Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
Print Friendly, PDF & Email

Avocaţii trebuie să ştie cum sunt furaţi creditorii şi lichidatorii de către ANAF
25.06.2018 | Daniel UDRESCU

Daniel Silviu Udrescu

Daniel Udrescu

Insolvenţa are reguli stricte şi se desfăşoară sub supreavegherea unui judecător. Ce se întâmplă însă când judecătorul, lichidatorul, acţionarii sau reprezentanţii creditorilor nu au pregătire fiscală? Atunci, reprezentantul statului, expert în fiscalitate îşi bate joc de nepregătiţi. Da, ANAF, cel care trebuie să fie pregătit fiscal şi, conform Codului de procedură fiscală,(art. 5), să facă o aplicare unitară a legislaţiei, CORECT, este cel care minte şi înşală în cel mai urât şi mârşav mod posibil.

(1) Organul fiscal este obligat să aplice unitar prevederile legislaţiei fiscale pe teritoriul României, urmărind stabilirea corectă a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat.

Cele 73 de protocoale SRI/ANAF/ÎCCJ/MAI/DNA sunt reale şi au dat posibilitatea spionării în masă a firmelor şi contribuabililor, iar de multe ori nu s-au cunoscut detalii. Aceste protocoale nelegale şi-au produs efectele din plin, iar vizate, evident, au fost firmele româneşti. Fenomenul extrem de distructiv pentru mediul de afaceri s-a manifestat prin falimentarea firmelor, prin sechestrarea conturilor, prin arestarea până la 6 luni a administratorilor şi contabililor. Gravă, însă, a fost eliminarea tuturor celor care s-au opus. Denigrarea, învinuirile false au fost vizibile mai ales în rândul judecătorilor, dar şi în cadrul parchetelor. Mulţi oameni de valoare oneşti au părăsit SRI, ANAF, MI sau instanţele.

Manipularea este o armă, iar manipularea în masă pentru statul paralel a fost pentru profit, prin sisteme economice ample, ce profită unor structuri secrete de tip mafiot, pentru că cei care sunt în sălile de judecată nu au caracter, sau şefii lor, acel stat paralel al birocraţilor, nu sunt interesaţi decât de scheme de fraudare. Deci, cum sunt furaţi creditorii (de regulă băncile, dar şi acţionarii), dar şi lichidatorii de către ANAF?  Simplu, aş spune eu. Legea fiscală este foarte clară la art. 141 alin. 2 lit. f – Următoarele operaţiuni sunt scutite de taxă:

livrarea de construcţii/părţi de construcţii şi a terenurilor pe care sunt construite, precum şi a oricăror altor terenuri. Prin excepţie, scutirea nu se aplică pentru livrarea de construcţii noi, de părţi de construcţii noi sau de terenuri construibile. În sensul prezentului articol, se definesc următoarele:

  1. livrarea unei construcţii noi sau a unei părţi din aceasta înseamnă livrarea efectuată cel târziu până la data de 31 decembrie a anului următor anului primei ocupări ori utilizări a construcţiei sau a unei părţi a acesteia, după caz, în urma transformării;

Rezultă că imobilele mai vechi de 2 revelioane sunt scutite de la plata TVA. Dar ANAF NU RESPECTĂ LEGEA, face parte din Adunarea Generală a Creditorilor, trimite adrese scrise către dosarul aflat în lichidare în care solicită ca preţul stabilit să includă TVA. O cerere nevinovată aţi zice. Judecătorul care nu ştie Cod fiscal consemnează ceea ce solicită creditorul ANAF, care este SPECIALISTUL FISCAL. Lichidatorul care nu ştie Cod fiscal încheie un proces verbal al creditorilor. Banca, în calitate de creditor îşi dă cu părerea şi aprobă, pentru că sunt creditorii cu creanţe garantate care sunt siguri de primirea banilor din proprietăţi imobiliare. Am văzut foarte puţini lichidatori care să întrebe expertul contabil despre tratamentul fiscal al tranzacţiei, culmea, cu unii, inclusiv notarii care au încheiat actul, având discuţii aprinse.

Să facem un exerciţiu: să presupunem că Societatea X în lichidare are un imobil clădire construit cu mai mult de două revelioane în urmă, cu o valoare de 1.000.000 de Euro, adjudecat cu TVA inclus, în cadrul unei proceduri a lichidatorului. Prin simpla menţiune că TVA este inclus în preţ, banca pierde 240.000 Euro, ANAF câştigă 240.000 Euro necuveniţi, iar dacă lichidatorul are onorariu în funcţie de valoarea lichidată, îşi pierde procentul negociat pentru porţiunea reprezentată de TVA inclus în preţ. Mai piede şi contribuabilul român aflat în insolvenţă, care a investit în respectiva societate ca asociat sau acţionar, sau dacă se solicită răspunderea administratorului şi acesta.

Exerciţiul nostru nu are valoare dacă nu extrapolăm pe o perioadă de 10 ani, la toată această piaţă, unde s-au format găşti de interese care pescuiesc astfel de chilipiruri, care de multe ori se desfăşoară într-un cadrul mai restrâns, în jur de 50% din valoarea bunului. Să presupunem acest segment din piaţa imobiliară la 100 de milioane de euro, pe 10 ani ar reprezenta 1 miliard, din care ANAF a furat 240 milioane de Euro. Ce aţi zice dacă schema ANAF este atât de murdară încât să dubleze sau tripleze această sumă prin refuzul dreptului de deducere şi/sau dobânzi sau penalităţi? Nu, nu exagerez şi nu sunt de Bălăceanca, ci gândesc logic la un plan sinistru, o voinţă a unor oameni paraleli, care prin protocoale secrete au construit un model de fraudare al cinstei şi onoarei.

Am primit multe solicitări de-a lungul anilor cu privire la acest articol din Codul fiscal şi nu am pus cap la cap de ce m-ar întreba lichidatorii acest lucru atât de simplu. Dar, în urma unui control fiscal am descoperit mojicia şi dispreţul pentru lege al funcţionarilor ANAF. Au avut tupeul să solicite unui cumpărător care a cumpărat într-o procedură complet legală, TVA-ul deductibil, pentru că firma în lichidare ar fi avut cod de TVA inactiv, sau nu ar fi avut niciodată cod de TVA. Pentru mine a fost o surpriză să văd adresele ANAF în care impun Adunării Creditorilor o vânzare cu TVA inclus, pentru un imobil vechi, pentru un contribuabil pe care tot printr-o procedură ANAF îl declară inactiv, pentru ca apoi, ANAF să colecteze TVA de la vânzător, prin procedura de lichidare, dar să refuze dreptul de deducere al beneficiarului pe motiv că societatea în lichidare era inactivă. Îmbogăţire fără justă cauză luând din ambele capete, ignorarea unei sentinţe definitive şi a dreptului de autoritate de lucru judecat, abuz în serviciu, stabilire incorectă a sarcinii fiscale, sunt numai câteva din elementele prin care actorii acestui circ trebuie să treacă din nou pe la instanţe, bineînţeles cu costuri suplimentare.

Trebuie să menţionez din nou Legea unde ANAF este obligat să aplice unitar prevederile legislaţiei fiscale, urmărind stabilirea corectă a taxelor. Legea, este corectă, dar este aplicată de oameni mai puţin corecţi. Ce m-a frapat la şefa de serviciu ANAF a fost tupeul cu care a ameninţat contribuabilul că nu v-a câştiga în veci, că este un evazionist, că face dosar penal, etc. Adică un abuz de autoritate.

Ca să închei aceast articol trebuie să menţionez Cauza C 101/16 unde CJUE a CONDAMNAT ANAF şi care concluzionează:

Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie să fie interpretată în sensul că se opune unei reglementări naționale precum cea în discuție în cauza principală, în temeiul căreia dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată este refuzat unei persoane impozabile pentru motivul că operatorul care i‑a furnizat o prestare de servicii în schimbul unei facturi pe care figurează separat prețul și taxa pe valoarea adăugată a fost declarat inactiv de administrația fiscală a unui stat membru, această declarare a inactivității fiind publică și accesibilă pe internet oricărei persoane impozabile în acest stat, atunci când acest refuz al dreptului de deducere este sistematic și definitiv, nepermițând să se facă dovada absenței unei fraude sau a unei pierderi de venituri fiscale.

Mai sunt şi speţele ungureşti C-80/11, C-141/11 şi C-324/11, în care CJUE merge şi mai departe cu dreptul de deducere:

Astfel cum a subliniat Curtea în mod repetat, dreptul de deducere prevăzut la articolul 167 și următoarele din Directiva 2006/112 face parte integrantă din mecanismul TVA ului și, în principiu, nu poate fi limitat.

Din articolul 9 alineatul (1) menționat nu reiese că calitatea de persoană impozabilă depinde de vreo autorizație sau de vreo licență acordată de administrație în vederea exercitării unei activități economice.

Destinatarul menționat beneficiază de dreptul de deducere chiar dacă prestatorul de servicii este o persoană impozabilă care nu este înregistrată în scopuri de TVA atunci când facturile referitoare la serviciile prestate conțin toate informațiile impuse de articolul 226 din Directiva 2006/112, în special pe cele necesare pentru identificarea persoanei care a întocmit facturile menționate și a naturii respectivelor servicii.

Daniel Udrescu


Aflaţi mai mult despre , , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!






JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill
JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.