Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Proprietate intelectuală
DezbateriCărţiProfesionişti
 
Print Friendly, PDF & Email

Întrebare preliminară cu privire la o acțiune în constarea încălcării drepturilor protejate de o marcă UE. UPDATE: Hotărâre CJUE (favorabilă)
06.09.2019 | Mihaela MAZILU-BABEL

Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

06 septembrie 2019: Curtea declară:

Articolul 97 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca [Uniunii Europene] trebuie interpretat în sensul că titularul unei mărci a Uniunii Europene care se consideră prejudiciat prin utilizarea fără consimțământul său de către un terț a unui semn identic cu această marcă în anunțuri publicitare și în oferte de vânzare afișate pe cale electronică pentru produse identice sau similare cu cele pentru care este înregistrată marca respectivă poate formula o acțiune în contrafacere împotriva acestui terț în fața unei instanțe competente în domeniul mărcilor Uniunii Europene din statul membru pe teritoriul căruia se află consumatori sau profesioniști vizați de aceste anunțuri publicitare sau de aceste oferte de vânzare, în pofida faptului că terțul respectiv a luat deciziile și măsurile pentru această afișare electronică în alt stat membru. (s.n. – M.M.-B.)

:: Hotărârea CJUE

***

01 aprilie 2019: Avocatul general propune (nu și în limba română):

L’article 97, paragraphe 5, du règlement (CE) nº 207/2009 du Conseil, du 26 février 2009, sur la marque de l’Union européenne doit être interprété en ce sens que, lorsqu’une entreprise, établie et ayant son siège social dans un État membre A, a pris des mesures dans ce territoire pour faire de la publicité et offrir à la vente des produits revêtus d’un signe identique à une marque de l’Union européenne au moyen d’un site Internet visant à la fois des professionnels et des consommateurs d’un État membre B, un tribunal des marques de l’Union européenne de l’État membre B a compétence pour statuer sur une action en contrefaçon de la marque de l’Union européenne en raison de cette publicité et de cette offre de vente des produits sur ce territoire.

C’est à la juridiction de renvoi qu’il appartient de se prononcer sur ce point lors de la vérification de la compétence des tribunaux de l’État membre concerné au titre de l’article 97, paragraphe 5, du règlement nº 207/2009.

:: concluzii AG

***

18 iunie 2018: Judecătorul britanic se întreabă – atât cât mai are timp – în legătură cu o acțiune în constatarea încălcării drepturilor (C-172/18 AMS Neve și alții).

Situația de fapt:
1. materii UE: Proprietatea intelectuală, industrială și comercială – Mărci;
2. avem o întreprindere constituită și stabilită în statul membru A care a efectuat demersuri pe teritoriul respectiv pentru a face publicitate și pentru a oferi spre vânzare bunuri sub un semn identic cu o marcă a Uniunii pe un site internet adresat comercianților și consumatorilor din statul membru B;
3.necesitatea de a afla dacă o instanță competentă în domeniul mărcilor Uniunii din statul membru B are competența să soluționeze o acțiune în constatarea încălcării drepturilor conferite de o marcă a Uniunii în ceea ce privește anunțul publicitar și oferta de vânzare a produselor pe teritoriul respectiv;
4. dacă nu, necesitatea de a afla ce alte criterii trebuie luate în considerare de către această instanță competentă în domeniul mărcilor Uniunii pentru a determina dacă are competența să soluționeze acțiunea respectivă;
5. în ipoteza în care instanța competentă în domeniul mărcilor Uniunii trebuie să identifice dacă întreprinderea a efectuat demersuri concrete în statul membru B, necesitatea de a afla ce criterii trebuie luate în considerare pentru a determina dacă întreprinderea a adoptat asemenea demersuri.

Dispoziții incidente: instanța nu trimite în dispozitivul trimiterii la nicio dispoziție de drept UE anume.

dr. Mihaela Mazilu-Babel


Aflaţi mai mult despre ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill
JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.