ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
 
 
Opinii
11 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Referendumul pentru căsătorie și respectarea Constituției

27.06.2018 | Ana-Corina SĂCRIERU
Ana-Corina Săcrieru

Ana-Corina Săcrieru

Cea mai mare inițiativă civică a poporului român, aceea care a implicat milioane de semnatari, aproape o sută de mii de voluntari și o amplă analiză din partea Curții Constituționale atunci când a avizat-o, a fost, în același timp, în mod nefericit și cea mai contestată inițiativă democratică și constituțională a poporului român, în mod paradoxal, chiar de către factori politici și instituționali.

Spunem aceasta pentru că, la trei ani de la strângerea milioanelor de semnături și la doi ani de la avizarea constituțională a inițiativei, poporul român încă nu a avut Referendumul solicitat legal prin parcurgerea tuturor etapelor procedurii de inițiativă cetățenească.

Aceasta în sine și ar fi fost de ajuns pentru semnalarea gravității încălcării democrației constituționale în România. Dar se pare că nu e de ajuns.

Pentru că unul dintre motivele ne-organizării referendumului a fost acela că se impune modificarea legii de organizare a referendumului – această bruscă revelare juridică apărând după ce Camera Deputaților a adoptat cu majoritate covârșitoare legea de aprobare a inițiativei cetățenești – a început un lung șir de amânări generate de acest nou proiect legislativ, respectiv modificarea legii cadru de organizare a referendumului.

În această nouă buclă politico-legislativă creată în calea referendumului, împotriva legii de organizare a referendumului, USR, PNL și președintele Klaus Iohannis au sesizat de mai multe ori Curtea Constituțională. Pe data de 19 iunie anul curent, Curtea Constituțională a României a respins cea de a cincea sesizare, constatând că este inadmisibilă calea de atac promovată de președintele țării atunci când, în loc să promulge legea, acesta a înțeles să formuleze o nouă cerere de sesizare a Curții Constituționale.

Astfel, în ziua de 19 iunie 2018, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art. 146 lit. a teza întâi din Constituție și al art. 11 alin. 1 lit. a și art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a luat în dezbatere, în cadrul controlului anterior promulgării, obiecția de neconstituționalitate a Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului, obiecție formulată de Președintele României. În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a respins, ca inadmisibilă, obiecția de neconstituționalitate, Decizia fiind definitivă, general obligatorie și dispus a fi comunicată  Președintelui României.

În aceste condiții, devin incidente, dispozitiile art. 77 alin. 3 din Constituția României potrivit cu care dacă Preşedintele a cerut reexaminarea legii ori dacă s-a cerut verificarea constituționalității ei, promulgarea legii se face în cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate după reexaminare sau de la primirea deciziei Curții Constituționale, prin care i s-a confirmat constituționalitatea.

Așadar, odată reconfirmată constituționalitatea legii de organizare a referendumului, a devenit o evidență faptul că – indiferent câți ani au trecut, câte tergiversări, blocări, sesizări neîntemeiate sau inadmisibile au făcut USR, PNL sau președintele – inițiativa cetățenească a milioane de români a ajuns acum la momentul promulgării legii de organizare a referendumului.

Pentru că nici desconsiderarea, nici tergiversarea, nici furtuna Strategiei privind educația parentală pro diversitate de gen, apărută ca din senin exact în aceeasi perioadă la Ministerul Educației Naționale, nici măcar calitatea de președinte al unei țări ieșite de un sfert de veac din totalitarism, nimic nu ne poate distrage atenția de la Referendum ca exercițiu de suveranitate a poporului român și nimeni nu poate încălca termenul imperativ prevăzut de art. 77 alin. 3 din Constituția României. De aceea, pentru că nu mai suntem în “epoca de aur” a comunismului – când Constituția țării era exemplară, dar totalitarismul se măsura în numărul de victime – zilele următoare, vom fi martorii respectării Constituției, respectiv vom fi martorii promulgării legii de organizare a referendumului.

Avocat Ana-Corina Săcrieru


Aflaţi mai mult despre , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Au fost scrise până acum 11 de comentarii cu privire la articolul “Referendumul pentru căsătorie și respectarea Constituției”

  1. Cât efort şi câtă îndârjire pot pune unii oameni într-un referendum inutil, pentru a răpi drepturile altor oameni.
    Dacă s-ar face un Referendum pentru revenirea la comunism şi ieşire din UE, cred că ar avea succes.
    Oamenii nu înţeleg că există momente când îţi defineşti întreaga viaţă printr-o alegere de moment.
    De exemplu, doamna avocat va fi recunoscută ca o un militant religios în favoarea persecutării unei minorităţi sexuale, larg acceptate în UE şi în lume.
    Unii oameni pun atât de mult efort într-o cauză retrogradă şi pierdută încă de la început.
    Amestecul acesta neconstituţional al religiei în treburile laice ale statului este nefast.
    Nimeni nu îşi câştigă un loc în faţă în Rai prin ură şi militantism religios împotriva gaylor.
    Găsesc întregul demers juridic dezgustător.
    O înapoiere nedemnă.

    • Claudiu RĂDUCANU spune:

      E pentru prima (si cel mai probabil, ultima) data cand achiesez la opiniile dvs. Demersul este unul eminamente populist, fara dicutie inutil si pare o perdea de fum pentru a distrage atentia cetatenilor de la adevaratele probleme ale societatii.

    • Marcel GHEORGHE spune:

      Acest referendum se face în urma iniţiativei legislative a aproape trei milioane de cetăţeni români şi este avizat favorabil de Curtea Constituţională a României prin Decizia nr. 580/2006. Aşa că acei cetăţeni care neagă dispoziţiile constituţionale, principiile democraţiei şi deciziile Curţii Constituţionale pot să comenteze cât vor în virtutea libertăţii de exprimare (consacrată tot constituţional). Totuşi, să nu uite aceşti cetăţeni că un minim simţ democratic şi moral le-ar cere mai multă reţinere de la afirmaţii ofensatoare faţă de cetăţenii care au avut iniţiativa legislativă! Dacă am avea aceeaşi concepţie ca detractorii referendumului, libertatea de exprimare a acestor detractori ar trebui considerată „inutilă” şi s-ar putea cere suprimarea ei! Opţiunile unui popor, mai ales când sunt exprimate democratic, nu sunt blamabile decât atunci când ele contravin drepturilor şi libertăţilor naturale. În cazul de faţă, dreptul la căsătorie al persoanelor de acelaşi sex nu se înscrie între drepturile şi libertăţile naturale. Iar căsătoria a fost, în întreaga istorie a umanităţii, o uniune între bărbat şi femeie. Umanitatea a avut o istorie datorită uniunii dintre bărbat şi femeie! Acum unii vor să împrumute această instituţie fără nicio legitimitate! Până şi A. Pleşu (etalonul din spectrul modernist-elitist) recunoştea un fapt incontestabil: „Tu te afirmi ca diferență și ceri să ți se respecte faptul că ești diferit. Și după ce ți se respectă faptul că ești diferit, spui: «Dar vreau și eu la fel». Și asta mi se pare o contradicție. Stai în statutul pe care l-ai ales. Dar nu încerca să te faci «mămică»”
      Să vii şi să afirmi că prin acest referendum se răpesc drepturile altor oameni nu este doar o inexactitate, ci o absurditate! Iar opţiunea eventuală de a ieşi din Uniunea Europeană nu ar fi nici retrogradă, nici nedemocratică, cum se sugerează! De altfel, n-am auzit să-i acuze cineva pe britanici de vederi retrograde şi de conduită nedemocratică atunci când au hotărât să părăsească Uniunea Europeană. Iar proiectul european nu este nici pe departe unul ideal! Afirmaţia că doamna avocat va fi recunoscută ca „un militant religios în favoarea persecutării unei minorităţi sexuale, larg acceptate în UE şi în lume” este doar o opinie care nu are nicio legătură cu dreptul sau cu starea de fapt. De drept, minorităţilor sexuale nu li se recunoaşte dreptul la căsătorie în România (nici în alte câteva state din UE), aşa că nu există nicio „persecuţie”, întrucât persecuţia presupune intenţia de a-i face cuiva rău pe nedrept, adică prin atingerea adusă drepturilor sale recunoscute de lege! Cum dreptul la căsătorie al persoanelor de acelaşi sex nu există, nici persecuţia nu există! Şi n-am auzit ca UE să fi dat urgent vreo directivă sau vreun regulament prin care să elimine „persecuţia” şi să impună statelor membre recunoaşterea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex! Juriştii ştiu că nici nu se poate! Aşa că argumentul că unele state din UE recunosc dreptul la căsătorie al persoanelor de acelaşi sex nu este un argument juridic! Nici din perspectiva drepturilor şi libertăţilor naturale nu poate fi vorba de persecuţie, având în vedere că ordinea naturală este definită prin indicatori biologici şi anatomici clari. Aşa că, în orice plan s-ar purta discuţia, persecuţia nu poate fi afirmată raţional. Din acest motiv, opinia că doamna avocat, autoarea articolului, ar „persecuta” minorităţile sexuale nu poate fi altceva decât o calomnie! Persecutaţi s-ar putea considera iniţiatorii referendumului în urma nenumăratelor piedici pe care unii aleşi le-au pus până acum organizării efective a referendumului! Este greşită şi concepţia după care religia s-ar amesteca „neconstituţional” în „treburile laice ale statului”. În primul rând, laicitatea statului român e relativă. Nu există un text constituţional care să consacre explicit laicitatea lui. Dimpotrivă, constituţional, statul sprijină cultele religioase şi învăţământul religios, aşa că laicitatea absolută ar fi mai degrabă o deviere de la specificul şi tradiţia poporului român, care e format din cetăţeni în majoritate creştini. Statul şi constituţia unor cetăţeni în majoritate creştini nici nu pot fi separate complet de credinţa lor, de tradiţiile lor. O demonstrează şi Constituţia nostră din 1938, care stipula că patriarhul BOR, mitropoliţii şi capii confesiunilor recunoscute de stat erau de drept senatori, cu influenţă directă în legiferare. Aşa că nici Constituţia din 1991, cu toate influenţele occidentale în redactarea sa, nu se putea separa complet de popor şi să dicteze împotriva majorităţii cetăţenilor săi care sunt creştini! Întrebarea care se pune este cine şi de ce blochează astăzi iniţiativa legislativă a trei milioane de cetăţeni? Sunt ei reprezentanţii legitimi ai poporului român? Respectă ei mandatul dat de cetăţeni şi Constituţia României? Probabil că răspunsul la aceste întrebări este cu adevărat dezgustător!

      • Au fost multe iniţiative minunate în istoria românilor
        – sclavia ţiganilor – constituţională
        – lipsa dreptului de vot al femeilor – constituţională
        – uciderea în masă a evreilor români – constituţională
        – monarhia nazistă – constituţională
        – statul nazist legionar român – constituţional
        – dictatura carlistă- constituţională
        – republica populară – constituţională
        – dictatura comunistă – constituţională
        Se pare că am rezolvat toate problemele, mai trebuie doar să modificăm Constituţia, nu pentru a lărgi drepturile fundamentale, ci pentru a face pe placul fundamentaliştilor religioşi care îşi pun muşchii politici în funcţiune pentru a suprima drepturile unei minorităţi sexuale (şi aşa aproape inexistentă în viaţa civilă românească).
        De unde atâta ură şi înapoiere, e greu de înţeles.
        Drepturile fundamentale nu se negociază, libertatea omului nu e de vânzare la taraba religioasă, nici dacă votează 30 de milioane de români.
        Cred că a venit vremea să arătăm cu degetul unde este putregaiul şi mizeria morală, utilizarea banului public pentru a sprijini organizaţii religioase care militează împotriva intereselor statului.
        Am observat că militaţi pentru o declararea statului religios creştin.

        • Marcel GHEORGHE spune:

          Aşa-zisele „iniţiative minunate în istoria românilor” date de dl Kurtyan ca exemple similare nu sunt „iniţiative legislative”. Dar nu ne putem aştepta la recunoaşterea diferenţelor de la cei care inventează drepturi şi pretind, indirect, că ele ar fi chiar drepturi „fundamentale”! Nu mai pun la socoteală inadecvarea faţă de timp şi concepţie a pseudo-argumentării avansate. Întrebarea retorică „de unde atâta ură şi înapoiere” nu este o expresie logică sau juridică, ci una umorală, care ocupă abuziv spaţiul dezbaterii! Neretoric, am putea întreba dacă nu cumva „înapoierea” are o legătură mai strânsă cu obiceiuri vechi de mii de ani, printre care şi tentaţia unora de a deforma realitatea sau natura umană doar pentru a-şi susţine cauza sau voluptatea. E de remarcat că, până la a refuza negocierea pe o imaginară „tarabă religioasă”, e nevoie să ai „ce” negocia. Era greu de presupus că vreun cetăţean din Europa civilizată ar mai putea ignora în secolul XXI dreptul pozitiv al ţării sale, principiile democraţiei sau tradiţiile propriului popor. Dar iată că ignorarea este posibilă prin procedeul de suplinire a bazei legale cu norme imaginare, dar fundamentale!

          • Este normal să fii suspicios cu privire la motivele acestui referendum într-o ţară scufundată în dictatură în 80 de ani din ultimii 100.
            Având în vedere că unele dintre cele mai luminate minţi juridice ale României, Istrate Micescu, a fost promotorul celor mai brutale legi antisemite şi discriminatoare, demersul susţinut în acest articol de o avocată care îşi caută şi ea un rost îndoielnic, nu vine ca o mare surpriză. Este doar o continuare a filonului negru istoric al inteligenţei rău-intenţionate în primul caz, şi al lipsei de inteligenţă bine-intenţionată în cel din urmă.
            Rezultatul este acelaşi: violenţă verbală, instigare în masă la extremism, suprimare de drepturi sub masca tradiţiei şi naturaleţii religioase. De parcă ar fi ceva natural în religie. Totul în religie este supranatural.
            Ne putem aştepta în continuare la derapaje extremiste, cum ar declararea gay-lor ca fiind „non-persoane” care pot fi vânate liber.
            Îl citaţi pe Pleşu care îi acuză pe gay că vor să fie „mămici”. E o expresie discriminatorie şi batjocoritoare a marelui gânditor. Şi marii gânditori mai scot perle de care se ruşinează ulterior. Să nu vă aşteptaţi ca Pleşu să mai fie vreodată numit ambasador sau ministru de externe, după astfel de remarci propovăduind marginalizarea gay-lor, nu va mai fi acceptat de nicio cancelarie străină.
            Dar în România, discursul de acest tip este la modă. Chiar înalţi demnitari spuneau că blondele sunt lipsite de inteligenţă.
            Glumele rasiste, sexiste, discriminatoare, insultătoare sunt omniprezente în România. Glume ruseşti.
            Mai rău este că aceste defăimări sunt repetate de alţi defăimători, cum e cazul aici. O defăimare repetată este o nouă defăimare la fel de pasibilă ca şi prima.
            Nu vă face cinste să citaţi gânditorul pleşuvian care îi asemuieşte pe gay cu nişte criminali sau pedofili.
            Parteneriatul homosexual este mult mai vechi decât instituţia căsătoriei şi nu se bucură de protecţia legii. Gay-ii nu beneficiază de pensie de urmaş, asigurări, nu pot adopta copii, sunt discriminaţi la angajare şi sunt în mod activ marginalizaţi în societate.
            În mod ciudat, sunt urgisiţi cel mai mult de către o organizaţie religioasă în ale căror mânăstiri homosexualitatea este un fapt al vieţii normale, cotidiene, notoriu şi necontestat.
            Este ciudat cum iertarea se extinde atât de uşor către homosexualii cu funcţiile ecleziastice dar organizatia este atât de critică faţă de homosexualii din afara zidurilor mânăstirii.
            Am locuit mulţi ani într-o zonă plină de mânăstiri şi am fost la curent cu relaţiile clandestine, familiile trainice homosexuale monahale, dragostea frăţească dintre rasofor şi stavrofor în bună împăcare. Am cunoscut răspopiţi, schismatici, afurisiţi etc.
            Dar pacea din lăcaş nu a trecut de pereţii sfinţi.
            În lume se pare că au fost eliberate dronele religioase.
            Cea mai mare iniţiativă constituţională din istoria României: O iniţiativă a urii împotriva homosexualilor şi a suprimării drepturilor unei clase protejate de persoane.
            Asta ar trebui să ne dea de gândit.
            Progres sau regres?

            • Marcel GHEORGHE spune:

              În loc să ne spuneţi de ce referendumul este nedemocratic sau nelegal, ne-aţi spus că „e normal să fii suspicios cu privire la motivele acestui referendum”. După ce ne-aţi dat exemple de evenimente şi de situaţii juridice din secolul trecut care ar fi fost similare cu „iniţiativa legislativă” din secolul actual, acum continuaţi cu aceleaşi comparaţii incompatibile. Comparaţi legile antisemite şi discriminatoare cu iniţiativa legislativă actuală a celor trei milioane de cetăţeni!? Dacă tot comparaţi, de ce nu prezentaţi argumente logice şi juridice, de ce nu indicaţi similitudini măcar? Când afirmaţi cu atâta siguranţă că se produce o „suprimare de drepturi sub masca tradiţiei”, de ce nu ne spuneţi care „drepturi” sunt suprimate? E inutil să pretindeţi că, prin acest referendum, există vreo instigare la extremism, pentru că n-aţi precizat ce fel de extremism. Poate extremismul legalităţii… Nu este suficient nici să pretinzi că iniţiativa legislativă ar produce „derapaje extremiste” de vreme ce ea nu aduce vreo schimbare în legislaţia actuală, ci doar o precizare a ei. Ca să fie mai pe înţelesul dv.: astăzi dreptul pretins de dv. nu există, iar mâine, după referendum, va fi la fel de inexistent! Ştiu că dv. v-aţi dori o schimbare, sigur, dar aceasta se poate face numai în condiţiile permise de Constituţie şi de popor! Nimeni nu vă împiedică să strângeţi o jumătate de milion de semnături ca să aveţi o iniţiativă legislativă în sensul dorit. Problema este că nu o faceţi şi negaţi regulile democraţiei în timp ce pretindeţi că sunt suprimate drepturi nerecunoscute de lege! Dacă nu legea este reperul dv., ci suspiciunile şi drepturile imaginare, atunci nu văd cum aţi putea accepta ordinea constituţională! Devine astfel foarte evident faptul că indivizii din societate cu aceleaşi concepţii ca ale dv. sunt adevărata sursă a tulburării păcii sociale! Să pretinzi că ai drepturi pe care statul nu ţi le-a recunoscut, să negi regulile constituţionale şi să acuzi cetăţenii care respectă legea şi regulile democraţiei de extremism, agresiune şi suprimare a unor drepturi este o formă de acţiune împotriva ordinii constituţionale.

              Despre spusele dlui A. Pleşu nu sunt multe de comentat în afara faptului că esenţialul era că nu poţi să pretinzi că eşti diferit de alţi indivizi, dar să ceri, în acelaşi timp, drepturi recunoscute doar celor de care te deosebeşti. Dacă aţi găsit vreo sursă care indică faptul că A. Pleşu s-a ruşinat de spusele sale, vă rog să o indicaţi! Cert este că eu nu consider spusele autorului ca fiind vreo defăimare a homosexualilor şi nici n-aş susţine vreo defăimare sau vreo discriminare de orice fel a lor. Numai că adevărul juridic trebuie spus: drepturile pe care dv. le pretindeţi ca fiind suprimate prin iniţiativa legislativă nu există astăzi, iar propaganda care se face împotriva referendumului cu asemenea afirmaţii este una întemeiată pe insticte primare şi nu pe raţiune! Mai ales când se aduc acuzaţii de suprimare de drepturi sau defăimare. N-ar trebui să omiteţi faptul că aceste acuzaţii agresive şi nefondate pot provoca reacţii pe măsură în societate.

              Observ că doriţi să transmiteţi lumii noutăţi excepţionale, cum ar fi aceea că „parteneriatul homosexual este mult mai vechi decât instituţia căsătoriei”. Vă rog să prezentaţi în detaliu această informaţie, împreună cu atestările vechimii atât în cazul parteneriatului, cât şi în cazul căsătoriei! Cred că problema drepturilor homosexualilor la pensia de urmaş, asigurări etc. este una falsă. Din multe motive. Pentru că aţi divagat, n-o să intru în această problemă. Este însă de observat cum aduceţi în discuţie alte subiecte care nu au relevanţă faţă de amânarea nepermisă a organizării referendumului despre care dezbatem. Nu văd de ce vă plângeţi de aşa-zisa defăimare pe care ar face-o dl A. Pleşu în citatul dat, când dv. defăimaţi „organizaţia religioasă” şi oamenii ei pe considerentul că între zidurile mânăstirilor s-ar practica homosexualitatea! Este inutil şi nedemn să mimaţi simpatia faţă de pretinsa homosexualitate care s-ar petrece între zidurile „organizaţiei religioase” pe care vă feriţi s-o numiţi! Dacă tot aţi fost „într-o zonă plină de mânăstiri” şi cunoaşteţi „relaţiile clandestine” din zvonistica locală, de ce nu militaţi pentru dreptul la asemenea relaţii „clandestine”, dar nevinovate în opinia dv.? Sloganul „iniţiativa urii” este specific propagandei care se opune principiilor democratice şi nu face altceva decât să confirme atât lipsa de fundament a opoziţiei faţă de referendum, cât şi violenţa celor care îl utilizează! Cât despre ultima întrebare pe care o puneţi „progres sau regres?” nu se poate spune decât că ea este înşelătoare! Pentru unii, progresul înseamnă acceptarea fără discernământ a obieceiurilor care sunt la modă, a bizareriilor care ocupă spaţiul social la un moment dat. Pentru alţii, progresul este numai cel spiritual. Iar coordonatele progresului spiritual sunt date şi nu create prin opţiuni individuale efemere. Aşa că progresul nu este ce i se pare unuia sau altuia ori anumitor colectivităţi la un moment dat. Iar spiritul este opus cărnii, astfel că, după cum ar spune un autor preferat, „Cei ce sunt după trup cugetă cele ale trupului, iar cei ce sunt după spirit, cele ale spiritului. Dorinţa cărnii este moarte, dar dorinţa spiritului este viaţă şi pace.”

              • Democraţia nu poate fi folosită pentru suprimarea drepturilor omului.
                Eu nu cred că e treaba dumitale ce fac homosexualii cu „carnea” lor.
                Instigarea la persecuţie nu este „viaţă” şi nici „pace”.
                Nu există argumente juridice în discuţie. Nu puteţi decât să fiţi ridiculizaţi. Fundamentaliştii religioşi nu sunt raţionali, ci sunt foarte periculoşi.

            • Marcel GHEORGHE spune:

              Domnule Kurtyan, e vital să acceptaţi că democraţia nu este şi nu poate fi un produs al imaginaţiei dv.! Dreptul pozitiv nu include aspiraţii generate de stări umorale. Dezbaterea despre „drepturile omului” se face discutând prerogativele concrete ale individului şi nu „nimicul” sau născociri insolente! Dacă tot citiţi cuvintele din comentarii, nu adăugaţi la ele sau în citatele date alte născociri! E deplorabil să tot acuzaţi în stânga şi în drepta „persecuţii” şi să vedeţi „fundamentalişti” şi „homosexuali” peste tot! Aici se discută despre „drept”, despre o iniţiativă legislativă avizată favorabil de Curtea Constituţională a României, despre reguli democratice şi nu despre lumea imaginară care ocupă mentalul unor indivizi sau al unor colectivităţi! Ar fi mult mai util pentru cititori şi mai ales pentru dv. dacă v-aţi putea suprima aceste porniri către imaginar! Aşa aţi putea identifica mai precis şi mai rapid drepturile fundamentale ale omului şi drepturile reale ale cetăţenilor români!

              • Gay-ii solicită căsătorii civile şi drepturi civile. Ce aveţi dvs în biserică este căsătoria religioasă. Nu aveţi treabă cu căsătoria civilă.
                Prin acest referendum, fundamentaliştii încearcă să schimbe Constituţia, pentru a forţa cetăţenii să adopte o dogmă religioasă, şi anume căsătoria religioasă cu putere de lege.
                Vor să facă din România o republică religioasă, o teocraţie anti-homo.
                Constituţia României. Art. 29 „Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.”
                Văzând că nu reuşiţi cu vorba bună şi propaganda, încercaţi să vă impuneţi religia prin forţa „democraţiei”, pe modelul republicii islamice Iran sau al fostei Libii.
                Marea Jamahirie Socialistă Populară Română condusă de un Preafericit SuperExarh, preşedinte al Partidului Sfânt.
                Din nou, democraţia nu poate fi folosită pentru instituirea dictaturii sau suprimarea drepturilor civile.
                Deocamdată, căsătoria în constituţie nu este definită ca uniune dintre un bărbat şi o femeie.
                Înţeleg că la nivel public sunteţi condiţionaţi şi forţaţi de dogmă că blamaţi gay-ii ca fiind nenaturali sau odioşi, deşi în nucleul dur monahal, sistemul nervos central al bisericii este homosexual înveterat.
                Este o enigmă şi o taină.
                Deşi poate aveţi temei juridic, sunteţi cu câteva sute de ani în urma prezentului.
                Nici modernul internet nu a fost scutit de praful şi îmbâcseala superstiţiei.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


Newsletter
Publicitate
Corporate
Membership