Sub ce aspect s-a schimbat filosofia NCPC?

Cătălina Dicu

O prima observație pe care aș face-o este aceea că filozofia actualului Cod de procedură civilă s-a schimbat, și cred că și datorită acestor hotărâri pronunțate de CEDO. Sub ce aspect s-a schimbat filosofia actualului Cod? Pentru că dispozițiile, care au fost adoptate prevăd verificarea efectuării procedurii de citare de către judecător, stabilesc o serie de mijloace prin care judecătorul poate să facă acest lucru, mă refer la acele obligații care sunt puse în sarcina reclamanților de a indica și alte mijloace pentru înștiințarea părților, respectiv fax, email, și orice alte modalități urmărind să asigure comunicarea efectivă a cererilor și a actelor de procedură către partea adversă și să asigure efectiv înfățișarea la termen. De asemenea, să nu uităm dispozițiile Legii nr. 202/2010 care, practic, au prevăzut accesul instanței la bazele electronice de date, am în vedere atât baza de la Registrul Comerțului, cât și baza de date cu scadență informatizată a persoanelor.

În concret, aș vrea să mă refer la două spețe, una pe Vechiul Cod și una pe Noul Cod. Aș începe cu cea pe Noul Cod pentru că este puțin mai scurtă, și să las pentru a doua parte a discuției pe cea pe Vechiul Cod care, însă are legătură oarecum și cu Noul Cod. Speța la care vreau să mă refer și care a fost soluționată potrivit Noului Cod are în vedere următoarea ipoteză, ipoteză clasică, litigiu între doi profesioniști. Reclamanta indică pentru citare sediul pârâtei, sediul care figurează la Registrul Comerțului. Se îndeplinește procedura potrivit Noului Cod. La sediu nu este găsită nicio persoană. Prin urmare, este afișată acea înștiințare despre care face referire actualul Cod de procedură civilă, am în vederea art. 163 lit. f) în sensul că după o zi ,dar nu mai târziu de 7 de la afișare, destinatarul să se prezinte pentru a i se comunica actul de procedură respectiv. Nu se dă curs acestei înștiințări. Prin urmare, actul de procedură, respectiv cererea de chemare în judecată și înscrisurile, se întorc la dosarul instanței. Pârâtul nu formulează întâmpinare. Judecătorul stabilește un termen relativ scurt, mai puțin de o lună de zile, citează ambele părți. Procedura de citare este îndeplinită tot prin afișare cu partea pârâtă. La termenul de judecare nu se prezintă nimeni din partea pârâtei. Instanța pune în vedere reclamantului să procedeze la efectuarea procedurii de citare prin executor judecătoresc, suportând cheltuielile în acest sens. Odată cu comunicarea citației pentru următorul termen de judecată pune în vedere să comunice copia cererii de chemare în judecată și a actelor anexie care erau la dosarul cauzei. Se efectuează comunicarea de către executor la același sediu, prin aceeași modalitate afișarea pentru că nici executorul nu găsește pe nimeni la sediu. Însă pentru următorul termen pârâtul se prezintă, formulează întâmpinare, bineînțeles se fac discuții cu privire la termenul de formularea  întâmpinării, se invocă decăderea. Instanța se pronunță în sensul ca întâmpinarea a fost formulată în termen.

Din punctul meu de vedere, este totulși discutabilă această soluție pentru că nu a intervenit niciun element nou între modalitățile de citare, poate singurul element nou a fost acela că prima dată am avut o citare prin funcționarul de la poștă, și ultima dată am avut citare prin executorul judecătoresc. Însă modalitatea propriu-zisă a fost afișarea și într-un caz și în celălalt.

Avocat Cătălina Dicu
Senior Partner STOICA & Asociații

* Opinie susținută în cadrul dezbaterii Tergivesation in integrum, ediția 192, organizată de Societatea de Științe Juridice (SSJ)