Telemunca. Migrația forței de muncă și munca virtuală
21 iunie 2018 | Marius-Cătălin PREDUȚ
Marius-Cătălin Preduț
În timp, cele trei noțiuni, telemunca, migrația forței de muncă și prelucrarea și circulația datelor cu caracter personal, au apărut și s-au dezvoltat în mod diferit, s-au adaptat și modelat, de asemenea diferit, aparent fără nicio legătură între ele.
Cu precădere, în ceea ce privește migrația forței de muncă, s-au realizat analize complexe, statistici și concluzii care au explicat atât cauzele, efectele, cât și măsurile care se impuneau a fi luate în anumite momente sau situații pentru gestionarea acestui fenomen. Spun gestionarea, deoarece migrația forței de muncă a fost, este și va fi un proces care trebuie gestionat, ci nu o problemă care se impune a fi rezolvată.
Analizată per ansamblu, post factum, migrația este un fenomen necesar din punct de vedere economic și social, este un mecanism firesc. O abordare diferită ar conduce la dezechlibre mai grave decât migrația însăși, mai ales în situația în care s-ar adopta măsuri împotriva migrației forțate, cauzată de războaie, încălcarea drepturilor omului, politicile de genocid, cataclisme naturale sau ecologice, sau de situația în care migrația are loc din zonele cu surplus de forță de muncă ori care nu sunt capabile să valorifice potențialul uman existent.
Cu alte cuvinte, în analiza fenomenului migrației forței de muncă, trebuie identificate cauzele determinante, cauzele care o influențează, dar, mai ales, efectele acesteia atât în locul de emigrare (fie că vorbim de regiunile dintr-un anumit stat, categoriile localităților, mă refer aici la migrația rural-urban, fie de state, regiuni geo-politice sau, pur și simplu, continente), cât și în locul de imigrare, de destinație a persoanelor care, din diferite cauze, și-au schimbat locul de muncă.
În ceea ce privește telemunca, noțiune pusă în discuție în America în jurul anului 1970, pe fondul crizei petroliere, aparent ar constitui o noțiune nouă, o formă de organizare a muncii apărută în ultimele decenii. Dacă includem și ne raportăm strict la faptul că telesalariatul, în derularea activităților pentru angajator, folosește mijloacele informaționale și de comunicații, atunci afirmația referitoare la caracterul de noutate al telemuncii ar avea o susținere. Fără a realiza o analiză istorică, interesantă din punctul meu de vedere, cu privire la acest mod de derulare a activității, consider necesar a puncta faptul că, fără a exagera, noțiunea de telemuncă, mai concret noțiunea de teleactivitate, a apărut încă din Egiptul Antic, odată cu construcția piramidelor. Fiind dificil a se comasa întreaga forță de muncă în jurul piramidelor, s-a apelat la a se desfășura anumite activități în alte zone, aflate la distanțe de câteva sute de kilometri, cum ar fi sculptarea anumitor blocuri de piatră, prelucrarea unor basoreliefuri sau a aurului, atât de apreciat de faraoni. Beneficiarii transmiteau comenzile prin anumiți mesageri meșteșugarilor aflați la distanțe considerabile, se primeau comenzile, iar ulterior aceștia din urmă livrau produsele finite, tocmai pentru că mutarea resurselor umane sau a celor de producție era mai dificil de realizat.
Făcând aceste precizări, doresc a pune în evidență faptul că acest tip de derulare a relațiilor de muncă a fost determinat și influențat într-o mare măsură, în anumite situații chiar exclusiv, de dificultățile privind alocarea, mutarea, deplasarea unor resurse dintr-un loc în altul, iar aici fac referire, în special, la resursa umană necesară îndeplinirii unor obiective, fie ale mediului privat, fie ale statului, privit lato sensu, indiferent de forma sa de organizare și/sau funcționare.
Ceea ce a determinat reglementarea particulară a telemuncii nu a fost faptul că lucrătorii își desfășurau activitatea în alt loc decât acela organizat în acest scop de către angajatori (iar egiptenii au fost primii angajatori, cu acte în regulă, cum s-ar spune, și organizare specifică raporturilor de muncă), deoarece acest lucru se realiza și anterior Legii nr. 81/2018 fie prin detașare sau delegare, fie prin semnarea unei clauze de mobilitate, ci faptul că mecanismele, mijloacele specifice de comunicare între telelucrători și angajatori au suferit modificări, fiind modernizate prin implementarea tehnologiilor informaționale și de comunicații.
În ceea ce privește protecția prelucrării și a circulației datelor cu caracter personal, reglementări au existat și anterior adoptării și implementării Regulamentului european, însă, în prezent, suntem martorii unei reglementări profunde, concrete și, sperăm că în viitor, coerente, prin identificarea de soluții și implementarea de proceduri administrative și judiciare care să conducă la realizarea scopului acestor noi reglementări, adică al protecției efective a vieții private a persoanelor fizice, indiferent de calitatea acestora, de lucrători sau beneficiari ai activităților derulate de întreprinderi.
Concluzionând această introducere, pentru continuarea prezentării, doresc a evidenția că pentru cele trei instituții arătate mai sus este definitoriu verbul „a circula”, „a deplasa”, „a muta dintr-un loc în altul” diferite resurse, fie că ne raportăm la eliminarea deplasării lucrătorilor de la domiciliu sau locuința statornică la locul de muncă organizat de angajator (cum este cazul telemuncii), fie la gestionarea circulației forței de muncă din zonele de emigrare în cele de imigrare (cum este cazul migrației), fie la protejarea circulației datelor personale ale salariaților și telesariaților sau ale clienților persoane fizice (cum este cazul prelucrării și circulației datelor cu caracter personal).
Menținând în discuție și raportându-ne la acest verb, în contextul noilor tehnologii informaționale și de comunicații alocate, implementate și integrate profund proceselor de producție, lato sensu, de producție de bunuri sau de prestare de servicii, se poate observa că noile transformări economice au în vedere diminuarea până la excludere a circulației, însă întărirea mecanismelor de protejare, de criptare, a noilor mecanisme care asigură circulația resurselor și a rezultatelor muncii lucrătorilor. Dacă, în trecut, se avea în vedere protejarea transporturilor de pirați, în prezent, asistăm la asigurarea unei protecții a prelucrării și circulației datelor, nu neapărat a celor personale, împotriva hackerilor, în special cu ocazia circulației și transferului acestor date.
Prin prisma celor enunțate până aici, se impune a accepta în discuție o noțiune nouă în domeniul relațiilor de muncă, determinată de specificitatea organizării muncii, de tehnicile informaționale și comunicaționale. Această noțiune este fundamentată pe noțiunea de migrație, circulație, a forței de muncă și pe noțiunea de telemuncă, adică de activitatea de la distanță defășurată de un telesalariat pentru un angajator, în alt loc decât locul clasic organizat de către angajator. Iar contextul, unanim acceptat, al relaționării sociale și economice prin tehnicile informaționale și comunicaționale asigură liantul artificial, dar devenit absolut necesar.
Cum dreptul este matematica științelor sociale, consider că o analogie între două noțiuni din cele doua științe poate fi lămuritoare. În matematică există noțiunea de muncă virtuală, adică munca pe care ar produce-o un mobil dislocându-se infinit de puțin într-un moment dat.
Aici, în cazul nostru, este vorba de un fenomen care există, dar care nu se produce în fapt. Un element definitoriu al migrației forței de muncă este redus cât mai mult și tinde către eliminare, anume, deplasarea fizică a forței de muncă din zonele de emigrare în cele de imigrare, însă cu păstrarea efectelor acesteia, astfel încât de rezultatele activităților să beneficieze, în același mod, angajatorii aflați în zonele în care s-ar fi emigrat.
Acest nou fenomen este cel al MIGRAȚIEI VIRTUALE.
Specific acestei forme de migrație este faptul că angajatul se află într-o zonă geografică (din care ar emigra), iar angajatorul într-o altă țară (în care lucrătorul nu a imigrat). În fapt, nu lucrătorii emigrează, ci doar rezultatul muncii lor, adică ceea ce interesează pe angajatori, ceea ce contează în cadrul raporturilor de muncă, desfășurarea unei activități de către salariați pentru și în subordonarea angajatorului, în schimbul unei remunerații corespunzătoare.
În cadrul migrației virtuale, cele două componente, telemunca și protecția datelor, au nevoie să se sprijine reciproc. Pentru buna derulare a activității telesariatului angajatorul trebuie să verifice condițiile, inclusiv sau, în special, cele tehnice, în care se desfășoară activitatea. Nu doar angajatorul are interesul de a implementa mecanisme și proceduri privind securitatea datelor, ci și salariatul este dator și are intersul de a respecta disciplina muncii, de a proteja prelucrarea și circulația datelor personale ale persoanelor vizate.
Dupa cum se cunoaște și se observă destul de evident, marile companii au investit în construirea de telecentre, de parcuri industriale în care salariații nedislocați din zonele din care ar fi emigrat își desfășoară activitatea în interesul, subordonarea și coordonarea strictă a societăților îndrumătoare.
În situația în care activitatea se desfășoară în telecentrele construite și amenajate de către angajatori, atunci protecția datelor se realizează mult mai facil, deoarece infrastructura tehnică și informațională este construită și monitorizată de către angajator.
Cu privire la acest aspect, Regulamentul european privind protecția datelor cu caracter personal are o serie de reglementări privind grupurile de întreprinderi implicate într-o activitate economică comună, adică a situațiilor în care o anumită societate aflată într-o anumită zonă exterioară Uniunii Europene are unități de lucru în țări ale Uniunii Europene. Cu privire la acest aspect, Regulamentul European stabilește că, printr-un grup de întreprinderi se ințelege o întreprindere care exercită controlul și întreprinderile controlate de aceasta.
Astfel, în ceea ce privește implementarea, verificarea și monitorizarea procedurilor privind prelucrarea și securitatea circulației datelor cu caracter personal, întreprinderea care controlează celelalte întreprinderi are îndatorirea de a implementa toate procedurile și mijloacele tehnice pentru securitatea prelucrării, circulației și stocării datelor personale.
Prin analogie cu situația în care o întreprindere exercită controlul asupra altei sau altor întreprinderi aflate în zone geografice diferite, regulile urmează a fi aplicate, deși individual, și situației în care un telesalariat își desfășoară activitatea pentru și în subordonarea unei societăți. Acest lucru este reglementat în mod concret prin Legea nr. 81/2018 privind activitatea de telemuncă, care stabilește că angajatorul are obligația de a asigura mijloacele tehnice prin care salariatul să își desfășoare în siguranță activitatea. Atât anterior începerii activității cât și după acest moment, pe parcursul derulării raporturilor de telemuncă, angajatorul va verifica echipamentele tehnice, conexiunile și soft-urile folosite de salariat în îndeplinirea sarcinilor de serviciu. În ceea ce privește procedurile de lucru, acestea trebuie să cuprindă reguli clare privind:
– Punerea de către angajator la dispoziția telesalariatului de date cu caracter personal, scopul precis pentru care acestea sunt prelucrate (care trebuie să respecte, bineînțeles, interesul legitim al angajatorului, interesul public și eventual obligațiile legale ale angajatorului – de exemplu teleactivitatea desfășurată într-un alt loc decât cel organizat de angajator de către un contabil, un specialist în resurse umane, în sănătatea și securitatea în muncă, și , de ce nu, chiar de un responsabil cu protecția datelor cu caracter personal);
– Procedurile de prelucrare a datelor cu caracter personal cu indicarea, cât mai detaliată, a etapelor de prelucrare astfel încât acestea să fie canalizate exclusiv spre îndeplinirea scopului pentru care au fost puse la dispoziția telesalariatului. Evidențierea clară a acestor proceduri, etape de lucru, pe de o parte permite angajatorului să verifice dacă telesalariatul și-a îndeplinit în mod corespunzător activitatea (corespunzător exigențelor angajatorului), iar, pe de altă parte, această rigurozitate poate preveni riscurile care pot afecta securitatea datelor cu caracter personal;
– Procedurile de predare către angajator sau clienții acestuia a rezultatelor activității salariatului. Fiind în domeniul activităților desfășurate prin intermediul tehnologiei informaționale și de comunicații, este evident că aceste rezultate sunt transmise, comunicate, prin mijloace tehnice, electronice, care exclud predarea fizică a rezultatelor În acest sens este necesar a se asigura căi de comunicații cât mai sigure, nevulnerabile, prin care să se evite riscul deteriorării datelor, dar, mai ales, deturnarea lor;
– Procedurile de stocare a datelor necesare desfășurării activității de către telesalariat. În această situație este avută în vedere atât stocarea datelor care sunt prelucrate în mod curent, cât și a datelor arhivate, dar care sunt necesare desfășurării anumitor activități, cum ar fi a celor de cercetare financiară, economică, de marketing;
– Proceduri de raportare a eventualelor breșe de securitate a echipamentelor puse la dispoziția telesalariatului sau pe care acesta le deține. Cu cât raportarea acestor breșe este mai rapidă, cu atât se poate minimiza deteriorarea și/sau pierderea datelor;
– Proceduri de ștergere a datelor care nu mai sunt necesare îndeplinirii sarcinilor de serviciu de către telesalariat. Acest lucru se poate realiza prin implementarea unor conexiuni dedicate desfășurării activității telesalariatului, a unor soft-uri ușor de monitorizat de la distanță de către angajator, astfel încât angajatorul să poată verifica dacă datele respective au fost într-adevăr șterse, și de a reduce pe cât posibil riscul ca telesalariatul să refuze sau să întârzie ștergerea datelor cu caracter personal. De cele mai multe ori, riscul privind prelucrarea și circulația datelor cu caracter personal este cauzat de însăși persoana care este în posesia acestor date.
Astfel, dacă telelucrătorul își desfășoară activitatea în alte locuri decât cele organizate de către angajator (altele decât sediul sau telecentrele acestuia), atunci vor trebui luate măsuri suplimentare, concrete, prin care să se asigure protecția datelor, indiferent dacă activitatea se desfășoară online sau offline, ori o combinație între cele două modalități.
Telemunca este o forma a migrației virtuale. Este raportul de la parte la întreg. Telemunca este o forma a organizării muncii desfășurată de către telesariat pentru și în subordonarea unui angajator, având la bază un contract individual de muncă, folosind mijloacele informatice și comunicaționale. Migrația virtuală presupune și alte forme sau cadre juridice în care se prestează muncă de către o persoană (nu neapărat salariat) aflată într-o anumită zonă geografică pentru (dar nu neapărat în subordonarea) o entitate aflată în alte zone geografice.
Telemunca, ca formă a migrației virtuale, permite, în unele cazuri, inversarea polilor, a sensurilor de migare. Dacă, în cazul unei migrări fizice a forței de muncă, ar fi existat factori care să o împiedice, migrația virtuală elimină impedimentele unei deplasări dintr-o zonă mai dezvoltată în alte zone mai puțin dezvoltate sau neagreate de către persoanele predispuse sau nevoite să emigreze. Este cazul, în special, a personalului calificat care trebuie să desfășoare activități necesare pentru și în zonele mai puțin dezvoltate economic și social sau a căror infrastructură nu creează condițiile agreate de acest tip de personal.
De asemenea, telemunca sau, dupa caz, migrația virtuală creează condițiile pentru reemigrare, permițând persoanelor care au emigrat să se întoarcă în locurile inițiale, fără însă a le fi afectate activitățile desfășurate în zonele în care au emigrat și, eventual, veniturile obținute. În plus, reemigrarea favorizează reluarea legăturilor culturale și sociale ale telesalariaților cu zonele părăsite.
Rămane să continuăm analiza și să profităm de noile realități, clasice sau virtuale, să le avem în vedere ca soluții pentru rezolvarea noilor probleme care apar în cadrul relațiilor de muncă și să agreăm că nu suntem deasupra epocilor în care trăim, ci doar actorii unor vremuri.
Avocat Marius-Cătălin Preduţ
* Material prezentat în cadrul Conferinței internaționale Migrația internațională a forței de muncă, organizată de Baroul Argeș, Pitești, 15 iunie 2018
