinței de la Haga de drept internațional privat, denumit în continuare „raportul Bonomi”), potrivit căruia legătura subsidiară cu legea forului este utilă numai dacă acțiunea în întreținere este introdusă într‑un alt stat decât cel al reședinței obișnuite a creditorului, întrucât, în caz contrar, legea reședinței obișnuite și legea forului coincid. Instanța de trimitere adaugă că, potrivit acestui raport, aplicarea subsidiară a legii forului în temeiul acestui articol 4 alineatul (2) nu poate fi avută în vedere decât dacă acțiunea este inițiată de debitor, de exemplu, în fața autorității competente din statul în care are propria reședință obișnuită sau dacă autoritatea sesizată este cea dintr‑un stat în care niciuna dintre părțile vizate nu este rezidentă.

Instanța de trimitere solicită, în plus, să se stabilească, ținând seama de faptul că, în speță, KP nu l‑a pus în întârziere pe LO, dacă articolul 4 alineatul (2) din Protocolul de la Haga se aplică în cazurile în care, în temeiul dreptului aplicabil potrivit articolului 3 din protocolul menționat, o creanță de întreținere există, însă este refuzată pentru trecut pentru motivul că creditorul nu îndeplinește anumite condiții legale.

În aceste condiții, Oberster Gerichtshof (Curtea Supremă) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

„1) Regula privind aplicarea subsidiară a legii forului prevăzută la articolul 4 alineatul (2) din [Protocolul de la Haga] trebuie interpretată în sensul că aceasta se aplică numai atunci când cererea prin care se inițiază procedura în materie de întreținere este introdusă în alt stat membru decât cel în care creditorul obligației de întreținere are reședința obișnuită?

În cazul unui răspuns negativ la această întrebare:

2) Articolul 4 alineatul (2) din [Protocolul de la Haga] trebuie interpretat în sensul că expresia «nu poate obține întreținere» se referă și la situații în care legea locului reședinței anterioare nu recunoaște retroactiv dreptul la întreținere, exclusiv din cauza neîndeplinirii anumitor condiții legale?”

Curtea (Camera a șasea) declară:

1) Articolul 4 alineatul (2) din Protocolul de la Haga din 23 noiembrie 2007 privind legea aplicabilă obligațiilor de întreținere, aprobată în numele Comunității Europene prin Decizia 2009/941/CE a Consiliului din 30 noiembrie 2009, trebuie interpretat în sensul că:

– împrejurarea că statul forului corespunde statului în care creditorul are reședința obișnuită nu împiedică aplicarea acestei dispoziții în cazul în care legea desemnată de regula subsidiară de legătură prevăzută la această dispoziție nu coincide cu legea desemnată de regula principală de legătură prevăzută la articolul 3 din protocolul menționat;

– într‑o situație în care creditorul obligației de întreținere, care și‑a schimbat reședința obișnuită, formulează în fața instanțelor din statul în care se află noua sa reședință obișnuită o cerere de întreținere împotriva debitorului pentru o perioadă anterioară în care acesta avea reședința în alt stat membru, legea forului, care este și legea statului în care se află noua sa reședință obișnuită, se poate aplica dacă instanțele din statul membru al forului erau competente să soluționeze litigii în materie de întreținere care priveau aceste părți și care se refereau la perioada menționată.

2) Termenii „nu poate obține întreținere”, care figurează la articolul 4 alineatul (2) din Protocolul de la Haga din 23 noiembrie 2007, trebuie interpretați în sensul că vizează de asemenea situația în care creditorul nu poate obține întreținere în temeiul legii statului în care avea reședința obișnuită anterioară pentru motivul că nu îndeplinește anumite condiții impuse de această lege.

:: Hotărârea

Cuvinte cheie: , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti