TOP LEGAL
Înregistrările video şi transcripturile sunt accesibile pentru membri şi parteneri. Cheltuială deductibilă fiscal. Reducere 39,6 euro pentru avocaţii din barourile Bucureşti, Ilfov, Dolj, Timiş, Prahova şi Sibiu. Se acordă 20 de puncte de pregătire profesională. UNBR încurajează extinderea naţională, detalii aici. Reducere 19,8 euro pentru executorii Camerei Executorilor Bucureşti, membrii UNELM şi notarii Camerei Notarilor Publici Bucureşti.
Abonare newsletter oficial JURIDICE.ro

Print Friendly, PDF & Email

Clarificarea obligațiilor terțului poprit după suspendarea executării silite prin poprire bancară

15.06.2018 | Simona PETRIȘOR, Florin SANDU
Simona Petrișor

Simona Petrișor

Florin Sandu

Florin Sandu

Prin Decizia nr. 11/16.04.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție („ICCJ”), publicată în Monitorul Oficial nr. 430 din 21 mai 2019, instanța supremă a admis recursul în interesul legii promovat de Curtea de Apel Brașov și a decis că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 784 alin (1) teza a doua din Codul de Procedură Civilă: “suspendarea urmăririi silite prin poprire (bancară) înlătură obligația terțului de a indisponibiliza și încasările, în contul debitorului, ulterioare suspendării.” Așadar, s-a apreciat că sumele de bani care intră în conturile poprite după suspendarea executării silite și creanțele cu scadență viitoare scapă incidenței popririi odată ce executarea silită a fost suspendată.

Context – Implicații practice

Soluția ICCJ vine într-un context în care în ultimele 6 luni instanța supremă a dezlegat o serie de probleme de interpretare de mare relevanță pentru sistemul bancar, precum interpretarea dispozițiilor art. 2.431 din Codul Civil, prin raportare la art. 632 din Codul de Procedură Civilă cu privire la posibilitatea executării silite privind un drept de creanță (neconstatat printr-un titlu executoriu) garantat prin contract de ipotecă legal încheiat sau efectele sechestrului asigurător cu privire la drepturile unui creditor ipotecar garantat cu bunuri afectate de sechestru silita a ipotecii în curs.

Implicațiile practice ale deciziei ICCJ sunt extrem de importante întrucât se pune capăt unei incertitudini juridice care a afectat de mulți ani domeniul bancar. Raportat la prevederile legale neclare și la practica divergentă a instanțelor de judecată pe acest subiect, băncile, în calitate de terți popriți, erau expuse unui risc juridic semnificativ raportat la o eventuală validare a popririi, acesta generând și probleme de natură comercială cu clienții afectați și supuși unui tratament neunitar în astfel de cazuri.

În plus, soluțiile interpretative propuse în doctrină, deși creative (interpretând că indisponibilizarea nu ar trebui să fie aplicabilă dacă sumele de bani obținute ulterior suspendării cumulate cu cele deja indisponibilizate deja la momentul suspendării depășesc suma pentru care s-a dispus indisponibilizarea), nu au putut acoperi deplin probleme de interpretare cauzate de textul legislativ imprecis, băncile alegând de cele mai multe ori soluțiile mai conservatoare, în vederea limitării riscurilor individuale.

Soluția a venit în contextul existentei unei jurisprudențe divergente în materie, unele instanțe precum Curtea de Apel Pitești, Alba Iulia și Ploiești apreciind că terțul poprit ar trebui să indisponibilizeze sumele încasate în contul poprit inclusiv ulterior suspendării executării silite, în timp ce alte instanțe precum Curtea de Apel Oradea sau Curtea de Apel Bacău opinau că astfel de sume ies de sub incidența popririi și ar putea fi utilizate de debitor odată dispusă suspendarea executării silite.

Jurisprudența divergentă anterior menționată derivă din jurisprudența constituțională Existentă cu relevanță în materie cu privire la art. 457 alin. 2 din Codul de Procedură Silită de la 1865, similar ca formulare art. 784 (1) din actualul Cod de Procedura Civilă. Prin decizii multiple de respingere, instanța constituțională a constatat că rațiunea introducerii unei sintagme conform căreia “pe perioada suspendării executării silite nu încetează și măsura popririi”, este aceea de a fluidiza raporturile juridice născute între creditor, debitor și terțul poprit. De asemenea, a reținut că textul precizează in terminis că indisponibilizarea sumelor existente la data sesizării băncii și până la achitarea integrală a obligațiilor este extinsă și pe perioada suspendării executării silite prin poprire, tocmai pentru a nu zădărnici recuperarea sumelor aferente titlului executoriu. Acestea vor fi doar indisponibilizate pe perioada suspendării executării silite”.

Argumentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Decizia sus-amintită, pornind de la textul art. 784 (1) Cod de Procedură Civilă conform căruia „Din momentul comunicării adresei de înființare a popririi către terțul poprit sunt indisponibilizate toate sumele și bunurile poprite. De la indisponibilizare și până la achitarea integrală a obligațiilor prevăzute în titlul executoriu, inclusiv pe perioada suspendării urmăririi silite prin poprire, terțul poprit nu va face nicio altă plată sau altă operațiune care ar putea diminua bunurile indisponibilizate, dacă legea nu prevede altfel”, stabilește premisele problemei de drept analizate respectiv (i) existența unei proceduri de executare silită prin poprire bancară declanșată în condițiile legii, urmată de (ii) măsura suspendării provizorii a executării silite dispusă de instanța de executare potrivit dispozițiilor art. 719 din Codul de Procedură Civilă.

Pentru a lămuri întinderea efectelor măsurii suspendării executării silite cu referire la conduita legală sau obligațiile terțului poprit (instituție de credit), Înalta Curte amintește prevederile art. 701 (3) Cod de Procedură Civilă conform căruia “pe perioada suspendării executării, actele de executare efectuate anterior, măsurile de executare dispuse de instanța de executare sau de executor, inclusiv cele de indisponibilizare a bunurilor, veniturilor și conturilor bancare, rămân în ființă, în afară de cazul în care prin lege sau prin hotărâre judecătorească se dispune altfel”.

Din coroborarea art. 784 (1) cu art. 701 (3) Cod de Procedura Civilă, instanța stabilește ca în cazul suspendării urmăririi silite prin poprire, terțul poprit (instituția de credit) are atât obligația de a menține măsura indisponibilizării conturilor bancare, cât și obligația de a nu efectua nicio altă plată sau altă operațiune care ar putea diminua bunurile indisponibilizate, dacă legea nu prevede altfel. Pe de altă parte însă, subliniază instanța, “in ceea ce privește însă intervalul ulterior suspendării urmăririi silite prin poprire, dat fiind efectul esențial al oricărei suspendări de executare de a opri temporar executarea silită în stadiul în care se află, rezultă că nu se poate admite că executarea silită ar putea continua dintr-un anumit punct de vedere (indisponibilizarea de către terțul poprit și a încasărilor viitoare în contul debitorului poprit), iar din alt punct de vedere, că executarea este stopată – doar referitor la obligațiile stabilite de lege în sensul celor prevăzute de art. 787 din Codul de Procedură Civilă”. Având în vedere ca o astfel de divizare a obligațiilor terțului poprit ulterior intervenției suspendării executării nu este prevăzută expres de lege, concluzia instanței este că aceasta nu poate fi susținută in mod legal în baza cadrului juridic existent.

Un alt argument avansat de instanță în susținerea soluției consacrate prin recursul în interesul legii analizat se raportează la prevederile art. 223 alin. (4) și (6) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de Procedura Fiscală, acestea specificând clar ca suspendarea executării silite are “ca efect încetarea indisponibilizării sumelor datorate de aceștia debitorului, atât a celor prezente, cât și a celor viitoare, până la o nouă comunicare din partea organului de executare silită privind continuarea măsurilor de executare silită prin poprire”. Or, având în vedere identitatea de rațiune a textelor, s-a considerat că mecanismul măsurii suspendării executării silite prin poprire trebuie să funcționeze în mod identic indiferent de calitatea creditorului, neexistând aparent motive pentru consacrarea altei interpretări în procedura executării silite de drept comun prin poprire.

Decizia ICCJ este obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I (MOF nr. 430/21.05.2018). Efectele deciziei încetează în cazul abrogării, constatării neconstituționalității ori modificării dispoziției legale care a generat problema de drept dezlegată, cu excepția cazului în care aceasta subzistă în noua reglementare. Decizia este disponibilă aici.

Simona Petrișor, Partner BONDOC & ASOCIAȚII
Florin Sandu, Associate BONDOC & ASOCIAȚII


Aflaţi mai mult despre , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.


Irina Maria STANCU


Oana ISPAS


Radu Slăvoiu


Livia Dianu-Buja


Ștefania Stoica


Luminița Malanciuc


Ioana-Olivia Voicu


Eduard Toma-Apostol


Florina-Lăcrămioara Drăgan