Faptul concedierii, faptul în sensul cel mai larg al cuvântului, antrenează efecte neplăcute pentru salariat în diverse planuri, profesional, material, social, dar nu putem lega, determina cauzal concedierea nelegală de manifestarea unui prejudiciu moral, prin însăși efectul respectivei concedieri. Prejudiciul va trebui să fie invocat și dovedit de către salariat în planul manifestării specifice, în plan moral.
Aceeași discuție o putem avea și despre alte ipoteze în manifestarea specifică a raporturilor de muncă: aplicarea unei sancțiuni disciplinare, stabilirea unui rezultat inferior satisfăcător sau nesatisfăcător, în cazul unei evaluări profesionale, în cazul încadrării în muncă, deși nu suntem în plan propriu-zis al manifestării raportului de muncă, declararea unei persoane care urmărește să ocupe un post ca neîndeplinind condițiile pentru ocuparea acelui post ș.a.m.d. Deci, sunt momente specifice în cadrul raporturilor de muncă în care un act al angajatorului poate să antreneze efecte de disconfort, poate să antreneze neplăceri pentru salariați. Spre exemplu, salariatul este detașat un an de zile, în nu știu ce parte a țării.
Evident că este posibil, de cele mai multe ori, să nu-i convină, să antreneze efecte nefavorabile. Dar, menținându-se cadrul legal, aceste acte ale angajatorului, chiar urmând a fi anulate unele, nu antrenează o lipsă și manifestarea unui prejudiciu moral. Va rămâne de la caz la caz să se invoce și să se dovedească de către salariat sau fostul salariat, după caz, manifestarea acestui prejudiciu.
Conf. univ. dr. Gabriel Uluitu
Of Counsel SĂVESCU & ASOCIAȚII
* Opinie susținută în cadrul dezbaterii Daunele morale în dreptul muncii, ediția 201 organizată de Societatea de Științe Juridice (SSJ)
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.