Decizia CCR nr. 498/2018. Prelucrarea datelor cu caracter medical. Sintagma „sistemul dosarului electronic de sănătate al pacientului”. Neconstituționalitate

27 iulie 2018 | Alexandru MATEI

Alexandru Matei

În Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 650 din data de 26 iulie 2018, a fost publicată Decizia nr. 498/2018 referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 alin. (2) și (3), precum și a sintagmei „sistemul dosarului electronic de sănătate al pacientului” din cuprinsul art. 280 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.

Art. 280 alin. (2)
CNAS organizează și administrează Platforma informatică din asigurările de sănătate, care cuprinde: sistemul informatic unic integrat, sistemul național al cardului de asigurări sociale de sănătate, sistemul național de prescriere electronică și sistemul dosarului electronic de sănătate al pacientului, asigurând interoperabilitatea acestuia cu soluțiile de e-Sănătate la nivel național, pentru utilizarea eficientă a informațiilor în elaborarea politicilor de sănătate și pentru managementul sistemului de sănătate.

Susținerile excepției
– se susține că, în materia asigurării asistenței medicale, cadrul legal trebuie reglementat într-o manieră care să nu vină în coliziune cu drepturile fundamentale prevăzute de art. 26 din Constituție, care stabilesc obligația autorităților publice de a respecta și ocroti viața intimă, familială și privată;
– se observă că dispozițiile legale criticate prezintă un grad mare de generalitate, deși privesc un domeniu sensibil, respectiv datele personale de natură medicală, cuprinse în dosarul electronic de sănătate. De asemenea, se reține caracterul lacunar al normelor care reglementează dosarul electronic de sănătate, de vreme ce regulile substanțiale, esențiale în materia protecției vieții intime, familiale și private, precum și a protecției datelor cu caracter personal nu sunt reglementate prin lege.
– se apreciază că accesul la datele personale medicale ale pacienților este permis unei categorii definite mult prea larg;
– cadrul european incident în materia asistenței medicale transfrontaliere este invocată Directiva 2011/24/UE din 9 martie 2011 privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere, care stabilește, în cuprinsul considerentului nr. 25, faptul că dreptul la protecția datelor cu caracter personal reprezintă un drept fundamental, recunoscut prin art. 8 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, în condițiile în care asigurarea continuității asistenței medicale transfrontaliere depinde de transferul de date cu caracter personal, privind starea de sănătate a pacienților;
– este necesară existența unui echilibru între asigurarea continuității asistenței medicale, posibilă prin intermediul dosarului electronic de sănătate, și protecția drepturilor acestora, în special al dreptului la viață intimă, familială și privată;
– se încalcă art. 1 alin. (5) privind calitatea legii, art. 26 privind viața intimă, familială și privată, și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale.

Constatările Curții Constituționale
– Curtea a constatat că argumentele se axează, în principal, critica formulată pe faptul că textele legale criticate nu cuprind garanții cu privire la asigurarea protecției datelor cu caracter personal, de natură medicală, cuprinse în dosarul electronic de sănătate, reglementarea acestora fiind lăsată la nivelul legislației secundare;
– Curtea reține că datele personale și procesarea acestor informații țin de viața privată a individului;
– garantarea securității datelor medicale împotriva accesului neautorizat reprezintă obligația pozitivă a statului de a apăra respectarea vieții private a pacientului, prin intermediul unui sistem de reguli și garanții de protecție a datelor;
– dezvăluirea datelor medicale poate afecta în mod serios viața familială și privată a persoanei, precum și situația socială și de muncă a acesteia, prin expunerea ei la oprobriul public și la riscul ostracizării;
– în cauza de față, Curtea constată că instituirea dosarului electronic de sănătate s-a realizat prin lege, fără ca aceasta să prevadă datele pe care dosarul urmează a le cuprinde. Cu alte cuvinte, dacă statul a instituit, prin lege, o măsură în aplicarea dreptului la ocrotirea sănătății persoanei, tot acestuia îi revine obligația de a proteja și garanta caracterul confidențial al informațiilor medicale prelucrate, printr-un act normativ de același nivel, respectiv prin lege;
– reglementarea dosarului electronic de sănătate apare astfel ca fiind o intruziune a statului în viața intimă, familială și privată a persoanei. Chiar dacă reprezintă un mijloc prin intermediul căruia statul își îndeplinește obligația constituțională de a ocroti sănătatea individului, intervenția etatică apare ca fiind una ordonatoare, imperativă pentru persoană, în sensul stocării datelor medicale ale persoanei pe o anumită platformă electronică, fără ca aceasta să se poată împotrivi în vreun fel. Prelucrarea datelor cu caracter medical trebuie astfel reglementată încât să asigure confidențialitatea acestora;
– în lipsa consacrării legale a garanțiilor aferente dreptului la viață intimă, familială și privată, în raport cu conținutul dosarului electronic de sănătate -, dispozițiile legale existente în privința dosarului electronic de sănătate nu mai pot face parte din dreptul pozitiv.

Pentru cele expuse mai sus, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate și constată că sintagma „sistemul dosarului electronic de sănătate al pacientului” din cuprinsul art. 280 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății sunt neconstituționale.