Achiziţii publiceAfaceri transfrontaliereArbitrajAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiContencios administrativContravenţiiCorporateCyberlawData protectionDrept civilDrept comercialDrept constituţionalDrept penalDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiDreptul UEEnergieExecutare silităFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăLITIGIIMedia & publicitateMedierePiaţa de capitalProcedură civilăProprietate intelectualăProtecţia consumatorilorProtecţia mediuluiTelecom
 
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
MARES DANILESCU MARES
Abonare newsletter oficial JURIDICE.ro

Print Friendly, PDF & Email

Tudorel Toader: Propunerea noastră este ca pragul pentru abuzul în serviciu să fie echivalentul unui salariu minim brut pe economie. UPDATE: Propunerea. Poziția DNA. Propunerea, adoptată de Comisia specială. Reacția APADOR-CH

03.07.2018 | JURIDICE.ro

3 iulie 2018: Luni, 2 iulie 2018, Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki a transmis următoarele, potrivit unui comunicat:

Prin modificările aduse azi Codului penal, abuzul în serviciu se dezincriminează parțial și devine aproape imposibil de dovedit în practică.

În sistemul actual al Codului penal, infracţiunea de abuz în serviciu nu este o infracţiune de corupţie (prin ea nu se pedepseşte lipsa de integritate), ci este o infracţiune „de serviciu” adică una prin care se protejează funcţionarea normală a instituţiilor şi autorităţilor publice, respectiv exercitarea în bune condiţii a unei funcţii publice, astfel încât nici avutul public sau privat şi nici drepturile sau interesele persoanelor să nu fie prejudiciate/vătămate.

Prin modificările adoptate azi, 2 iulie 2018, de „Comisia Iordache”, a fost introdusă, la propunerea Ministerului Justiţiei, o condiţie suplimentară pentru existenţa infracţiunii de abuz în serviciu, şi anume condiţia ca abuzul/încălcarea legii să aibă ca scop obţinerea unui folos material necuvenit doar pentru autorul abuzului sau pentru cineva din familia sa. Deci, dacă s-a urmărit un folos material necuvenit, dar nu pentru autor sau familia sa, ci pentru o altă persoană (prieten, cunoscut etc.) fapta nu constituie infracţiune.

Fapta funcționarului public, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu reglementate expres, prin legi, ordonanțe de guvern sau ordonanțe de urgență, care refuză să îndeplinească un act sau îl îndeplinește prin încălcarea atribuțiilor astfel reglementate, a unor dispoziții exprese
dintr-o lege, ordonanță de guvern sau ordonanță de urgență, în scopul de a obține pentru sine, soț, rudă sau afin până la gradul II inclusiv, un folos material necuvenit și prin aceasta cauzează o pagubă certă și efectivă mai mare decât echivalentul unui salariu minim brut pe economie sau o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime nepatrimoniale ale unei persoane fizice sau juridice se pedepsește cu închisoare de la 2 la 5 ani sau amendă.

Deci, folosul material necuvenit este „penal” doar în familie, nu şi pentru prieteni. Ceea ce, în practică, va duce la obţinerea de foloase materiale necuvenite pentru prieteni sau cunoscuţi, fără ca fapta să constituie infracţiune, ceea ce reprezintă nu o „portiţă”, ci un adevărat defileu deschis pentru eludarea infracţiunii de abuz în serviciu, în noua variantă.

Prin această modificare, care introduce condiţia suplimentară a scopului de a obţine un folos material necuvenit, se ajunge la dezincriminarea parţială a infracţiunii de abuz în serviciu, deoarece dacă încălcarea legii în exercitarea funcţiei publice nu s-a făcut în scopul (destul de greu de dovedit în practică) obţinerii folosului material necuvenit, fapta nu mai constituie infracţiunea de abuz în serviciu, chiar dacă s-a produs un prejudiciu material sau dacă au fost vătămate drepturile sau interesele legitime ale persoanelor.

Dezincriminarea parţială are efect cu privire la toate cauzele ce au ca obiect infracţiunea de abuz în serviciu. Potrivit art. 4 din Codul penal, în cazul dezincriminării, executarea pedepselor pronunţate şi toate consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte pronunţate conform vechii reglementări încetează prin intrarea în vigoare a noii reglementări.

Cu alte cuvinte, problema pragului valoric al prejudiciului material pentru existenţa infracţiunii de abuz în serviciu a trecut într-un plan secundar, deoarece principalul impediment legat de existenţa abuzului în serviciu nu mai este pragul valoric (extrem de scăzut, circa 1900 lei, în varianta adoptată de comisie), ci condiţia suplimentară introdusă, care se referă la dovedirea faptului că încălcarea legii în exercitarea funcţiei publice s-a făcut în scopul obţinerii unui folos material necuvenit doar pentru autor sau pentru familia sa.

Prin introducerea acestei condiţii suplimentare, abuzul în serviciu a fost transformat în infracţiune de corupţie (pentru că folosirea funcției în mod abuziv a fost condiționată de scopul de a obține un folos material necuvenit). Această transformare încalcă sistematizarea normelor din Codul penal, conform căreia infracţiunile de serviciu sunt reglementate separat de infracţiune de corupţie. Or, în Codul penal, infracţiunea de abuz în serviciu se află în capitolul denumit „Infracţiuni de serviciu”, iar nu în capitolul denumit „Infracţiuni de corupţie”.

Dincolo de această inadvertenţă de natură tehnică, infracţiunea de abuz în serviciu, în noua variantă adoptată în comisia parlamentară comună, va deveni aproape imposibil de dovedit, în practică. Astfel, se va trece dintr-o extremă în alta: de la o „utilizare” cu destule excese a infracţiunii de abuz în serviciu se va ajunge la scoaterea din uz a acestei infracţiuni”

***

2 iulie 2018: Comisia specială comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru sistematizarea, unificarea şi asigurarea stabilităţii legislative în domeniul justiţiei a adoptat propunerea formulată de către ministrul Justiției în ceea ce privește modificarea art. 297 Cod penal referitor la abuzul în serviciu, potrivit știrileprotv.ro.

***

2 iulie 2018: Direcția Națională Anticorupție a Transmis următoarele: Având în vedere propunerea formulată de Ministerul Justiției pentru modificarea art. 297 din Codul penal privind infracțiunea de abuz în serviciu, procurorii din cadrul DNA au realizat o evaluare a impactului pe care această modificare le va avea asupra investigațiilor penale, în situația în care va intra în vigoare.

Adoptarea propunerii formulate de Ministerul Justiției ar avea ca efect dezincriminarea unor categorii largi de fapte care sunt în prezent sancționate de legea penală și care aduc o atingere semnificativă valorilor sociale ocrotite de lege. Consecința ar fi aceea că procurorii vor fi obligați să închidă numeroase dosare ca urmare a intervenirii prescripției.

Astfel, infracțiunea de abuz în serviciu ar urma să fie definită ca „fapta funcționarului public, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, care refuză să îndeplinească un act sau îl îndeplinește prin încălcarea unor dispoziții exprese dintr-o lege, ordonanță de urgență sau ordonanță de guvern, în scopul de a obține pentru sine, soț, rudă sau afin până la gradul al II-lea inclusiv, un folos patrimonial și prin aceasta cauzează o pagubă, certă și efectivă, mai mare decât echivalentul unui salariu minim pe economie sau o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime nepatrimoniale ale unei persoane fizice sau juridice, vătămare constatată în mod definitiv prin act al organului competent, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 5 ani sau cu amendă”.

În prezent infracțiunea de abuz în serviciu este definite drept “fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos ( adică îndeplinește prin încălcarea legii – conf. Deciziei 405/2016 a CCR) și prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică”.

Din analiza făcută la nivelul DNA au rezultat următoarele:

a) Impunerea condiției ca fapta să fie săvârșită în scopul obținerii unui folos de către funcționarul public sau de o persoană apropiată acestuia restrânge extrem de mult domeniul de aplicare a infracțiunii.
Spre exemplu, în cursul anului 2017, Direcția Națională Anticorupție a dispus trimiterea în judecată a unor inculpați pentru săvârșirea a 215 infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice. Din analiza preliminară a acestor cauze, realizată până în acest moment, nu a fost identificat niciun dosar în care autorul să fi urmărit obținerea unui folos personal, astfel încât includerea condiției suplimentare ar putea avea ca efect dispunerea de soluții de achitare în toate dosarele cu care a fost sesizată instanța pentru săvârșirea acestei infracțiuni, inclusiv în situațiile unde s-au dispus deja condamnări definitive. Similar, vor fi adoptate soluții de clasare în dosarele aflate pe rolul organelor de urmărire penală având ca obiect infracțiuni de abuz în serviciu.
Astfel, indiferent de gravitatea încălcării legii sau de cuantumul prejudiciului, faptele funcționarilor publici nu vor mai atrage răspunderea penală.
Spre exemplu, fapta funcționarului public care atribuie în mod nelegal unui prieten sau unui coleg de partid un contract de achiziție publică supraevaluat ori dispune restituirea nelegală a unui imobil nu va mai fi incriminată, chiar dacă funcționarul acționează cu intenția de a încălca legea și chiar dacă aceste fapte pot produce consecințe de zeci sau sute de milioane de euro bugetului, așa cum există numeroase exemple în practica judiciară.
Considerăm că o asemenea modificare nu este oportună, având în vedere nevoia de a proteja în mod eficient valori sociale importante, precum integritatea patrimoniului public care poate fi afectat de actele funcționarilor publici cu încălcarea legii.
O modificare de asemenea importanță, care răstoarnă viziunea constantă a Codului penal cu privire la răspunderea funcționarilor publici și care nu corespunde vreunei observații a Curții Constituționale, ar trebui să fie rezultatul unei dezbateri ample în societate, în urma unei analize atente a tuturor consecințelor posibile.

b) Cerința ca prejudiciul să fi fost constatat în mod definitiv prin act al organului competent restrânge și mai mult sfera potențială de aplicare a infracțiunii și încalcă mai multe prevederi constituționale.
Prin introducerea unei asemenea condiții în conținutul infracțiunii se creează premisele ca efectuarea actului de justiție să poată fi împiedicată de către persoane din afara sistemului judiciar. Spre exemplu, dacă organul de urmărire penală este sesizat că un ministru a săvârșit o faptă de abuz în serviciu, trimiterea în judecată ar fi condiționată de existența unui act constatator al prejudiciului întocmit de un organ care se poate afla în subordinea sau sub influența acestui ministru.
Singurul organ competent să constate elemente de fapt care intră în conținutul unei infracțiuni este instanța de judecată. Numai judecătorul, analizând probele administrate și făcând aplicarea legii, poate stabili în mod definitiv dacă o anumită faptă a produs sau nu un prejudiciu, iar acest raționament nu poate fi condiționat de existența unui act administrativ anterior hotărârii judecătorești.
Prevederea este contrară dispozițiilor art. 124 alin. 3 din Constituție, care prevăd că judecătorii sunt independenți și se supun numai legii. Dacă legea sancționează o anumită fapta, decizia judecătorului nu poate depinde de manifestarea de voință a unui organ administrativ.
De asemenea, textul propus nu respectă cerințele constituționale de previzibilitate a legii, în condițiile în care nu indică organele care ar avea competența să constate existența prejudiciilor.

c) Reducerea limitelor de pedeapsă prevăzute pentru infracțiune va avea ca efect reducerea semnificativă a termenelor de prescripție a răspunderii penale, de la 8 ani la 5 ani.
În condițiile în care aceste fapte sunt în mod uzual descoperite la mult timp după săvârșirea lor, de obicei după schimbarea conducerii instituțiilor publice, iar probatoriul administrat pentru dovedirea infracțiunii de abuz în serviciu este deosebit de complex, vor exista numeroase situații în care tragerea la răspundere penală va fi împiedicată ca urmare a intervenirii prescripției, atât în cauze aflate în curs de urmărire penală, cât și pe rolul instanțelor, urmând să se înregistreze numeroase soluții de clasare și încetare a procesului penal.
Prezenta evaluare a fost transmisă la data de 2 iulie 2018 către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

:: Sursa : www.pna.ro

***

Luni, 2 iulie 2018, prof. univ. dr. Tudorel Toader, ministrul Justiției, a transmis o propunere de modificare a articolului 297 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal catre Comisia specială comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru sistematizarea, unificarea şi asigurarea stabilităţii legislative în domeniul justiţiei, potrivit știrileprotv.ro.

:: Propunerea

***

Duminică, 1 iulie 2018, prof. univ. dr. Tudorel Toader, ministrul Justiției, a declarat, potrivit știripesurse.ro: „Abuzul în serviciu este o incriminare cu caracter subsecvent, adică o faptă se încadrează în abuzul în serviciu numai dacă nu poate fi încadrată într-o altă infracțiune din Codul Penal, partea specială sau dintr-o lege specială. Prin urmare, dacă procurorul are o faptă penală pe care e sesizat și declanșează urmărirea penală, caută în Codul penal, în legile speciale, unde avem prea multe incriminări, aproape o mie, caută să vadă unde se încadrează fapta aia. Dacă nu se încadrează undeva, de exemplu, la cercetare abuzivă sau altele, atunci avem refugiu caracterul ăsta subsecvent, abuzul în serviciu. Noul Cod penal a trecut de la o politică represivă la una preventivă.

Cu privire la acest prag, eu i-am spus rezonabil și l-am căutat. L-am găsit eu mai de demult, dar acum i-a venit vremea să îl exprim în public. Am organizat la Ministerul Justiției dezbateri cu societatea civilă, cu asociațiile profesionale, le-am repetat după ce am revenit de la CSM. Am primit foarte multe propuneri de prag. Unii au zis un leu, alții au zis un salariu, alții 10.000, alții 100.000,  foarte multe propuneri. Am luat act de ele, am cerut la Ministerul Public o statistică. «Domnule, pentru abuz în serviciu, la care este pragul minim pentru care ați trimis în judecată?» Mi s-a dat răspunsul respectiv, o statistică de la trimiterile în judecată și mi s-a spus că, de regulă, nu s-a coborât sub 1.400-1.500 de lei. Adică nu ar prezenta acel pericol social dacă un funcționar a creat, prin neglijența lui, o pagubă sub 1.400-1.500 de lei. Prin urmare, răspunzând la cea de-a doua decizie CCR, la ministerul Justiției, preluând din propunerile pe care le-am desfășurat la sediul ministerului, din statistica pusă la dispoziție de Ministerul Public, am opinat și asta este propunerea noastră ca pragul să fie echivalentul unui salariu minim pe economie, dar nu un minim net, ci unul brut. (…) Noi am transmis deja această propune, o va susține în forma asta. Dacă valoarea pagubei e sub înseamnă că nu prezintă pericol social și fapta nu intră în sfera ilicitului penal, ci rămâne în sfera ilicitului disciplinar, dacă valoarea pagubei e mai mare de salariul minim, sigur se pune problema răspunderii penale, dar judecătorul are instrumente de a individualiza pedeapsa.”


Aflaţi mai mult despre , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.


Irina Maria STANCU


Oana ISPAS


Radu Slăvoiu


Livia Dianu-Buja


Ștefania Stoica


Luminița Malanciuc


Ioana-Olivia Voicu


Eduard Toma-Apostol


Florina-Lăcrămioara Drăgan