TOP LEGAL
Print Friendly, PDF & Email

ANAF contra Haliu în versiunea incredibilă. Episodul 3
27.06.2018 | Daniel UDRESCU


Cyberlaw - Valoarea legala a documentelor electronice
Daniel Silviu Udrescu

Daniel Udrescu

* A se vedea Episodul 1 și Episodul 2

Îmi place să plimb cititorul printre speţe şi situaţii anormale, pentru a arăta nu fondul problemei, ci excepţiile ce pot câştiga o cauză, pentru că lipsa de procedură din detaliu câştigă peste 60% din cazurile din instanţă. Domnul Haliu a fost reimpus de ANAF IF în 2018, pentru o perioadă ce se încrucişează cu cea din inspecţia ANAF DB din 2014, cu TVA de 3.227.800 lei, dobânzi/majorări de întârziere de 7.669.099 lei şi penalităţi de întârziere de 559.763 lei, pentru un total de 11.456.662 lei, comparat cu valorile din cele două articole precedente, unde am arătat cum ANAF DB a efectuat o inspecţie fiscală la domnul Haliu prin care a stabilit, TVA de plată de 1.879.865 lei, dobânzi/majorări de întârziere de 2.089.983 lei şi penalităţi de întârziere de 281.980 lei, pentru un total de 4.251.828 lei pentru care Curtea de Apel Ploieşti a emis o sentinţă rămasă definitivă.

Ne aflăm în faţa unei tehnicalităţi, o presupusă inspecţie fiscală demarată în 2010 ar fi considerată ca prima inspecţie cronologică drept pentru care ANAF IF ar fi competentă să o efectueze pentru perioada din Aviz, în dauna inspecţiei ANAF DB pierdută de ANAF definitiv, cu prescriere anterioară anului 2008, cu autoritate de lucru judecat, cu considerentul că este prima inspecţie intrată în circuitul civil.

Intenţia mea este să mă limitez la aspectul comunicării, pentru că Domnul Haliu şi-a vândut proprietatea şi şi-a schimbat domiciliul de la Bragadiru IF la Titu DB, îndeplinind formalităţile date de formularul ANAF 050, fără să aibă cunoştinţă că ar fi subiect al unui control. Apoi următorul aspect ţine de analiza procedurii de suspendare a inspecţiei şi legalitatea termenului de suspendare corelat cu noţiunea autorităţii de lucru judecat, ce înseamnă noţiunea de primă inspecţie şi o trecere peste detaliul respectării unui termen, aşa cum este defipt de Codul de procedură civilă în art 103.

După ani de chin domnul Haliu a plătit respectiva sumă în prima inspecţie fiscală la valoarea deciziei ÎCCJ şi a crezut că experienţa oribilă s-a terminat. EROARE. Dar surpriza mare este că ANAF Ilfov s-a trezit din amorţeală şi a constatat că în 2010 ar fi trimis un aviz de inspecţie fiscală, ce a fost suspendat până la începutul anului 2018, când a reluat inspecţia fiscală.

Întrebare firească rămâne: Cine răspunde pentru sechestrele administrate incorect, cine a comis abuz în serviciu şi cum se opresc aceste abuzuri? Domnului Haliu i-a fost distrusă bonitatea financiară, activitatea şi averea de către ANAF, fiind nevoit să vândă sub preţ sau să împrumute bani. Acesta a fost obligat să facă faţă sechestrelor, erorilor odioase ale ANAF, fiind o victimă a sistemului.

Actele pe care le voi critica reprezintă grave încălcări ale legii, cu consecinţe vătămătoare grave. Ele reprezintă un argument al tezei cum că STATUL MAFIOT JEFUIEŞTE CETĂŢEANUL ROMÂN, pentru că Legea nu trage la răspundere personală pe funcţionarii care se află la originea acestor acte.

Se arată în actele administrativ-fiscale criticate că inspecţia fiscală ar fi debutat prin Avizul de inspectie fiscala nr. 376801/23.11.2010, pentru perioada 2005-2009, comunicat prin posta (nu se indică la ce dată!!! – urmează să vă justific în cele ce urmeaza de ce) şi, întrucât corespondenţa s-a intors cu mentiunea “nimeni să semneze,” s-a procedat la comunicarea avizului prin publicitate, conform anunţului colectiv nr. 3662/16.12.2010. Legat de această ultimă comunicare nu se precizează la ce dată producea efecte această comunicare prin publicitate. Aceasta pentru că în actul de publicare se arată cu claritate că această modalitate de comunicare ar fi produs efecte la data de 31.12.2010, adică la 21 de zile după data de începere a inspecţiei fiscale, dar în perioada de suspendare. Deci domnul Haliu a avut o inspecţie ce nu i s-a comunicat, care nu a fost începută efectiv pentru că a fost suspendată, inainte ca actul să fie comunicat prin publicitate.

Domnul Haliu a mai fost subiectul unei inspecţii fiscale, tot pentru TVA la tranzacţii imobiliare, inspecţie demarată de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dâmboviţa, pentru perioada fiscală 01.01.2008 – 31.12.2014. Perioada fiscală 01.01.2008 – 31.12.2008 a fost avută în vedere de ambele inspecţii fiscale.

Mai este de subliniat că între 27.12.2010 şi până la 05.02.2018, ANAF Ilfov a procedat la suspendarea inspecţiei fiscale, ce a dus la o triplare de accesorii fiscale.

Prin sentinţa nr. 143/2015 a Curţii de Apel Ploieşti în dosarul nr. 699/42/2014 (modificată nesemnificativ de ICCJ, în apel) s-a admis cererea de anulare a creanţei fiscale, reţinându-se printre altele (prin hotărâre definitivă opozabilă ANAF) prescripţia extinctivă a dreptului ANAF de a constata creanţe fiscale pentru operaţiuni din anul 2008. întrucât prescripţia extinctivă produce efecte erga omnes, rezultă că dreptul de a constata creanţe fiscale pentru operaţiuni anterioare anului 2008 este stins pentru orice structură ANAF.

În baza Ordinului 262/2007, la modificarea domiciliului fiscal se completează Formularul 050. Domnul Haliu a completat un astfel de formular, drept pentru care competenţa de inspecţie fiscală s-a mutat la organul fiscal din judeţul Dâmboviţa, în baza art. 33 CPF 2010.  Potrivit legii, dosarul fiscal se transferă la noul sediu. Între ANAF IF şi ANAF DB, nu s-a făcut un transfer de competenţă, ambele verificând fiscal.

Inspecţia fiscală ar fi trebuit să fie nulă întrucât au fost încălcate disp art. 101 CPC şi art. 102 alin. (1) lit. b) Cod procedură fiscală 2010. Textul legal citat arată că avizul de inspecţie fiscală ar fi trebuit comunicat cu cel putin 15 zile înainte de începerea efectivă a inspectiei fiscale. Or, domnului Haliu nu i-a fost comunicat Avizul de inspecţie fiscală nr. 3025/22.11.2010 cu 15 zile libere înainte. Se indică împrejurarea că avizul de inspecţie fiscală ar fi fost comunicat prin posta la data de 26.11.2010.

Însă, faţă de data începerii inspecţiei fiscale (adică data de 10.12.2010), rezultă că până la acea dată nu s-a respectat termenul de 15 zile libere, astfel cum prescrie:
– art. 102 alin. (1) lit. b) din OG nr. 92/2003, care are în vedere comunicarea (nu emiterea) cu 15 zile înainte;
– art. 101 alin. (1) Cod pr. civ. 1865, care arata ca: “Termenele se înţeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârşit termenul.” Deci, termenul de 15 zile libere indicat în alineatul anterior s-a împlinit în data de 12.12.2010, adică ulterior datei începerii inspecţiei fiscale. Art. 101 alin. (1) Cod proc. civ. 1865 se aplică în cauză, în condiţiile art. 2 alin. (3) din OG 92/2003 (fiind o normă de trimitere).

În al doilea rând, din relaţiile comunicate de inspectorii fiscali, rezultă că procedura de comunicare prin postă a fost considerată neîndestulătoare de către organul fiscal, acesta procedând şi la comunicare prin publicitate (afişare pe site-ul Ministerului de Finanţe). Din înscrisul care atestă îndeplinirea procedurii de comunicare prin afişare rezultă că actele se consideră comunicate la data de 31.12.2010, adică la 21 de zile mai târziu de începerea inspecţiei fiscale (dată chiar ulterioară suspendării inspecţiei fiscale). În consecinţă, nu au fost respectate exigenţele art. 101 alin. (1) lit. b) din OG nr. 92/2003.

Nerespectarea termenului minimal defipt de disp. art. 102 alin. (1) (b) Cod procedură fiscală atrage sancţiunea nulităţii inspecţiei fiscale, inclusiv a Raportului de inspecţie fiscală şi a Deciziei de impunere, atâta vreme cât prin actele contestate s-a generat o creanţă fiscală contribuabilului.

Nulitatea referatului de suspendare a inspecţiei fiscale, act despre care arăt că nu a fost comunicat (nici măcar ca şi anexă la Raportul de inspecţie fiscală, deşi, formal se susţine în partea finală a RIF-ului cum că s-ar fi comunicat) şi nu am cunoştinţă de conţinutul acestuia.

ANAF încalcă principiul primei înregistrări în circuitul civil, care este Decizia de impunere a ANAF DB. În baza art. 553 alin. 4 CC, bunurile obiect al proprietăţii private sunt şi rămân în circuitul civil. Prin duplicarea inspecţiei fiscale între ANAF DB şi ANAF IF, şi necomunicarea competenţei teritoriale, pe lângă faptul că nu poate fi supus inspecţiei fiscale de două ori pentru aceleaşi taxe şi impozite, s-a încălcat şi dreptul cu privire la autoritatea de lucru judecat pentru perioada prescrisă înainte de 2008, prima inspecţie finalizată cu RIF Sentinta nr. 143/2015 a Curţii de Apel Ploieşti în Dosarul nr. 699/42/2014 (modificată nesemnificativ de ÎCCJ) admiţând cererea mea. Ori, ANAF IF încearcă să dovedească că ar avea drepturi de control înainte de 2008, ANAF IF, contestă decizia DEFINITIVĂ a instanţei, fără însă să dovedească cu înscrisuri modificarea de competenţă teritorială, sau o decizie în acest sens, sau orice alte demersuri, care să anuleze inspecţia ANAF DB, care are valoare de primă inspecţie autentificată şi ratificată de o instanţă. Revin şi arăt că acolo unde nu se prevede în CF şi CPF se aplică instituția imperativă a decăderii din termen specifică art. 103 din C. proc. civ.

ANAF IF a finalizat o inspecţie fiscală în 2018, sub prevederile şi principiile din 2018, aplicate unei perioade anterioare. Dar Noul CPF are prevederi CLARE ce nu mai pot fi ignorate sub principiul Tempus legit actum, care clarifică LEGEA în aspectele esenţiale:

– art. 76 Prelungirea termenelor. Termenele stabilite în baza legii de un organ fiscal pot fi prelungite de acesta în situații temeinic justificate, la cerere sau din oficiu. Arătăm că inspecţia fiscală a fost prelungită nejustificat, fără comunicare între AJFP Dâmboviţa şi AJFP Ilfov, fără o decizie de inspecţie unică în cazul modificării domiciliului fiscal, chiar dacă am comunicat schimbarea de domiciliu cu Formularul 050, conform legislaţiei în vigoare, inclusiv adresă de transfer a dosarului fiscal.

– art. 111 Întreruperea și suspendarea termenului de prescripție a dreptului de a stabili creanțe fiscale. (2) Termenele de prescripție prevăzute la art. 110 se suspendă:

a) în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripție a dreptului la acțiune;

b) pe perioada cuprinsă între data începerii inspecției fiscale/verificării situației fiscale personale și data emiterii deciziei de impunere ca urmare a efectuării inspecției fiscale/verificării situației fiscale personale, în condițiile respectării duratei legale de efectuare a acestora; Arătăm că durata legală nu a fost respectată de AJFP Ilfov, cu privire la durata suspendării.

– art. 117 Perioada supusă inspecției fiscale. Inspecția fiscală se efectuează în cadrul termenului de prescripție a dreptului de a stabili creanțe fiscale. Arătăm că inspecţia fiscală nu s-a efectuat în cadrul termenului de prescripţie a dreptului de a stabili creanţe fiscale, mai mult, decizia definitivă a Curţii de Apel Ploieşti cu privire la prescriere anterior anului 2008 a fost ignorată de ANAF IF.

– art. 118 Reguli privind inspecția fiscală. Activitatea de inspecție fiscală se organizează și se desfășoară în baza unor programe anuale, trimestriale și lunare. Condițiile pentru întocmirea programelor se aprobă astfel:
– Inspecția fiscală se exercită pe baza principiilor independenței, unicității, autonomiei, ierarhizării, teritorialității și descentralizării.
– Inspecția fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare tip de creanță fiscală și pentru fiecare perioadă supusă impozitării.  AJFP Ilfov, a fost informată că inspecţia fiscală a fost efectuată de AJFP Dâmboviţa, deci încalcă legea, indiferent dacă avizul emis de AJFP Ilfov îl precede pe cel de la AJFP Dâmboviţa.  Prima inspecţie fiscală şi prima Decizie de impunere este cea a ANAF DB, ce a intrat în circuitul civil. Nu există comunicare între cele două AJFP, cu privire la respectarea dreptului contribuabilului de a nu fi inspectat de mai multe ori pentru acelaşi tip de creanţă fiscală şi aceiaşi perioadă fiscală.

– art. 119 Competența de efectuare a inspecției fiscale. Inspecția fiscală se exercită exclusiv, nemijlocit și neîngrădit de organul fiscal competent potrivit cap. I și II ale titlului III. Organele fiscale care sunt competente să efectueze inspecția fiscală sunt denumite în sensul prezentului capitol organe de inspecție fiscală. Între AJFP Ilfov şi AJFP Dâmboviţa, în condiţiile mutării adresei contribuabilului, nu există comunicare cu privire la competenţa teritorială de soluţionare a inspecţiei fiscale.

Drept pentru care, indicăm faptul că este necesar a se corobora ART. 111 Întreruperea și suspendarea termenului de prescripție a dreptului de a stabili creanțe fiscale, cu ART. 126 Durata efectuării inspecției fiscale şi ART. 127 Suspendarea inspecției fiscale

ART. 126 Durata efectuării inspecției fiscale nu poate fi mai mare de:
a) 180 de zile pentru contribuabilii mari, precum și pentru contribuabilii/plătitorii care au sedii secundare, indiferent de mărime;
b) 90 de zile pentru contribuabilii mijlocii;
c) 45 de zile pentru ceilalți contribuabili.
(2) în cazul în care inspecția fiscală nu se finalizează într-o perioadă reprezentând dublul perioadei prevăzute la alin. (1), inspecția fiscală încetează, fără a se emite raport de inspecție fiscală și decizie de impunere sau decizie de nemodificare a bazei de impunere. în acest caz, organul de inspecție fiscală poate relua inspecția, cu aprobarea organului ierarhic superior celui care a aprobat inspecția fiscală inițială, o singură dată pentru aceeași perioadă și aceleași obligații fiscale, cu respectarea prevederilor art. 117 alin. (1).

În acest caz, durata maximă a inspecţiei fiscale nu poate fi mai mare de 180 de zile, iar dacă depăşeşte 180 de zile este necesar să înceteze dacă depăşeşte dublul perioadei prevăzute la alin. (1). Reluarea inspecţiei fiscale necesită o aprobare a organului ierarhic superior, ce nu a fost prezentată în inspecţie, inspecţia fiscală necesitând şi respectarea art. 117 (1) – Inspecția fiscală se efectuează în cadrul termenului de prescripție a dreptului de a stabili creanțe fiscale. În cazul încetării inspecției fiscale potrivit alin. (2), prevederile art. 111 alin. (2) lit. b) nu sunt aplicabile (pe perioada cuprinsă între data începerii inspecției fiscale/verificării situației fiscale personale și data emiterii deciziei de impunere ca urmare a efectuării inspecției fiscale/verificării situației fiscale personale, în condițiile respectării duratei legale de efectuare a acestora;).

Cu privire la condiţiile suspendării inspecţiei fiscale se poate decide suspendarea unei inspecții fiscale numai dacă apariția acestei situații împiedică finalizarea inspecției fiscale, Ori AJFP Ilfov nu a motivat cum a fost împiedicată să finalizeze inspecţie fiscală şi nu a explicat de ce nu a colaborat cu AJFP DB, care a finalizat propria inspecţie fiscală.

Singura explicaţie este foamea de bani din dobânzi, şi ea nelegal exercita, fără respectarea principiului proporţionalităţii, neexistând alt temei decât îmbogăţirea fără justă cauză a statului, cu încălcarea cauzei CJUE Salomie şi Oltean cu privire la faptul că dobânzile şi penalităţile nu trebuie să fie excesive – cauza C-183/2014 Salomie şi Oltean, dar şi cauza C-424/12 SC Fatorie SRL, trimisă de CA Oradea, care la punctul 50 spune: În ceea ce priveşte majorările de întârziere, trebuie amintit că, în lipsa unei armonizări a legislaţiei Uniunii în domeniul sancţiunilor aplicabile în caz de nerespectare a condiţiilor prevăzute de un regim instituit prin această legislaţie, statele membre rămân competente să aleagă sancţiunile care le par adecvate. Acestea sunt însă obligate să îşi exercite competenţele cu respectarea dreptului Uniunii şi a principiilor sale generale şi, în consecinţă, cu respectarea principiului proporţionalităţii (se vedea în acest sens printre altele Hotărârea din 16 decembrie 1992, Comisia/Grecia, C-210/91, Rec., p. I-6735, punctul 19 şi jurisprudenţa citată, Hotărârea din 7 decembrie 2000, de Andrade, C-213/99, Rec., p. I-11083, punctul 20, precum şi Hotărârea Rodopi-M 91, citată anterior, punctul 31).

Cu privire la art 127:
Condiţia de la punctul a) nu era necesată pentru 8 ani – a) pentru desfășurarea unuia sau mai multor controale încrucișate în legătură cu actele și operațiunile efectuate de contribuabilul/plătitorul supus inspecției fiscale.
Condiţia de la punctul b) nu a existat pentru 8 ani – b) pentru ducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse de organul de inspecție fiscală, inclusiv în situația în care acestea privesc elaborarea și prezentarea dosarului prețurilor de transfer.
Condiţia de la punctul c) nu a existat pentru 8 ani – c) pentru emiterea unei decizii a Comisiei fiscale centrale.
Condiţia de la punctul d) nu a existat pentru 8 ani – d) pentru efectuarea unei expertize, potrivit art. 63.
Condiţia de la punctul e) nu a existat pentru 8 ani – e) pentru efectuarea de cercetări specifice în vederea identificării unor persoane sau stabilirii realității unor tranzacții.
Condiţia de la punctul f) nu a existat pentru 8 ani – f) pentru solicitarea de informații sau documente de la autorități, instituții ori terți, inclusiv de la autorități fiscale din alte state, în legătură cu obiectul inspecției fiscale.
Condiţia de la punctul g) nu a existat pentru 8 ani – g) pentru finalizarea unor acțiuni de control fiscal efectuate în condițiile legii la același contribuabil/plătitor care pot influența rezultatele inspecției fiscale.
Condiţia de la punctul h) nu a existat pentru 8 ani – h) pentru efectuarea verificărilor la ceilalți membri ai grupului fiscal unic, definit potrivit Codului fiscal.
Condiţia de la punctul i) nu a existat pentru 8 ani – i) atunci când, în scopul valorificării informațiilor rezultate din alte acțiuni de inspecție fiscală sau obținute de la alte autorități ori de la terți, se impune începerea de îndată a unei inspecții fiscale la un alt contribuabil/plătitor.
Condiţia de la punctul j) nu a existat pentru 8 ani – j) în alte cazuri temeinic justificate.
(2) în cazul prevăzut la alin. (1), inspecția fiscală este suspendată până la data la care încetează motivul suspendării, dar nu mai mult de 6 luni de la data suspendării.  În cazul acestei prevederi legale inspecţia fiscală punctele (1) a)- i) NU POT AVEA O DURATĂ MAI MARE DE 6 LUNI, după care curge prescripţia perioadei de inspecţie fiscală. Finalizarea inspecţiei fiscale în aprilie 2018, va putea lua în calcul 6 luni de inspecţie fiscală, plus 6 luni de prelungire plus 6 luni de suspendare, adică, 2018, plus 5 ani (2017, 2016, 2015, 2014, 2013, plus 1,5 ani adică Iunie 2011).
(4) Conducătorul inspecției fiscale competent poate decide suspendarea unei inspecții fiscale în situația în care soluționarea contestației formulate împotriva unui act administrativ fiscal emis anterior sau a unei acțiuni în contencios-administrativ, pentru același contribuabil/plătitor, poate influența rezultatele inspecției fiscale în curs. în acest caz, inspecția fiscală se reia după emiterea deciziei de soluționare a contestației sau după data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești. Nu ne aflăm în condiţiile acestui articol, pentru că inspecţia AJFP Dâmboviţa nu îndeplineşte condiţia de la art. 118.
Inspecția fiscală se exercită pe baza principiilor independenței, unicității, autonomiei, ierarhizării, teritorialității și descentralizării.
Inspecția fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare tip de creanță fiscală și pentru fiecare perioadă supusă impozitării.
(5) Ori de câte ori conducătorul inspecției fiscale decide suspendarea inspecției, se emite o decizie de suspendare care se comunică contribuabilului/plătitorului. Nu este cazul. Această condiţie am arătat că a fost efectuată nelegal, înaintea comunicării începerii inspecţiei fiscale.
(6) Data reluării inspecției fiscale se aduce la cunoștința contribuabilului/plătitorului. Nu este cazul.
(7) Perioadele în care inspecția fiscală este suspendată nu sunt incluse în calculul duratei acesteia. Nu este cazul dacă s-a încălcat motivul de suspendare.

Nulitatea tuturor actelor de procedură efectuate în cadrul inspectiei fiscale, acte care ar interveni ulterior datei de împlinite a termenului de 3 luni de la data împlinirii unui alt termen de 3 ani de la data suspendării inspecţiei fiscale.

În concret, dacă ar fi să acceptăm valabilitatea referatului cu propunere de suspendare a inspecţiei fiscale (ipotetic, pentru utilitatea demersului logic) atunci suspendarea nu poate fi valabilă decât pentru perioada de suspendare indicată în referatul cu propunere de suspendare. Mai adaug că inspecţia ANAF DB a îndeplinit ca termen toate cerinţele şi motivele de suspendare, deci nu se pot accepta motivele ANAF IF, că nu au putut să facă ceea ce ANAF DB au putut să facă. Dacă nu există nominalizată data calendaristică în referat, atunci această dată nu poate fi mai mare de 3 ani de la data suspendarii.

Pentru a întemeia acest raţionament am în vedere termenul de prescripţie al dreptului ANAF de a obţine obligarea notariatelor la comunicarea înscrisurilor solicitate. Or, acest lucru nu se poate face decât în termenul de 3 ani de la data suspendării, termen defipt de art. 3 din Decretul lege nr. 167/1958 (termen general de prescripţie). În consecinţă, data limită în care organul de inspecţie fiscală putea obliga notarul să comunice înscrisurile (demers faţă de care s-a dispus, probabil, suspendarea) este decembrie 2013 (data la care se împlineşte termenul de 3 ani).

De la data împlinirii termenului anterior indicat, cauza de suspendare a inspecţiei fiscale a încetat, începând să curgă termenul de 3 luni pentru efectuarea inspecţiei fiscale. Acest termen este prevăzut de art. 104 alin. (1) din OG nr. 92/2003, text legal care prevede că: “Durata efectuării inspecţiei fiscale este stabilită de organele de inspecţie fiscală sau, după caz, de compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale, în funcţie de obiectivele inspecţiei, şi nu poate fi mai mare de 3 luni.”

În consecinţă, cel târziu la data de 31.03.2013 s-a împlinit termenul de decădere pentru dreptul de efectuare a inspecţiei fiscale.

În ceea ce priveşte incidenţa sancţiunii decăderii în materia inspecţiei fiscale arăt că am în vedere disp. art. 103 Cod procedura civila din anul 1865, text legal care arata ca: “(…) neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, (…)”. Incidenta acestui text legal rezultă din disp. art. 2 alin. (3) Cod procedură fiscală care arată că: “Unde prezentul cod nu dispune se aplică prevederile Codului de procedură civilă.” Rezultă că, în caz de neîndeplinire a actului procedural în termenul prevăzut de lege intervine decăderea care constă în pierderea dreptului de a îndeplini această procedură (a se vedea practică judiciară sentinţa 1580/CAF/24.11.2009 a Tribunalului Vâlcea în dosar 1992/90/2009, rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia Curtii de Apel Piteşti).

Oportunitatea sancţiunii decăderii rezultă din împrejurarea că, prin întârzierea absolut inexplicabilă a finalizării inspecţiei fiscale s-a cauzat un prejudiciu, concretizat în acumularea fără temei a accesoriilor la eventuala creanţă fiscală ce a fost stabilită o dată de ANAF DB şi urmează a fi stabilită a doua oară prin raportul de inspecţie fiscală a ANAF IF, din vina ANAF.

În ciuda celor suştinute de inspectorii fiscali în RIF, decăderea atrage sancţiunea nulităţii actelor efectuate ulterior împlinirii unui termen.

Daniel Udrescu

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate