A avea sau a nu avea recurs. Optica CCR versus optica ICCJ asupra căilor de atac disponibile în materia litigiilor evaluabile în bani de până la 1.000.000 de lei

Adriana Dobre

Adrian Cristea

Ca urmare a sesizării formulate de Curtea de Apel Bucureşti – Secția a IV-a civilă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia I civilă şi Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a V-a civilă, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) a pronunțat decizia nr. 52 din data de 18 iunie 2018 prin care a statuat asupra întinderii efectelor Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 (Decizia ICCJ). Minuta Deciziei ICCJ are următorul conținut:

„În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 din Codul de procedură civilă[1], cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituția României[2], efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătorești pronunțate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 lei inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017).” (Decizia Completului ICCJ pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 52/2018) (s.n.)

Până la data redactării prezentului articol, Decizia ICCJ nu a fost încă publicată în Monitorul Oficial al României. De la data publicării sale, aceasta va fi obligatorie.

CE PREVEDE DECIZIA CCR NR. 369/2017 LA CARE SE FACE REFERIRE ÎN DECIZIA ICCJ?

Odată cu intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă (15 februarie 2013) recursul a dobândit natura unei căi extraordinare de atac, ce nu poate fi formulată decât în cazul unor litigii patrimoniale cu importanță semnificativă. Astfel, legiuitorul a stabilit un prag valoric pentru exercitarea recursului de 500.000 de lei, ceea ce înseamnă că în cazul cererilor evaluabile în bani cu o valoare de până la 500.000 de lei singura cale de atac disponibilă este apelul.

De asemenea, prin art. XVIII din Legea nr. 2/2013[3] pentru punerea în aplicare a Codului de procedură civilă pragul valoric pentru exercitarea recursului de 500.000 de lei a fost urcat la 1.000.000 de lei, ceea ce a făcut ca o categorie importantă de litigii patrimoniale să nu mai fie analizată de către două instanțe de control judiciar (în apel și recurs). Iniţial, această prevedere legală urma să se aplice până la data de 31 decembrie 2015, însă acest termen a fost prelungit succesiv, până la data de 31 decembrie 2018.

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 (Decizia CCR nr. 369/2017), publicată în Monitorul Oficial al României în data de 20 iulie 2017, Curtea Constituţională a constatat că sintagma „precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv”, cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituţională.

Potrivit considerentelor Deciziei CCR nr. 369/2017, ca efect al constatării neconstituționalității sintagmei respective, sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după publicarea deciziei în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei (iar nu după criteriul valoric). În consecinţă, în materie civilă, în lipsa unei reguli speciale, nu mai există un prag valoric necesar pentru exercitarea recursului, orice cerere evaluabilă în bani putând fi judecată în fond, apel și recurs.

Încă de la momentul publicării Deciziei CCR nr. 369/2017 au existat controverse cu privire la întinderea efectelor aceste decizii, respectiv dacă ea de aplică sau nu hotărârilor pronunţate ulterior datei publicării deciziei (20 iulie 2017), în procesele începute anterior acestei date.

Cu titlu de exemplu, arătăm că au existat anumiţi autori[4] care exprimau rezerve faţă de considerentele CCR, invocând, în esenţă: (i) prevederile Constituţiei conform cărora de la data publicării, deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor şi (ii) prevederile Codului de procedură civilă potrivit cărora hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul. Prin urmare, în opinia respectivilor autori, Decizia CCR nr. 369/2017 este aplicabilă numai hotărârilor pronunţate în procesele declanşate după data de 20 iulie 2017.

Dimpotrivă, alt autor a exprimat o opinie diferită faţă de cele două de mai sus[5], apreciind că pot fi atacate cu recurs atât hotărârile ce sunt pronunţate după data de 20 iulie 2017, cât şi hotărârile pronunţate anterior acestei date, dar faţă de care termenul de recurs nu se împlinise încă la data de 20 iulie 2017. Deci potrivit acestei din urmă orientări, Decizia CCR nr. 369/2017 este aplicabilă inclusiv în litigiile declanșate anterior datei de 20 iulie 2017.

Așadar, ulterior publicării Deciziei nr. CCR 369/2017, în funcţie de interesul procesual al părţilor şi de ingeniozitatea argumentelor prezentate, acestea fie au promovat recurs, indiferent de mențiunile din cuprinsul dispozitivului hotărârii pronunțate în apel, fie au invocat prin întâmpinare inadmisibilitatea căii de atac extraordinare a recursului.

De asemenea, este util să amintim și faptul că au existat instanțe de judecată care au menționat expres în dispozitivul hotărârii posibilitatea formulării căii de atac a recursului, inclusiv în procesele cu o valoare sub 1.000.000 de lei declanşate anterior pronunțării Deciziei CCR nr. 369/2017.

Toate aceste aspecte au condus la o jurisprudenţă neunitară și au determinat anumite instanțe de judecată să formuleze o sesizare către Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă din cadrul ICCJ pentru a tranşa această problemă nouă de ordin juridic printr-o hotărâre prealabilă.

CARE SUNT EFECTELE DECIZIEI ICCJ?

Prin această decizie, ICCJ tranşează problema aplicării în timp a efectelor Deciziei CCR nr. 369/2017. Astfel, se arată că efectele aceste decizii se produc numai cu privire la hotărârile judecătorești pronunțate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 de lei inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017).

Această condiţie suplimentară este adăugată în mod just prin Decizia ICCJ, având în vedere dispoziţiile art. 27 din Codul de procedură civilă şi art. 147 alin. (4) din Constituția României (citate mai sus).

Dezlegarea este extrem de importantă, întrucât, în conformitate cu considerentele din Decizia CCR nr. 369/2017, erau supuse recursului toate hotărârile pronunțate începând cu data de 20 iulie 2017, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, indiferent dacă litigiile respective erau născute anterior sau ulterior datei publicării Deciziei CCR nr. 369/2017.

Din punct de vedere practic, arătăm că, dacă nu există o normă specială contrară, o hotărâre pronunţată de instanţă după data de 20 iulie 2017, într-un litigiu evaluabil în bani de până la 1.000.000 de lei inclusiv, pornit anterior acestei date, nu va putea fi atacată cu recurs.

Problema similară privind considerentele CCR referitoare la aplicarea în timp a normelor legale declarate neconstituţionale a mai fost dezbătută de ICCJ și tranșată prin Decizia Completului ICCJ pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 77 pronunţată în şedinţă publică în data de 6 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 10 ianuarie 2018.

Considerentele nr. 53-74 din Decizia ICCJ de dezlegare nr. 77/2017 sunt deosebit de relevante cu privire la limitele competenţelor CCR şi cu privire la caracterul neobligatoriu al considerentelor CCR referitoare la aplicarea în timp a normelor legale (chiar şi declarate neconstituţionale). Din raţiuni de evidente, vom reda doar cele mai relevante paragrafe:

„În acest sens, s-a apreciat că nu au valoare obligatorie şi nu se pot impune instanţelor de drept comun dezlegările date de instanţa constituţională în legătură cu efectele în timp ale deciziei, avându-se în vedere tocmai natura acestor considerente. (…)

Nu se înscriu în sfera unor astfel de considerente[6] acelea prin care instanţa constituţională, îndepărtându-se de la atribuţiile şi competenţele sale, indică în ce modalitate trebuie făcută aplicarea în timp a efectelor deciziilor sale de către instanţele de judecată în litigii concrete deduse judecăţii.

În ce priveşte Curtea Constituţională, competenţa ei în legătură cu activitatea instanţelor de judecată este una excepţională şi, ca atare, de strictă interpretare, limitându-se la verificarea compatibilităţii dintre un text de lege sau dintr-o ordonanţă a Guvernului şi Constituţia României, ca urmare a excepţiilor invocate în faţa instanţelor, din oficiu, de către părţi sau direct de către Avocatul Poporului, conform art. 146 lit. d) din Constituţia României. De asemenea, potrivit art. 2 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională asigură controlul constituţionalităţii legilor (…)”. (s.n.)

CONCLUZIE

Potrivit Deciziei ICCJ, efectele Deciziei CCR nr. 369/2017 se produc numai cu privire la hotărârile judecătorești pronunțate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 de lei inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei CCR (20 iulie 2017).

În conformitate cu Decizia ICCJ de dezlegare a unor chestiuni de drept nr. 77/2017, considerentele deciziilor CCR privitoare la aplicarea în timp a deciziilor respective nu sunt obligatorii, atributul aplicării în timp a normelor legale, chiar şi declarate (parţial) neconstituţionale, revenind exclusiv instanţelor de drept comun.

[1] Această prevedere legală are următorul conţinut:
„Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul”
[2] Această prevedere constituţională are următorul conţinut:
„Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.”
[3] Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
[4] Traian Cornel Briciu (coord.), Claudiu Constantin Dinu, Mirela Stancu, Gheorghe-Liviu Zidaru: Analiza deciziei Curții Constituționale nr. 369/2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv”. Sfârșitul epocii ,,pragului valoric” și speranțele într-o Curte de Casație unificatoare a jurisprudenței.
[5] Mircea Ursuța: Efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369/2017. În ce litigii poate fi exercitat recursul începând cu data de 20 iulie 2017?.
[6] Paragraful se referă la „considerentele necesare”, care explică şi justifică soluţia, în absenţa cărora soluţia ar fi arbitrară;

Avocat colaborator Adriana Dobre, RTPR Allen & Overy
Avocat colaborator Adrian Cristea, RTPR Allen & Overy

Citeşte mai mult despre Adrian Cristea, Adriana Dobre, CCR, Codul de procedura civila, Curtea Constitutionala, litigii, recurs! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.

Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn  WhatsApp  Threads  Google News 

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.