Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiMalpraxis medicalProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
 

România la CEDO: cauza Sevastre. Licitație organizată cu privire la un teren, anularea rezultatului după 4 ani și dreptul de proprietate. UPDATE: decizia CEDO
11.03.2020 | Mihaela MAZILU-BABEL, Valeria BĂLĂNEL

JURIDICE - In Law We Trust
Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

11 martie 2020: Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în complet de comitet de trei (Faris Vehabović, Iulia Antoanella Motoc, Carlo Ranzoni) și deci în unanimitate, a constat că nu a existat un drept de proprietate care să fi fost protejat de articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și, ca atare, cererea s-a aflat în afara domeniului material de aplicare CEDO:

30. Turning to the current case, the Court notes that the parties disagree as to whether the applicant had a “possession” eligible for protection under Article 1 of Protocol No. 1. Accordingly, the Court must determine whether the applicant’s legal position as a result of the sale contract of 10 June 2004 was such as to attract the application of that provision.

(…)

35. In view of the above, the Court considers that the applicant cannot argue that he had a “possession” within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1. Consequently, the judgments of the national courts did not amount to an interference with the peaceful enjoyment of his possessions, and the facts of the case do not fall within the ambit of Article 1 of Protocol No. 1.
36. It follows that the application is incompatible ratione materiae with the provisions of the Convention within the meaning of Article 35 § 3, and must be rejected in accordance with Article 35 § 4.
For these reasons, the Court, unanimously,

Declares the application inadmissible.

:: decizia CEDO

***

16 iulie 2018: Secția a IV-a, CEDO
Cererea nr. 26485/11
Luis-Coreolan SEVASTRE împotriva României
introdusă la 22 aprilie 2011 și comunicată la 14 iunie 2018

I. Situația de fapt (precum este redată de reclamant, rezumată de CEDO și tradusă de noi)

Reclamantul, domnul Luis-Coreolan Sevastre, este un cetățean român care s-a născut în 1975 și locuiește în Drăgănești.

1. Vânzarea la licitație a terenului

În martie 2004, Consiliul Local Tecuci („Consiliul”) a decis să organizeze o licitație pentru a vinde un teren de 17.500 de metri pătrați. Reclamantul a fost desemnat ca fiind câștigătorul ofertei.
O înregistrare a licitației a fost emisă la data de 28 mai 2004.
La 10 iunie 2004, Consiliul și reclamantul au semnat contractul de achiziție a terenului.
Primarul orașului Tecuci și un director executiv au semnat contractul în numele Consiliului.

2. Procedura de anulare a licitației și a contractului de cumpărare a terenului

Patru ani mai târziu, Consiliul și-a reconsiderat decizia de a vinde terenul reclamantului, susținând că licitația nu a fost organizată în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile.

În consecință, la 7 august 2008, Consiliul a introdus o acțiune civilă împotriva reclamantului prin care solicita anularea raportului de licitație întocmit la 28 mai 2004 și a contractului de cumpărare a terenului din 10 iunie 2004.

Acesta a susținut că prețul plătit de reclamant a fost mai mic decât valoarea terenului și că procedura organizării licitației nu se conforma legislației.

Reclamantul a formulat o cerere reconvențională, afirmând că, Consiliul nu își putea invoca propria culpă pentru a obține anularea contractului de achiziție a terenului. Mai mult decât atât, el plătise deja prețul pentru teren și făcuse investiții semnificative pentru a transforma o groapă de gunoi de gunoi fără legătură cu orice drum (ceea ce era terenul în 2004) într-un centru de sport.

În ceea ce privește pretențiile Consiliuluo în legătură cu prețul terenului, acesta a susținut că prețul a fost stabilit cu acordul ambelor părți și reprezenta valoarea terenului la acel moment în lipsa oricăror investiții. În plus, suprafața terenului era de 17.500 de metri pătrați și nu de 3.000 de metri pătrați, după cum susținea Consiliul. Prețul și suprafața terenului au fost menționate în contractul de cumpărare și au fost înregistrate în cartea funciară la cererea Consiliului. Reprezentanții Consiliului au întocmit raportul privind licitația și au menționat un alt preț și un alt teren;Mai mult, această eroare a fost rectificată de Consiliu imediat după licitație. În plus, reclamantul a susținut că afirmația Consiliului potrivit căreia nu au fost respectate cerințele legale privind organizarea licitației nu era adevărată. În acest sens, el a susținut că organizarea licitației a fost publicată în două ziare locale.

La 15 octombrie 2008, Judecătoria Tecuci a admis cererea Consiliului. Aceasta a constatat că funcționarii Consiliului au încălcat legea și reglementările locale aplicabile la încheierea contractului de achiziție a terenului și, prin urmare, a declarat acest contract nul și neavenit. Instanța a constatat că cele două decizii luate de Consiliu la 27 și 31 martie 2004 nu stabileau decât condițiile generale ale licitației, în timp ce o altă decizie care să conțină condițiile specifice privind vânzarea terenului către reclamant nu a fost emisă niciodată. Instanța a menționat, de asemenea, că există o discrepanță în ceea ce privește prețul și suprafața terenului menționate în raportul de licitație și în contractul de cumpărare a terenului.

La data de 20 mai 2009, Curtea de Apel Galați a admis apelul reclamantului, a anulat hotărârea din 15 octombrie 2009 și a remis cauza judecătoriei Tecuci pentru o nouă evaluare a fondului. Aceasta a constatat că au existat discrepanțe cu privire la prețul de vânzare și suprafața terenului din raportul licitației și din contractul de achiziție care necesitau analize suplimentare. De asemenea, a impus instanței inferioare să clarifice dacă au fost îndeplinite condițiile legale privind vânzarea terenului la licitație.

La 28 octombrie 2009, reclamantul a transmis note scrise judecătoriei. El a susținut că, la cererea Consiliului, a fost înregistrat în cartea funciară ca proprietar al unei suprafețe de 17.500 metri pătrați. El a folosit zona respectivă și a plătit taxe timp de patru ani. Reclamantul a subliniat, de asemenea, că raportul de evaluare a terenului, ordonat de Consiliu și aprobat de primar, a indicat că prețul plătit de acesta era unul rezonabil, având în vedere situația terenului (faptul că era o groapă de gunoi și fără legătură cu vreun drum).

La 25 noiembrie 2009, Judecătoria din Tecuci a reexaminat pretențiile Consiliului și le-a respins. Instanța a constatat că, deși Consiliul a susținut că licitația nu a fost făcută publică prin anunțuri în ziare, în dosar existau dovezi că această cerință a fost respectată. Instanța a menționat, de asemenea, că terenul a fost proprietatea privată a statului și că licitația a fost organizată pe baza a două decizii ale Consiliului. În plus, Consiliul nu își putea invoca propria culpă. Faptul că raportul de licitație conținea o eroare semnificativă privind suprafața terenului nu putea conduce la anularea contractului de cumpărare. Eroarea a fost corectată de Consiliu și atâta timp cât nu a existat nicio investigație penală împotriva funcționarilor care au corectat eroarea, privind falsificarea instanța a considerat contractul valabil.

La 15 octombrie 2010, Tribunalul Galația admis ambele apeluri. A admis în parte revendicările Consiliului și a luat act de nulitatea parțială a raportului de licitație și a contractului de achiziție a unei suprafațe de teren de peste 1.000 de metri pătrați. De asemenea, aceasta a ordonat Consiliului să încheie un contract de achiziție a terenului cu reclamantul pentru acea zonă. În plus, acesta a obligat Consiliul să plătească reclamantului 5 777 de lei (echivalentul a 1 375 de euro), o sumă reprezentând prejudiciul cauzat acestuia în legătură cu lipsa utilizării terenului între 8 mai 2008 și 16 aprilie 2010. Tribunalul a constatat că numai Consiliul ar trebui să fie tras la răspundere pentru nerespectarea cerințelor legale privind licitația. În plus, a considerat că a fost comisă o eroare majoră în legătură cu suprafața terenului și cu prețul vânzării și, prin urmare, contractul de cumpărare a terenului ar trebui să rămână valabil numai în raport cu 1000 de metri pătrați pentru care reclamantul a plătit prețul.

Atât reclamantul, cât și Consiliul au formulat recurs. Consiliul a susținut că instanța de apel i-a ordonat în mod eronat să plătească reclamantului despăgubiri, întrucât reclamantul deținea terenul în cursul judecății și nu dovedise faptul că a suferit vreun prejudiciu. La data de 14 martie 2011 Curtea de Apel Galați a respins recursul reclamantului ca neîntemeiat. Aceasta a admis recursul introdus de Consiliu și, prin urmare, a respins cererea reconvențională a reclamantului.

3. Ancheta penală împotriva membrilor comisiei de licitație

La data de 5 noiembrie 2008 a fost inițiată o anchetă penală împotriva a trei membri ai comisiei de licitație în legătură cu infracțiunile de abuz de serviciu și fals intelectual.

La 28 aprilie 2009, a fost demarată o anchetă penală împotriva șefului Departamentului Juridic al Primăriei Tecuci pentru neglijență în serviciu, întrucât nu a examinat legalitatea contractului de achiziție de terenuri încheiat cu reclamantul. Un raport tehnic a fost comandat de Departamentul de Investigare a Fraudelor al Oficiului de Poliție din Tecuci. Obiectivul principal a fost stabilirea valorii terenului de 17.500 de metri pătrați la momentul achiziției de către reclamant în ianuarie 2004. Raportul din noiembrie 2009 a arătat că valoarea terenului a fost de 138.741.965 RON (7.928 RON pe metru patrat ), dat fiind faptul că terenul nu avea acces la nici un drum public și nu dispunea de facilități. De asemenea, raportul a menționat că reclamantul a plătit 154.535.000 RON pentru teren. La 15 decembrie 2009, parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci a întrerupt ancheta penală. Aceasta a menționat, printre altele, că prețul terenului vândut la licitație a fost stabilit de un expert la cererea Primăriei Tecuci. Luând notă, de asemenea, de concluziile raportului tehnic dispus în noiembrie 2009, procurorul a concluzionat că Consiliul nu a suferit niciun prejudiciu prin vânzarea terenului la prețul respectiv. De asemenea, acesta a concluzionat că funcționarii Consiliului nu au falsificat contractul de cumpărare, deoarece acesta reflecta valoarea și suprafața corectă a terenului.

II. Capăt de cerere

Invocând articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamantul se plânge că anularea contractului de achiziție a terenului în lipsa unor motive temeinice încalcă dreptul său la protecția proprietății.

El subliniază că nu a încălcat normele legale atunci când a cumpărat terenul. De asemenea, el se plânge că anularea dreptului său de proprietate în absența oricărei compensații după patru ani de la data la care a devenit proprietarul terenului și a făcut investiții semnificative în privința acestuia era o măsură disproporționată.

III. Întrebări comunicate părților

A existat o ingerință în exercitarea pașnică a posesiei de bunuri a reclamantului, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție?

În caz afirmativ, a respectat această interferență cerințele articolului 1 din Protocolul nr. 1?

În special, a fost privat reclamantul de bunurile sale în conformitate cu condițiile prevăzute de lege, în sensul Convenției?

A servit o asemenea ingerință unui interes public legitim?

A fost ingerința proporțională cu scopul urmărit sau a impus o sarcină individuală excesivă asupra reclamantului (a se vedea Immobiliare Saffi c. Italia, [GC], nr. 22774/93, § 59, CEDO 1999-V)?

IV. Jurisprudența CEDO relevantă (ce ar fi trebuit să fi fost analizată și de către instanțele naționale – din oficiu – atunci când au pronunțat hotărârile redate mai sus): Hotărârea din data de 28 iulie 1999, Immobiliare Saffi împotriva Italiei, cererea nr. 22774/93, CE:ECHR:1999:0728JUD002277493

59. Au vu de ce qui précède, la Cour estime, avec la Commission, que le système d’échelonnement de l’exécution des expulsions, s’ajoutant à une attente qui se prolongeait déjà depuis six ans en raison de la suspension législative de l’exécution forcée des expulsions, a imposé une charge spéciale et excessive à la société requérante et a dès lors rompu l’équilibre à ménager entre la protection du droit de celle-ci au respect de ses biens et les exigences de l’intérêt général.
Par conséquent, il y a eu violation de l’article 1 du Protocole n° 1.

Valeria Bălănel (traducere)
Student, Facultatea de Drept și Științe Administrative, Universitatea din Pitești

dr. Mihaela Mazilu-Babel (coordonator și selecție)



PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.