Pentru comunicare profesională JURIDICE.ro recomandă Infinit PR
TOP LEGAL
Print Friendly, PDF & Email

Întrebări privind termenele de prescripţie între penal şi fiscal

20.07.2018 | Daniel UDRESCU
Daniel Silviu Udrescu

Daniel Udrescu

Am fost acuzat recent că „Articolele pe care le scriu se avântă în teritorii neguvernate, în care îmi lipsesc cunoștințele de specialiate. Av.Alberto Kurtyan.”  Datorită tipului de activitate pe care o desfăşor sunt expus unor aspecte controversate în „teritorii neguvernate.” Aşa că, după genocidul antiromânesc al TVA-ului la imobiliare, am hotărât să clarific „teritoriile neguvernate” prezentând experienţa personală. Nu mă consider snob, ci doresc ca articolele să ajute, iar dacă din 10 idei puteţi folosi măcar una, îmi consider misiunea îndeplinită. Drept pentru care, în loc să scriu articole unde mi s-a spus că nu am competenţă, vă solicit clarificarea unor aspecte cu răspuns la întrebări ce se referă la „teritorii neguvernate,” ce îmi afectează activitatea de expert contabil judiciar, dar care vă pot ajuta şi pe dumneavoastră.

De exemplu, de foarte multe ori, în dosarele penale experţii sunt puşi în situaţii în care trebuie să răspundă la obiective, care sunt clar prescrise, dar organul penal solicită aceste obiective cu strategia de a dovedi existenţa unui grup infracţionar organizat prevăzut de art. 367 alin. 1 şi 2 C. pen. (şi acesta cu existenţa dincolo de perioada prescrisă), ce ar putea creşte încadrarea faptei.

Ipoteze:
– Răspunderea penală este înlăturată prin prescripţie, care este reglementată de art. 121-124 şi art. 128-130 din Codul penal. În mod normal infracţiunea nu mai poate fi într-un raport juridic penal de conflict prin nefinalizarea sa într-un termen prestabilit de lege. Acţiunea penală nu mai poate fi exercitată (art. 10 alin. 1 lit. g din Codul de procedură penală) după împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale. Acest lucru îl ştiu toţi cei care lucrează în dosare penale.
– Răspunderea fiscală este înlăturată prin prescripţie, care este reglementată de art. 110 din Codul de procedură fiscală. Aş vrea să reţinem pentru discuţie alin. 1, 3 şi 4:
(1) Dreptul organului fiscal de a stabili creanţe fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepţia cazului în care legea dispune altfel.
(3) Dreptul de a stabili creanţe fiscale se prescrie în termen de 10 ani în cazul în care acestea rezultă din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.
(4) Termenul prevăzut la alin. (3) curge de la data săvârşirii faptei ce constituie infracţiune sancţionată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

Comentariul 1

Un prim aspect pe care îl prezint este dat de legislaţia complementară între fiscal şi penal, respectiv legea specială nr. 31/1990 în care operează societăţile comerciale. Pentru acestea, LEGEA prevede foarte clar proceduri de arhivare prin care o parte din înscrisuri au termen de prescriere 5 ani, iar o parte au termen de prescriere 10 ani. Scopul mai este viciat de limitările legislaţiei contabile cu privire la documentele justificative şi legislaţiei fiscale cu privire la stabilirea creanţelor fiscale. Firma nu mai are obligativitatea contabilă LEGALĂ de a prezenta sau păstra documentele justificative altele decât cele de la punctul 51 al Ordinului nr. 3512/2008 (care a înlocuit Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.850/2004 privind registrele şi formularele  financiar-contabile), termenele pentru arhivare fiind prescrise, pentru restul înscrisurilor ce au termen 5 ani. În acest sens, nu au putut fi reconstituite şi recuperate înscrisuri doveditoare, altele decât facturile şi registrele contabile, ce au termen 10 ani. Toate documentele au fost casate după 5 şi 10 ani în termen.

A. Vă solicit opiniile cu privire la primul comentariu:

Întrebarea 1: Este contribuabilul care a casat, conform legii, înscrisurile documentare după 5 ani sau facturile şi registrele contabile după 10 ani, prejudiciat în dreptul la apărare, în urmărirea penală? Există o încălcare a drepturilor sale constituţionale dacă a respectat Legea 31/1990, dar nu poate prezenta documente în apărarea sa în urmărirea penală?

Întrebarea 2: Poate acţiunea penală să fie exercitată legal fără afectarea drepturilor la apărare după împlinirea termenului de prescripţie pentru arhivare?

Comentariul 2

Creanţele fiscale se stabilesc ca urmare a unui act administrativ. Răspunderea penală îşi are geneza în săvârşirea unei infracţiuni prin incriminarea faptului ilicit penal. Deci penalul se ocupă de fapta penală, nu de creanţa fiscală pe care o denumeşte prejudiciu.

1. Dacă nu s-a efectuat inspecţie fiscală sau determinarea condiţiei de persoană impozabilă, în termenul de la alin 1, alin. 3 din art. 110 CPF, are o condiţie esenţială în alin. 4 cu privire la termenul de 10 ani ce curge de la data săvârşirii faptei ce constituie infracţiune sancţionată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă. Înţelegerea mea este că dacă nu a făcut inspecţie fiscală în termenul de la alin. 1, ANAF poate face inspecţie fiscală în termenul de 10 ani, NUMAI DACĂ infracţiunea a fost sancţionată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

2. Dacă s-a efectuat inspecţie fiscală în termenul de la alin. 1, ne-am afla în condiţiile art. 128 CPF – Reverificarea fiscală cu îndeplinirea alin. 3 din art. 110 CPF, ce are o condiţie esenţială în alin. 4 cu privire la termenul de 10 ani ce curge de la data săvârşirii faptei ce constituie infracţiune sancţionată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă. Înţelegerea mea este că dacă a făcut inspecţie fiscală în termenul de la alin. 1, ANAF poate face reverificare fiscală în termenul de 10 ani, NUMAI DACĂ infracţiunea a fost sancţionată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi NUMAI DACĂ decide conducătorul organului de inspecție fiscală reverificarea ca urmare a apariției unor date suplimentare necunoscute organului de inspecție fiscală la data efectuării inspecției fiscale (art. 128 alin. 1), comunicate organului fiscal de către organele de urmărire penală (art. 128 alin. 3). În acest sens, interpretarea mea este că fapta din penal este fără o determinare de prejudiciu, urmând ca ANAF să emită un act administrativ ce stă la baza colectării de creanţe fiscale în termenul de 10 ani.

În acest sens, interpretarea mea este că fapta din penal se pedepseşte pentru infracţiune, dar este fără o determinare de prejudiciu, numai pentru „existenţa faptei penale, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia”, urmând ca ANAF să emită un act administrativ ce stă la baza colectării de creanţe fiscale în termenul de 10 ani, pentru că hotărârea definitivă a instanţei penale NU are autoritate de lucru judecat, cu privire la stabilirea creanţei fiscale (art. 28 CPP alin. 1), aşa cum alin. (2): Hotărârea definitivă a instanţei civile are autoritate de lucru judecat, cu privire la stabilirea creanţei fiscale, mai ales că LEGEA nu are o definiţie a prejudiciului aşa cum CCR în Decizia nr. 258/2016 spune la punctul 6… noţiunea de „prejudiciu” nu este definită, determinând incertitudine în stabilirea acestuia.

3. Necesitatea actului administrativ este dată de definiţia de la art 2.1.c Legea 554/2004: Actul administrativ, unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice, ce sunt supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ. Rezultă că actul administrativ este necesar pentru a da naştere unui raport juridic fiscal, necesar la rândul lui colectării creanţei fiscale. Drept pentru care, actul administrativ stă la baza existenţei unui raport juridic fiscal cu următorul conţinut (art. 16.alin. 1-3 CPF):
a. Raportul juridic fiscal cuprinde raportul de drept material fiscal și raportul de drept procedural fiscal.
b. Raportul de drept material fiscal cuprinde totalitatea drepturilor și obligațiilor care apar în legătură cu creanțele fiscale.
c. Raportul de drept procedural fiscal cuprinde totalitatea drepturilor și obligațiilor care apar în legătură cu administrarea creanțelor fiscale.

Menţionez Decizia nr. 17/2015, ÎCCJ (Complet RIL) care a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al PÎCCJ. Opinia procurorului general al PÎCCJ este că, în cazul condamnării inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prevăzute în Legea nr. 241/2005, instanțele de judecată, soluționând latura civilă, trebuie să dispună obligarea acestora la plata debitului principal datorat, plus dobânzi și penalități de întârziere, calculate până la achitarea debitului, conform Codului de procedură fiscală. ÎCCJ a stabilit faptul că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 19 din Codul de procedură penală, în cauzele penale având ca obiect infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute în Legea nr. 241/2005, instanța, soluționând acțiunea civilă, dispune obligarea inculpatului condamnat pentru săvârșirea acestor infracțiuni la plata sumelor reprezentând obligația fiscală principală datorată și la plata sumelor reprezentând obligațiile fiscale accesorii datorate, în condițiile Codului de procedură fiscală.

Adică se efectuează stabilirea creanţei fiscale conform CPF, cu act administrativ de catre ANAF, în condițiile Codului de procedură fiscală.

B. Vă solicit opiniile cu privire la al doilea comentariu:

Întrebarea 3: După prescripţia fiscală, ANAF mai poate să recupereze prejudiciul în acţiunea pe latura civilă din procesul penal?

Întrebarea 4: Raţionamentul diferenţierii între infracţiune ce trebuie judecată în penal, fără o determinare de prejudiciu şi creanţă fiscală ce trebuie judecată în contenciosul administrativ este corect?

Întrebarea 5: Trebuie act administrativ fiscal pentru colectarea creanţei fiscale?

Întrebarea 6: Poate procurorul determina creanţa fiscală fără act administrativ nou emis?

După ce voi cumula opiniile dumneavoastră, aş vrea să le prezint structurat.

Expert contabil Daniel Udrescu
CABINET UDRESCU


Aflaţi mai mult despre , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


 Abonare newsletter | Corporate | Membership

.