Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Contencios administrativ
DezbateriCărţiProfesionişti
 
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC




20 comentarii

Tribunalul Caraș-Severin. Anulare certificat de urbanism prin care se interzice expres construirea unei clădiri
02.08.2018 | Andrei PAP

JURIDICE - In Law We Trust

ROMÂNIA

TRIBUNALUL CARAȘ- SEVERIN

REȘIȚA

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE  CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR. 3927/115/2017

SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 241

Ședința publică din data de 27.02.2018

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: C. M.

GREFIER: M. L. M.

Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul […] în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI Reșița, PRIMARIA MUNICIPIULUI Reșița, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul reclamantului av. P[…], și reprezentanta pârâților consilier juridic […].

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Se face referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință,după care,

Instanța constată depuse la dosarul cauzei prin serviciul registratură din data de 2709 februarie 2018, adresa nr. 9659/09.02.2018 emisă de Municipiul Reșița – primar, la care a fost anexat certificatul de urbanism și întreaga documentație ce a stat la baza emiterii acestuia privind contractul de concesiune nr. xxxxx/28.11.2007, precum și autorizația de construire și certificatul de urbanism, împreună cu documentația aferentă, urmare a încheierii actului adițional nr. 4/2013 la contractul de concesiune teren nr. xxxxx/28.11.2007, după înlocuirea concesionarului.

Reprezentanta pârâților consilier juridic […]depune la dosarul cauzei delegație.

Reprezentantul reclamantului av. P[…] învederează instanței faptul că a studiat înscrisurile depuse de pârât. Depune la dosar Note scrise, prin care  a arătat exact cum s-a ajuns la încheierea actului adițional nr. 4, act ce nu a fost niciodată contestat. Un exemplar al înscrisurilor comunică și reprezentantei pârâților. Menționează că a observat acea HCL 92/2011, însă era în vigoare și la data de 06.06.2012, când a fost emis certificatul de urbanism vechiului concesionar. HCL nr. 92/2011 este anterioară ambelor certificate de urbanism, în preambulul certificatelor emise fiind vorba despre aceeași hotărâre.

Reprezentanta pârâților consilier juridic D[…]nu mai are cereri noi de formulat.

În baza art. 392 Cod procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și nemaifiind alte cereri de formulat, în baza art. 394 Cod procedură civilă, declară cercetarea procesului încheiată și acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul reclamantului av. P[…]solicită instanței admiterea acțiunii, anularea certificatului de urbanism ce face obiectul prezentei cauze, obligarea pârâtului la emiterea unui nou act conform art. 6 din Lg. 50/1991, menționând că, pe fondul cauzei, sunt neîntemeiate susținerile pârâților, fiind nelegală și netemeinică acea mențiune din certificat. Solicită admiterea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.

Reprezentanta pârâților consilier juridic […]solicită instanței respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală, admiterea excepției inadmisibilității acțiunii, conform întâmpinării formulate în cauză.

Instanța reține cauza în pronunțare.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra acțiunii de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin sub nr. 3927/115/2017 din 28.09.2017, reclamantul […] în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI Reșița, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI Reșița, MUNICIPIUL Reșița prin primar și CONSILIUL LOCAL al MUNICIPIULUI Reșița a solicitat instanței anularea Certificatului de urbanism nr. 323/18.08.2017, ca fiind netemeinic și nelegal; obligarea pârâților la emiterea unui nou certificat de urbanism care să poată fi utilizat în scopul declarat, respectiv Construire spațiu de birouri și agenție de turism.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 10.08.2017 a înregistrat sub nr. xxxxx cererea privind emiterea unui certificat de urbanism, având ca scop declarat Construire spațiu de birouri și agenție de turism. La data de 18.08.2017 a fost emis certificatul de urbanism 323, în cuprinsul căruia se regăsește mențiunea „Prezentul certificat de urbanism nu poate fi utilizat în scop declarat pentru Construire spațiu de birouri și agenție de turism”.

Împotriva acestui certificat de urbanism a formulat în termen legal plângere prealabilă, în temeiul art. 7 din Lg. 554/2004, însă prin adresa nr. xxxxx/21.09.2017 s-a respins plângerea prealabilă pe motivul că Certificatul de urbanism nu este un act administrativ și nu poate fi revocat.

Prin inserarea mențiunii mai sus arătate în cuprinsul certificatului de urbanism se produc efecte juridice proprii acestui act, întrucât împiedică pe viitor utilizarea acestuia conform scopului declarat. Prin inserarea mențiunii, certificatul de urbanism și-a pierdut caracterul de simplu act de informare, respectiv act premergător emiterii autorizației de construire. Prin măsura dispusă, acesta întrunește condițiile unui act administrativ, și pe cale de consecință, poate face obiectul unei acțiuni reglementată de art. 1 alin. 1 și art. 8 alin. 1 din Lg. 554/2004.

Prin HCL nr. 172/26.06.2007 s-a dispus aprobarea scoaterii din domeniul public și trecerea în domeniul privat a suprafeței de 381 mp, teren situat în Reșița, […] Al. Narcisei, în vederea concesionării prin licitație publică pentru construirea unui sediu administrativ și agenție de turism. În baza acestei hotărâri, a fost încheiat cu[…]Contractul de concesiune nr. xxxxx/28.11.2007. Prin actul adițional nr. 4/2013, Consiliul Local al Municipiului Reșița și-a exprimat acordul ca […] să aibă calitatea de concesionar în Contractul de concesiune nr. xxxxx/28.11.2007.

Prin HCL 26/27.01.2015 a fost revocată HCL 172/26.06.2007 și s-a dispus totodată încetarea efectelor juridice a contractului de concesiune nr. xxxxx/28.11.2007 încheiat cu […], iar prin sentința civilă nr. 51/2016 s-a dispus anularea HCL 26/2015.

În drept a invocat disp. Art. 1 coroborat cu art. 8 din Lg. 554/2004.

Cererea a fost legal timbrată.

Pârâtul P. M. Reșița a formulat întâmpinare în cauză, solicitând respingerea acțiunii.

Pe cale de excepție a invocat inadmisibilitatea acțiunii în anularea certificatului de urbanism nr. 323/18.08.2017, iar pe fondul cauzei, ca fiind nefondată și neîntemeiată.

În apărare se arată că a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, având în vedere art. 1 alin. 1 din Lg. 554/2004, și, faptul că acțiunea în anulare introdusă de reclamantă vizează anularea unui certificat de urbanism, care este un act de informare, și prin urmare, nu produce efecte juridice. Certificatul de urbanism are natura juridică a unui aviz conform.

Pe fondul cauzei arată că inserarea în cuprinsul certificatului de urbanism a mențiunii” Nu poate fi utilizat în scopul declarat pentru construire spațiu de birouri și agenție de turism”, este în perfectă concordanță cu prevederile alin. (6) ale art. 6 din Legea . 50/1991, coroborate cu prevederile alin. (4) și (5) ale art. 29 din Legea. 350/2001, mențiunea având rolul/scopul de informare a solicitantului, de a reitera prevederile legale în materie.

Mai arată că certificatul de urbanism este elaborat în conformitate  și cu HCL  92/06.04.2011 privind aprobarea documentației de urbanism „actualizare plan urbanistic general al municipiului Reșița”.

În ceea ce privește petitul privind emiterea unui nou certificat de urbanism care să poată fi utilizat în scopul declarat, solicită respingerea acestuia, având în vedere că certificatul de urbanism este în conformitate cu prevederile Legea. 50/1991, respectând în totalitate Planul Urbanistic general Actualizat.

În drept a invocat art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (1) din lg. 554/2004, art. 6 alin. (1) și alin. (6) din Legea. 50/1991; art. 29 alin. (3), alin. (4) și alin. (5) din lg. 350/2001, HCL 92/2001.

Solicită judecarea cauzei în lipsă.

Pârâtul Consiliul Local al Municipiului Reșița a formulat întâmpinare în cauză, solicitând respingerea acțiunii, pe cale de excepție ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive a Consiliului Local al Municipiului Reșița, arată că acesta nu este emitentul actului contestat, certificatul de urbanism fiind emis de P. M. Reșița.

În drept a invocat art. 205 și următ. Cod procedură civilă, art. 4 alin. (1) lit. b), art. 6 alin. (2) din Lg. 50/1991, Lg. 215/2001.

Solicită judecarea cauzei în lipsă.

Pârâtul Municipiul Reșița prin Primar a formulat întâmpinare în cauză solicitând respingerea acțiunii, pe cale de excepție ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive a Municipiului Reșița, arată că acesta nu este emitentul actului contestat

În drept a invocat art. 205 și următ. Cod procedură civilă, art. 4 alin. (1) lit. b), art. 6 alin. (2) din Lg. 50/1991, Lg. 215/2001.

Solicită judecarea cauzei în lipsă.

Pârâtul Primăria Municipiului Reșița a formulat întâmpinare în cauză, solicitând respingerea acțiunii, ca nefondată și neîntemeiată.

Pe cale de excepție a invocat inadmisibilitatea acțiunii în anularea certificatului de urbanism nr. 323/18.08.2017, și excepția lipsei calității procesual pasive a Primăriei Municipiului Reșița.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului Reșița, face referire la art. 77 din Lg. 215/2001 a administrației publice locale, respectiv primăria este o structură funcțională, fără personalitate juridică, care duce la îndeplinire problemele curente ale comunității.

De asemenea. a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, având în vedere art. 1 alin. 1 din Lg. 554/2004, și, faptul că acțiunea în anulare introdusă de reclamantă vizează anularea unui certificat de urbanism, care este un act de informare, și prin urmare, nu produce efecte juridice.

Nefiind un act administrativ în sensul Lg. 554/2001, certificatul de urbanism nu poate face obiectul unei acțiuni în contencios administrativ.

Pe fondul cauzei arată că Lg. 50/1991 stipulează în mod imperativ faptul că certificatul de urbanism nu conferă beneficiarului dreptul de a executa lucrări de construcții. Acest act reprezintă doar o componentă a documentației premergătoare necesară eliberării autorizației de construire.

Mai arată că inserarea în cuprinsul certificatului de urbanism a mențiunii” Nu poate fi utilizat în scopul declarat pentru construire spațiu de birouri și agenție de turism”, este în perfectă concordanță cu prevederile alin. (6) ale art. 6 din lg. 50/1991, coroborate cu prevederile alin. (4) și (5) ale art. 29 din Lg. 350/2001, mențiunea având rolul/scopul de informare a solicitantului, de a reitera prevederile legale în materie.

Mai arată că certificatul de urbanism este elaborat în conformitate  și cu HCL  92/06.04.2011 privind aprobarea documentației de urbanism „actualizare plan urbanistic general al municipiului Reșița”.

În ceea ce privește petitul privind emiterea unui nou certificat de urbanism care să poată fi utilizat în scopul declarat, solicită respingerea acestuia, având în vedere că certificatul de urbanism este în conformitate cu prevederile Lg. 50/1991, respectând în totalitate Planul Urbanistic General Actualizat.

În drept a invocat art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (1) din lg. 554/2004, art. 6 alin. (1) și alin. (6) din Lg. 50/1991; art. 29 alin. (3), alin. (4) și alin. (5) din lg. 350/2001, HCL 92/2001.

Solicită judecarea cauzei în lipsă.

Reclamantul […] a formulat răspuns la întâmpinările formulate de pârâți, solicitând respingerea excepției de inadmisibilitate invocată, ca neîntemeiată.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Reșița, arată că, primăria are calitate procesuală pasivă în calitate de autoritate emitentă a actului administrativ. Calitatea procesuală de drept administrativ nu este condiționată de personalitatea juridică a autorității publice emitente.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local Reșița, arată că emiterea certificatului de urbanism a fost solicitată în executarea Contractului de concesiune încheiat cu pârâta, iar scopul emiterii certificatului este acela de a obține autorizație de construire pe terenul ce a făcut obiectul contractului administrat de pârâtă, deci Consiliul Local Reșița are calitate procesuală pasivă.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului Reșița, arată că are calitate procesuală pasivă, întrucât bunul pentru care urmează să fie obținută autorizația de construire face parte din patrimoniul unității administrativ teritoriale.

Solicită judecarea cauzei în lipsă.

La termenul de judecată din data de 30.01.2018 instanța  admite excepția  lipsei calității procesual pasive a Consiliului Local Reșița și  a Municipiului Reșița, având în vedere faptul că în cauză se solicită anulare unui act administrativ emis de primar, calitate procesuală pasivă are doar emitentul actului și respinge excepția inadmisibilității acțiunii, având în vedere dispozițiile art. 2 din Legea 554/2004.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma susținerilor părților și în conformitate cu dispozițiile legale incidente, Tribunalul constată următoarele:

Cu privirea la excepție inadmisibilității  acțiunii în anularea certificatului de urbanism, instanța o va respinge raportat la  Decizia nr. 25/2017, ICCJ  prin care a fost admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, în consecință s-a stabilit cu putere de lege că :

”În interpretarea și aplicarea art. 6 alin. (1) și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 2 alin. (1) lit. c) și art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, este posibilă exercitarea controlului de legalitate, pe cale separată, asupra certificatului de urbanism prin care s-a dispus interdicția de a construi sau care conține alte limitări.”

Din considerentele acestei decizii instanța reține: în ceea ce privește certificatul de urbanism care conține interdicția de construire sau alte limitări, nu ar fi posibil ca persoana vătămată să se plângă doar de refuzul, ce se deduce implicit din conținutul certificatului eliberat în această formă, de a emite un certificat de urbanism cu un conținut diferit, ci acțiunea trebuie îndreptată, în primul rând, împotriva certificatului deja emis și doar în mod subsecvent să se solicite emiterea unui nou certificat cu un conținut corespunzător. În plus, nu toate situațiile în care certificatul de urbanism conține limitări implică și un refuz de soluționare a unei cereri. Spre exemplu, în cazul în care certificatul conține anumite detalii referitoare la regimul tehnic sau o anumită listă de avize de obținerea cărora este condiționată eliberarea autorizației de construire, nu se poate vorbi de niciun refuz de soluționare a unei cereri și, cu toate acestea, este posibil ca beneficiarul să se considere vătămat ca urmare a limitărilor sau condițiilor impuse prin actul respectiv și să se afle în imposibilitate de a mai continua demersul său pentru obținerea autorizației de construire în condițiile pe care le dorește. [s.n. – A.P.]

Pe fondul cauzei, raportat la înscrisurile de la dosar, instanța reține: prin cererea formulată reclamanta […] în contradictoriu cu pârâții Primrul Municipiului Reșița, Primăria Municipiului Reșița, Municipiul Reșița prin primar și Consiliul Local al Municipiului Reșița, a solicitat instanței anularea Certificatului de urbanism nr. 323/18.08.2017, ca fiind netemeinic și nelegal; obligarea pârâților la emiterea unui nou certificat de urbanism care să poată fi utilizat în scopul declarat, respectiv Construire spațiu de birouri și agenție de turism.

La data de 10.08.2017 cu cererea înregistrată sub nr. xxxxx   reclamanta a solicitat emiterea unui certificat de urbanism, având ca scop declarat Construire spațiu de birouri și agenție de turism. La data de 18.08.2017 a fost emis certificatul de urbanism 323, contestat în cauză, în cuprinsul căruia  se arată că „Prezentul certificat de urbanism nu poate fi utilizat în scop declarat pentru Construire spațiu de birouri și agenție de turism”. [s.n. – A.P.]

Reclamanta a parcurs procedura prealabilă, contestând la emitent  certificatul de urbanism, în  condițiile art. 7 din Legea 554/2004. Prin adresa nr. xxxxx/21.09.2017  a fost respinsă plângerea prealabilă , cu  motivarea  că Certificatul de urbanism nu este un act administrativ și nu poate fi revocat. [s.n. – A.P.]

În anul 2007, prin HCL 32/27.02.2007, a fost aprobat de Consiliul Local al Municipiului Reșița, documentația de urbanism, PUD –Sediu Administrativ, Agenție de Turism, în municipiul Reșița, intersecția dintre […]. Narcisei, fila 157 dosar. Ulterior prin  HCL nr. 172/26.06.2007, Consiliul Local al Municipiului Reșița, organ al administrației publice locale deliberativ, a aprobat scoaterea din domeniul public și trecerea în domeniul privat a suprafeței de 381 mp, teren situat în Reșița, […] Al. Narcisei, în vederea concesionării prin licitație publică pentru construirea unui sediu administrativ și agenție de turism. [s.n. – A.P.]

În baza acestor hotărâri, Consiliul Local a încheiat cu […] Contractul de concesiune nr. xxxxx/28.11.2007, având ca obiect terenul de 381 mp, în vederea construirii unui sediu administrativ și agenție de turism, concesiunea având termen de 49 ani. În anul 2008 a fost emisă de către P. M. Reșița Autorizația de Construire nr. 261/29.09.2008, în baza certificatului de urbanism nr. 516/18.06.2008, pentru construire sediu de birouri și agenție de turism, titular fiind societatea concesionară. Autorizația a avut prelungită valabilitatea până la data de 01.02.2011, fila 172-174 dosar. Deoarece lucrarea nu a fost executată, a fost emisă o nouă autorizație de construire, cu aceiași destinație, nr. 111/19.06.2012, fila 113 dosar, cu termen de valabilitate de 12 luni. La data de 11.03.2013 titularul autorizației a comunicat emitentului începerea lucrărilor la data de 12.03.2013. [s.n. – A.P.]

Prin actul adițional nr. 4/2013, părțile în contractul de concesiune, arătat anterior xxxxx/28.11.2007, au convenit schimbarea concesionarului, în sensul că societatea reclamantă […] să aibă calitatea de concesionar. [s.n. – A.P.]

Prin HCL 26/27.01.2015 a fost revocată HCL 172/26.06.2007 și s-a dispus totodată încetarea efectelor juridice a contractului de concesiune nr. xxxxx/28.11.2007 încheiat cu […]. Această hotărâre a făcut obiectul controlului de legalitate în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX al Tribunalului Caraș-Severin, iar prin Sentința civilă nr. 51/2016 s-a dispus anularea HCL 26/2015, sentință ce a rămas definitivă prin Decizia civilă nr. 1992/08.06.2016 a Curții de apel Timișoara, prin respingerea recursului Consiliului Local.

Totodată, sub dosar nr. XXXXXXXXXXXXX*, aflat pe rolul Judecătoriei Reșița, Consiliul Local al Municipiului Reșița, a solicitat instanței constatarea încetării de drept a contractului de concesiune14132/28.11.2007 , așa cum a fost modificat prin actul adițional nr. 4/2013 și aducerea terenului la starea inițială, pentru neîndeplinirea obligației contractate.  Dosarul a fost suspendat la data de 28.10.2015,până la soluționarea definitivă a dosarului nr. XXXXXXXXXXXXX, aflat pe rolul Tribunalului Caraș-Severin. Prin Sentința civilă 1009/30.05.2017 s-a constat intervenită perimarea.

După rămânerea definitivă a hotărârilor judecătorești, în dosarele arătate anterior, la data de 08.08.2017, societatea reclamantă a  solicitat emiterea unui nou certificat de urbanism , fiind emis certificatul de urbanism contestat în prezenta cauză. [s.n. – A.P.]

Instanța constată că, hotărârea consiliului local de concesiune a terenului în vederea realizării obiectivului propus și contractul de concesiune încheiat, sunt valabile la data formulării cererii pentru emiterea certificatului de urbanism. Cererea formulată de societatea reclamantă respectă destinația pentru care a fost încheiată concesiunea, aprobată chir de către consiliul local.

Nu pot fi primite apărările pârâtului că prin HCL 92/06.04.2011a fost actualizat planul de urbanism al Municipiului Reșița, iar scopul pentru care se solicită certificat de urbanism nu mai corespunde noului plan. Aceasta deoarece HCL 92/2011, era în vigoare și la data autorizație de construire, cu aceeași destinație, nr. 111/19.06.2012. Autoritatea publică, cu atribuții în domeniul urbanismului, P. și  C. L.,  aveau obligația ca la data actualizării planului de urbanism să i-a în considerare documentațiile emise anterior, cu atât mai mult cu cât bunul concesionat este proprietatea privată a UAT-ului, contractul de concesiune este și era în vigoare la data respectivă, iar hotărârea emisă tot de organul administrației publice deliberativ, prin care s-a aprobat concesionarea cu această destinație nu fusese revocată sau anulată de instanță. [s.n. – A.P.]

Pârâtul nu poate să invoce propria culpă , ca temei al refuzului de a folosi certificatul de urbanism conform destinației solicitate, în condițiile în care această destinație a fost stabilită chiar de consiliul local, la data scoaterii la licitație a terenului iar contractul încheiat cu aceasta este tocmai pentru destinația pentru care s-a solicitat certificat de urbanism. [s.n. – A.P.]

Chiar dacă instanța ar admite apărările pârâtului, raportat la modificările aduse planului de urbanism al municipiului, certificatul contestat, tot este nelegal,  raportat la disp. art. 32 din Legea 350/2001, care prevede expres faptul că:

(1) În cazul în care prin cererea pentru emiterea certificatului de urbanism se solicită o modificare de la prevederile documentațiilor de urbanism aprobate pentru zona respectivă sau dacă condițiile specifice ale amplasamentului ori natura obiectivelor de investiții o impun, autoritatea publică locală are dreptul ca, după caz, prin certificatul de urbanism:

a) să respingă în mod justificat cererea de modificare a prevederilor documentațiilor de urbanism aprobate;

b) să condiționeze autorizarea investiției de elaborarea și aprobarea de către autoritatea publică locală competentă a unui plan urbanistic zonal;

c) să condiționeze autorizarea investiției de aprobarea de către autoritatea publică competentă a unui plan urbanistic zonal, elaborat și finanțat prin grija persoanelor fizice și/sau juridice interesate, numai în baza unui aviz prealabil de oportunitate întocmit de structura specializată condusă de arhitectul-șef și aprobat, după caz, conform competenței:

– de primarul localității;

– de primarul general al municipiului București;

– de președintele consiliului județean, cu avizul prealabil al primarului localităților interesate, doar în cazul în care teritoriul reglementat implică cel puțin două unități administrativ-teritoriale;

d) să solicite elaborarea unui plan urbanistic de detaliu;

e) să permită întocmirea documentației tehnice pentru autorizația de construire, fără elaborarea unei documentații de urbanism, în situația construirii pe o parcelă în cadrul unui front preexistent, în care clădirile de pe parcelele adiacente au același regim de înălțime cu cel solicitat.

(5) În situația prevăzută la alin. (1) lit. b) și c) se pot aduce următoarele modificări reglementărilor din Planul urbanistic general:

a) prin Planul urbanistic zonal se stabilesc reglementări noi cu privire la: regimul de construire, funcțiunea zonei, înălțimea maximă admisă, coeficientul de utilizare a terenului (CUT), procentul de ocupare a terenului (POT), retragerea clădirilor față de aliniament și distanțele față de limitele laterale și posterioare ale parcelei;

b) prin Planul urbanistic de detaliu se stabilesc reglementări cu privire la accesurile auto și pietonale, retragerile față de limitele laterale și posterioare ale parcelei, conformarea arhitectural-volumetrică, modul de ocupare a terenului, designul spațiilor publice, după caz, reglementări cuprinse în ilustrarea urbanistică, parte integrantă din documentația de urbanism.

(6) După aprobarea Planului urbanistic zonal sau, după caz, a Planului urbanistic de detaliu se poate întocmi documentația tehnică în vederea obținerii autorizației de construire.

(7) Modificarea prin planuri urbanistice zonale de zone ale unei unități teritoriale de referință, stabilite prin reglementări aprobate prin Planul urbanistic general, poate fi finanțată de persoane juridice și/sau fizice. În această situație, coeficientul de utilizare a terenului (CUT) propus de noua reglementare nu îl va putea depăși pe cel aprobat inițial cu mai mult de 20%, o singură dată.

(9) Planurile urbanistice zonale pentru zone construite protejate în integralitatea lor nu pot fi modificate prin alte planuri urbanistice decât cele elaborate de către autoritățile publice locale.

În consecință, în baza motivelor în fapt și în drept arătate,  în temeiul art. 18 din Legea 554/xxxxx, va admite acțiunea formulată de reclamanta […]  în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului Reșița și Primăria Reșița, anulează Certificatul de Urbanism nr. 323/18.08.2017 și obligă pârâții să emită certificat de urbanism pentru construirea unui spațiu de birou și agenție de turism.

Fără cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite acțiunea formulată de reclamanta […] având CUI: RO xxxxxxx, JXXXXXXXXXXX, cu sediul în Reșița, […], nr. […], jud. Caraș-Severin,  în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului Reșița și Primăria Reșița, ambii cu sediul în Reșița, […], nr. 1A, jud. Caraș-Severin.

Anulează Certificatul de Urbanism nr. 323/18.08.2017 și obligă pârâții să emită certificat de urbanism pentru construirea unui spațiu de birou și agenție de turism.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Recursul se depune la Tribunalul Caraș-Severin.

Pronunțată în ședință publică, azi, 27 februarie 2018.

NOTĂ: Prezenta sentință a rămas definitivă la data de 21.06.2018, Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 1383/21.06.2018, respingând recursul formulat în cauză.

Aflaţi mai mult despre , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]

JURIDICE recomandă e-Consultanta, consultantul tău personal în finanţare


Au fost scrise până acum 20 de comentarii cu privire la articolul “Tribunalul Caraș-Severin. Anulare certificat de urbanism prin care se interzice expres construirea unei clădiri”

  1. La prima vedere, sentinţa emisă Tribunalul Caraş-Severin este eronată pentru următorul motiv:
    Decizia de a categorisi o zonă de urbanism este rezervată Autorităţii locale iar instanţa nu poate interveni în deciziile de politică locală, zonificare etc. care sunt apanajul executivului.
    Justiţia nu poate decide chestiuni politice care sunt decizii de oportunitate.
    Pare să fie o depăşire a atribuţiilor judiciarului.
    Chestiunea dacă un teren este zonificat într-un fel sau altul nu poate fi dezlegată de instanţă, această alegere aparţine exclusiv aleşilor locali care îşi gospodăresc urbea după propria discreţie acordată de alegători.
    Judecătorii nu au o astfel de discreţie, de a se pronunţa cum va arăta faţa oraşului.

    În cel mai rău caz, instanţa ar fi constatat că Autoritatea locală, prin modificarea regimului juridic, a avut loc o expropriere implicită, adică a îngrădit dreptul de proprietate (concesiunea) atât de mult încât concesionarul a pierdut întru totul folosul şi profitul bunului imobil încât a avut loc o expropriere de fapt.

    Chiar şi în acest caz, chiar nelegal, al exproprierii – al denegării interesului imobiliar, singurul remediu acordat de instanţă ar fi despăgubirile, în niciun caz obligaţia de a face sau de a emite un certificat de urbanism în conformitate cu preocupările artistic-arhitecturale ale judecătorului.

    Chiar pentru încălcarea contractului de concesiune de către autoritatea locală, remediul este tot despăgubirea, nu execuţia în natură, deoarece disputa este pe tărâmul deciziilor de oportunitate (care sunt chestiuni politice iar nu juridice).

    Ca în orice democraţie, dacă reclamantul doreşte să construiască un imobil cu caracteristici speciale, de exemplu o pagodă pe vârful dealului, va trebui să participe la alegeri, să le câştige şi să convingă aleşii urbei că pagoda este benefică urbanismului.

    În niciun caz nu se poate duce la judele local şi să primească aprobare pentru pagodă.

    Eu aş casa sentinţa deoarece instanţa a depăşit considerente de drept şi a intrat pe tărâmul chestiunilor politice.

    Să vedem rezultatul. Aş pune pariu, să fie mai interesant – 5 lei, un pachet de seminţe de floare.

    • Îmi cer scuze, pariul e caduc în această fază. Recursul a fost respins deja.

      Ar fi trebuit să începeţi articolul spunând despre recurs în prima propoziţie, nu o frază aruncată la sfârşit.

      Asta nu schimbă cu nimic opinia mea, doar că de data asta justiţia a greşit de 2 ori. Sper să mai existe vreo cale de atac.

      Reînnoiesc pariul dacă mai există o cale de atac.

  2. Am câteva obiecţiuni şi cu privire la redactarea sentinţei.
    Este greu de urmărit, exprimări greoaie, dezorganizare, nefolosirea subtitlurilor, blocuri de text compact. Multe detalii inutile cu privire la procedura, repeta ce spune unul ce spune altul… multe chestiuni irelevante, nedisputate, redundante.
    În plus, acest stil de „secretizare” a sentinţelor reprezintă o eroare grosolană de interpretare a legii de protectie a datelor personale şi îngreunează mult citirea jurisprudenţei.
    Mentioneaza multe fapte care nu sunt disputate iar pe cele controversate le survoleaza rapid, le explica lapidar, fara fundament de ordine publica si aplicare exacta.
    Se mentioneaza multe articole de legi… o inflatie de copy/paste din lege.
    Instanta nu explica legea. Copierea textelor de lege nu aduce nicio clarificare, nu exista interpretare, explicatii si clarificare.
    Instanta trebuie sa mentioneze legea in propriile cuvinte, nu prin copierea de articole de lege, alineate, sectiuni, randuri, numere arabe, latine, indici etc. Nu asa.
    1. Nu vad care fapte sunt admise si care sunt respinse.
    2. Ce prezumtii aplica instanta?
    3. Care este legea aplicata (explicata simplu)?
    4. Cel mai important, cum se aplica legea la faptele descrise in speta?
    5. Trimiteri la jurisprudenta romana sau EU.

    Slaba sentinta, lunga si anevoioasa, scrisa repede ca un student lenes care vrea sa umple pagina desi nu stie nici materia si nici regulile aplicabile, iar concluzia o arunca la intamplare, impiedicat intr-atat de maruntisurilor legilor mici si pacalicioase, uitand ca deasupra lor este o Constitutie cat cerul de mare (pe care n-o vede).

  3. Amelia FARMATHY spune:

    Haideți la concurs (acela cu cinci ani în profesii juridice și cu experiența deosebită, nu trecând prin INM-ul cu care vă dușmăniți :))))), nici 25 de ani nu cred să mai aveți, deci sunteți numai bun), să o faceți mai bine.
    Așa ați contribui, că văd că aveți idee de ce și cum.
    Și eu cred că anonimizarea celor care au datoria de a-și asuma o soluție cu nume și prenume (la fel, este condamnabilă anonimizarea rezultatelor magistraților care participă la concursurile de promovare pe funcție de execuție, unde se vede nivelul de pregătire, iar dacă nu ești pregătit de concurs, nu te duci să iei o notă jalnică, pitit sub un cod, ci stai frumușel acasă) este o stupiditate, o încurajare și o ascundere a mediocrității, a lipsei de argumente, a scrisului ”mult și gol”, iar formele pe care le observați, deși poate vă va veni greu să credeți, fac parte din ”îndreptarul” – a se citi Ghidul de evaluare a judecătorului – în care i se cere judelui, probabil pentru ușurarea viitoarelor culegeri de spețe, ridicate la rang de cărți de ”autor”, să redea susținerile părților.
    Evident, la modul ideal, într-o manieră sintetică, numai că, de când s-a inventat tehnoredactarea, iar pe legiuitor îl preocupă… protocoalele, de la cereri de chemare în judecată rezonabile ca întindere am ajuns și la 30-50 de pagini pentru că nimănui nu i-a trecut prin cap să limiteze numărul de pagini al unei cereri de chemare în judecată sau a unei întâmpinări.
    Ba, mai mult, ca și cum nu era de ajuns, au mai băgat și răspunsul la întâmpinare al cărei scop chiar nu îl înțeleg, cel puțin în căile de atac, în care, evident, apelantul/recurentul nu face decât să repete ce a zis deja prin cererea de apel sau – mai subtil și, desigur, neprocedural – să își modifice cererea de apel/recurs, cu noi motive… după expirarea termenului de declarare a căii de atac.
    Ca sa ”sintetizezi” zeci de pagini – atenție, judecătorii nu dispun de aparat/ secretariat juridic, această muncă de sintetizare trebuie să o facă ei, e ca și cum ai motiva de două ori, pierzându-se o grămada de timp în contextul în care nu intri (și nu ieși) cu 2-3 dosare, ci cu vreo 25-30 pe ședință sau mai multe la instanțele de fond.

  4. Există o grămadă de formule parazitare, inutile.
    Judecătorul rezolvă o controversă, nu este stenograf sintetizator.

    Exemple de texte inutile care nu trebuie menţionate deoarece nu sunt disputate:

    „Procedura de citare este legal îndeplinită.”
    „Se face referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care…”
    „Instanța constată depuse la dosarul cauzei prin serviciul registratură din data de 2709 februarie 2018, adresa nr. 9659/09.02.2018 emisă de Municipiul Reșița – primar, la care a fost anexat…”
    Ce rost are listarea aceasta? Judecătorul nu este secretar de şedinţă să constate „depunerea”. Acestea se observă în ECRIS sau în dosar, nu trebuie scrise din nou.

    „Reprezentanta pârâților consilier juridic […]depune la dosarul cauzei delegație.”
    Altă frază fără niciun rost.
    A contestat cineva că reprezentanta pârâţilor a depus delegaţie?

    Deci vedeţi cum instanţa se pierde în amânunte procedurale fără importanţă în cauză, deoarece nu fac parte din CHESTIUNEA (Obiectul) disputei.

    „Reprezentantul reclamantului av. P[…] învederează instanței faptul că a studiat înscrisurile depuse de pârât. Depune la dosar Note scrise”
    Serios? Chiar e important pentru controversă?

    „Reprezentanta pârâților consilier juridic D[…]nu mai are cereri noi de formulat.”
    Mda? E important de menţionat că dna consilier juridic A TĂCUT? Şi apoi ce a făcut? S-a aşezat în bancă?

    „În baza art. 392 Cod procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și nemaifiind alte cereri de formulat, în baza art. 394 Cod procedură civilă, declară cercetarea procesului încheiată și acordă cuvântul pe fond.”
    Descriere inutilă a procedurii.
    Dacă procedura era în dispută, atunci ar fi avut rost discutarea procedurii, descrierea ei, deoarece era UN FAPT ESENŢIAL.
    Dar aici nu este o problemă de procedură civilă.

    „Reprezentantul reclamantului av. P[…]solicită instanței admiterea acțiunii”
    Tot e bine că nu a solicitat respingerea propriei acţiuni, nu?

    „Reprezentanta pârâților consilier juridic […]solicită instanței respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală”
    Inflaţie de cuvinte inutile.

    …………………………………….

    În introducere se descrie, pe scurt Obiectul procesului (o chestiune, 2 sau 3 de dezlegat).
    Descrieri amănunţite ale cererilor sau pretenţiilor părţilor, doleanţe, neplăceri, dacă au tăcut sau dacă au studiat… trebuie evitate.
    Ce este importantă sunt analiza şi raţionamentul.
    …………………………………….

    Situaţia de fapt: Descrierea FAPTELOR
    Instanţa NU TREBUIE să menţioneze TOATE faptele, ci doar cele care sunt esenţiale şi necesare pentru explicarea/argumentarea deciziei finale.

    Detaliile minuţioase factuale fără relevanţă sau pertinenţă sau neconcludente distrag atenţia de la soluţie şi argumentare. Trebuie ignorate. Instanţa nu este obligată să răspundă la fiecare fapt sau argument, cât de mic. (doar pe bloguri, pentru amuzament)
    Faptele semnificative pentru perdanţi nu trebuie omise.

    Faptele care nu sprijină soluţia finală nu trebuie discutate şi incluse.

    Rezistaţi tentaţiei de a face glume sau de a discuta detalii factuale cu potenţial umoristic. Chiar dacă au scris prostii, pentenţii cred că procesul lor este foarte serios.
    Stilul glumeţ trebuie evitat deoarece reclamanţii vor crede că instanţa bagatelizează cauza dedusă judecăţii.

    De asemenea, instanţa trebuie să utilizeze FAPTE PRECISE, descrise cu acurateţe.
    Instanţa nu trebuie să se bazeze pe descrierea faptelor din acţiunea introductivă sau răspunsul sau cererilor părţilor.
    Faptele se constată din dosar, din dovezi, nu din descrierea părţilor.

    Judecătorii ar trebui să aibă asistenţi care să marcheze în dosar FAPTELE SEMNIFICATIVE.

    Sunt sigur că există un număr mare de studenţi care ar lucra gratuit şi cu mare plăcere pentru judecători, ca asistenţi.
    …………………………………….
    T R I B U N A L U L
    Deliberând asupra acțiunii de față, constată următoarele:
    „În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 10.08.2017 a înregistrat”

    Mă aşteptam la explicaţii şi raţionament şi observ că instanţa continuă cu descrierea plângerilor…
    Menţionarea DATELOR (10.08.2017 etc.) trebuie evitată pentru că au o tendinţă de creare a confuziei şi nu trebuie incluse decât dacă sunt importante, esenţiale şi contribuie la înţelegerea soluţiei.
    Simplitatea, concizia sunt la mare preţ dar uneori o descriere a faptelor completă şi cinstită necesită mai multe cuvinte.

    Repet, menţionarea faptelor relevante şi semnificative pentru perdanţi este necesară.

    „În ceea ce privește petitul privind emiterea unui nou certificat de urbanism care să poată fi utilizat în scopul declarat, solicită respingerea acestuia, având în vedere că certificatul de urbanism este în conformitate cu prevederile Legea. 50/1991, respectând în totalitate Planul Urbanistic general Actualizat.
    În drept a invocat art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (1) din lg. 554/2004, art. 6 alin. (1) și alin. (6) din Legea. 50/1991; art. 29 alin. (3), alin. (4) și alin. (5) din lg. 350/2001, HCL 92/2001.”
    Cererile părţilor nu trebuie repetate, ci doar sintetizate în două rânduri în introducere, nu în argumentaţie.

    „În drept a invocat art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (1) din lg. 554/2004, art. 6 alin. (1) și alin. (6) din Lg. 50/1991; art. 29 alin. (3), alin. (4) și alin. (5) din lg. 350/2001, HCL 92/2001.”
    Discuţia principiilor juridice reprezintă sufletul opiniei juridice, al hotărârii judecătoreşti, iar meţionarea „Se invocă art. 123456” nu reprezintă un enunţ care poate fi citit, înţeles şi respectat de destinatarii sentinţei, justiţiabilii.

    Trebuie menţionată sau parafrazată legea, nu este suficientă doar trimiterea la articole de lege. Textul nu este fluid în citire.
    Era mai bună folosirea unei note de subsol, decât înşiruirea acestor numere.

    Putea fi omisă în totalitate.

    Se recomandă folosirea contracţiilor sau abrevierilor.
    Titlurile lungi, lungi de legi trebuie abreviate.
    Ar trebui evitate mentionarea legilor dupa numar, cum face instanta de 50 de ori în text.

    De exemplu se va menţiona o singură dată denumirea lungă a legii şi apoi doar denumirea abreviată (dacă există o abreviere rezonabilă). De ex: „Legea construcţiilor” eventual cu asterisc * notă de subsol. LEGE nr. 50 din 29 iulie 1991 (**republicată**) privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.
    Folosirea denumirii lungi sau a numerelor nu este recomandată.

    Nu se menţionează toate modificările legislative ale actelor decât dacă este relevant în dispută.
    Nu se scrie „cu modificările și completările ulterioare”, este redundant.

    Trebuie evitate cu obstinaţie latinismele.

    ………………..

    Mă opresc aici. E mult de spus.

    Hotârârea descrie în amănunt fapte nerelevante pentru decizie.

    Este foarte greu de observat care sunt FAPTELE ESENŢIALE pe care se sprijină sentinţa pentru că instanţa pare mai preocupată să descrie gâlceava decât propria decizie.

  5. Amelia FARMATHY spune:

    M-ați uns pe suflet, ca sa zic așa.
    Evident, nu mă refer la citate redate pentru că, față de obligația de rezervă, e bine să nu o fac, deși, fiind vorba despre inițiale, iar nu despre nume, și dacă mi-aș propune să îmi spun părerea despre modul de redactare, nu prea văd pe cine aș leza.
    În sfârșit, lăsând la o parte exemplul concret din care citați, să știți că așa suntem învățați toți să ”O” facem: să reproducem aspecte care nu au nicio relevanță în cauză – eu o numesc pedanterie juridică, dacă sunt mai bine dispusă, sau exegeza circumvoluțiunilor comode, dacă am o zi mai proastă -, dar umplu pagini și dau senzația de complexitate a ceea ce ai avut de judecat și, mai ales, de preocupare asupra aceea ce ai avut de motivat.
    Ca într-o scrisoare (citiți email sau mms) de dragoste în care începi prin o complimenta și termini cu principalul: vrei să mergem la o cafea (sau ceva de genul acesta)?

    Am văzut evaluări ale hotărârilor în care judelui i se reproșa inclusiv faptul că nu a scris că nu fusese formulată întâmpinare (și nu fusese) în cauză, la ce e bună o asemenea precizare, sincer, nu aș putea să spun, în afară de dragostea oricărui sistem ”așezat” pentru formalism și inutilitate, aspectele acestea nefiind doar o problemă a motivărilor judecătorești.
    Ei, și când ești evaluat după niște standarde care își măsoară asemenea precizări, nu prea ai cum să le ocolești, căci, cu timpul, înveți formalismul.
    Ba chiar genul acesta de a nu spune mare lucru în multe cuvinte te și avantajează când ” mai nimic nu ai a spune” și sunt, Slavă Domnului, cauze din acestea în care o frază e suficientă ca motivare, dar nimeni sau aproape nimeni nu prea are curajul frazei unice.

    În egală măsură însă, pe lângă infernalul timp pe care îl pierzi sintetizând (am tot sintetizat… ani de zile, până când mi-am dat seama că fac un efort care îmi consumă inutil timpul, așa că am ajuns la soluția redării argumentelor între ghilimele, mai ”rup” din citate acolo unde e prea de tot pe ”arătură” și cu asta basta. Nu e doar inutil și cronofag să compilezi în 2-3 pagini ce s-a scris repetitiv sau fără legătură cu cauza pe zeci de pagini, dar, în timp, aceasta ajunge să aibă repercusiuni asupra calității propriei motivări: după ce ai toooot ”sintetizat”, nu mai ai inițiativă, resurse, chef _știu, nu sună bine, deontologic, vocațional sau mai știu eu ce alte aspecte ”elevate” de genul acesta s-ar mai putea invoca, dar e purul adevăr_ pentru propriul ”expozeu”), dacă nu ai redat ce s-a scris pe zecile de pagini, următoarea mișcare e contestația în anulare sau chiar revizuirea, adică încă (cel puțin) un dosar pentru că, desigur…, nu ai răspuns tuturor motivelor (se confundă frecvent, voit sau nu, argumentele cu motivele):((((((((((((((((((((((((((((((((((, poate ar trebui să scriu bip, bip, bip.

    Pentru că tuturor le place… în cuvinte multe.

    • Institutul National al Magistraturii preda viitorilor magistrati acest stil neadecvat de redactare a hotărârilor judecătoreşti.
      Vă mai miraţi acum de ce nu agreez INM-ul ca şcoală de magistraţi?
      Unii profesori/(dezin)formatori la INM care nu au ce căuta să predea dreptul, ba nici chiar să-l practice. „Evaluatorii” de la CSM, la fel.
      Felul în care se redactează in justitia română hotărârile judecătoreşti este malpraxis judiciar.
      Şi CEDO a spus-o dar degeaba. Nu s-a schimbat nimic.
      Până nu se trezesc juriştii/jurnaliştii să înceapă critica acestui stil de scriere judiciară, nu se va rezolva nimic.
      O sentinţă trebuie să se ocupe în principal de explicaţia, argumentaţia şi aplicarea legii la faptele cauzei.
      Nu este vorba de lungimea sentinţei, este vorba de conţinutul uriaş de materie superfluă şi organizare deficitară a sentinţei.

      • Amelia FARMATHY spune:

        Așa este, dar aceasta nu înseamnă că trebuie desființată o instituție, doar pentru că, inerțial, se perpetuează, în cazul discutat, forma fără fond sau, mai bine zis, fondul mult prea… la finalul formei.
        Aceasta înseamnă că pe cei care au puterea de a schimba astfel de lucruri ar trebui să o facă.
        Numai că mulți dintre aceștia procedează (sau procedau, pe vremea când încă mai motivau hotărâri) la fel și va fi greu să îi convingem de inutilitatea acestei modalități de redactare a unei hotărâri judecătorești.
        Pentru că ei au nu doar impresia, ci, din păcate, chiar certitudinea că multe, multe cuvinte sunt… mult, mult mai convingătoare sau că arată deosebită preocupare pentru argumentarea soluției sau erudiție juridică a autorului, în realitate fiind fix invers.
        Ca să nu mai vorbim că, de multe ori, reproducerea a ceea ce s-a zis, făcut etc. acoperă și subțirimea motivării efective a soluției (în sensul de lipsă de argumente pertinente care să reziste la o analiză logică, chiar dacă nu se împărtășește pct. de vedere exprimat, iar nu de motivare succintă, dar ok sub aspectul faptului că autorul a ales să nu ”bată câmpii juridici”).

        Am văzut însă, lăudabil, aproape ca o rază de speranță într-un nor gros de conformism, și o argumentare a unei depunctări, e adevărat destul de mică, pentru niște hotărâri judecătorești, depuse spre analizare, în cadrul concursului de promovare la Înalta Curte în anul 2017, argumentare prin care examinatorii, pe bună dreptate, observau un exces de detalii nesemnificative – o ”supra motivare” – în motivarea unor decizii.
        Dar o impresie similară cu privire la valența ”convingătoare” a cuvintelor ”fără număr” au și cei care redactează cereri de chemare în judecată, întâmpinări, note scrise etc., ceea ce arată că nu INM pare să fie cauza problemei, ci problema pare să aparțină, cauzal vorbind, tuturor.

        Eu am ajuns atât de sătulă că nu mai am răbdare nici măcar să citesc un banc mai lung.
        Și asta după ce ani de zile am tot citit tone de inepții, lucruri inutile/repetitive și am sintetizat – bine că au fost inventate ghilimelele – mii de pagini scrise doar pentru că cine trebuie să pună o limită e preocupat de alte… limitări.

        Juriștii nu critică această modalitate din simplul motiv că o aplică la rândul lor.
        Un avocat poate pretinde un onorariu mai generos dacă se prezintă în fața clientului cu 30 de pagini pentru o cerere de chemare în judecată (ce putea fi sintetizată pe vreo 5-6), iar consilierul juridic, când vede un adversar care a tehnoredactat 30 de pagini, cam ce credeți că va face?
        Spre cinstea lor, totuși, consilierii juridici nu par fi atât de ”nesecați” în ceea ce privește lungimea actelor întocmite, cu excepția celor la început de carieră care simt nevoia, la fel, să tot scrie pe zeci de pagini ceea ce colegii lor scriu pe câte 3-4.

        • Ar trebui desfiintat INM si ar trebui banii alocati Sistemului de justitie, pentru ca judecatorii sa poata sa isi aleaga asistenti pentru stagii platite de 2 ani pentru absolventi la drept, sau chiar pentru studenti.

          Formarea continua trebuie controlata de judecatori, in niciun caz controlata centralizat sau de CSM.

          Judecatorii sunt independenti.
          Nu exista democratie aici.

          Justiţia este ca o fabrică producătoare a unui singur produs: hotărârea judecătorească.

          Produsul are defect de fabricaţie.

        • Darius MARCU spune:

          Apropo de acte procedurale de zeci de pagini, azi am primit o intampinare a aunei firme de recuperare, impotriva unei contestatii la executare: 44 de pagini! O adevarata tortura: fraze reluate de 2-4 ori, in pagini diferite, enunturi copiate din hotarari judecatoresti, fara ghilimele, urmate de copierea a pagini intregi din hotararea sursa (cu ghilimele). Cred ca avocatii aia sint platiti la metru. Se face copy-paste masiv din alte acte privind alte dosare.
          Acum cateva luni am mai primit o intampinare de 17 pagini!, a unei IFN impotriva unei contestatii la executare in care s-a invocat doar prescriptia. Despre orice altceva scria in intampinare, numai despre prescriptie nu.

          • Amelia FARMATHY spune:

            Stau să mă întreb cum vor arăta, în contextul relatat, hotărârile.
            Venind de la cei „mici” (cred că e competenţă de judecătorie, dacă nu mă înşel, ce aţi descris dvs.) – apelativul de „mici” e un alint, o formă de simpatie, iar nu vreo formă de superioritate „năroadă”, ţin neapărat să subliniez_ s-ar putea să fie şi ele luuuuuungi pentru că ei încă suferă de microbul entuziasmului începutului de… citit juridic:)))))))).
            Şi toate acestea întrucât NIMENI nu impune nici măsură (în sensul de limite la… tehnoredactare) şi nici rigoare.
            Dar se pretinde, în schimb, judecătorului să „sintetizeze” zeci de pagini pe care numai să le citeşti şi îţi ia o „eternitate”, noroc că, în timp, de nevoie, înveţi să citeşti un pic altfel decât în mod obişnuit, cum ziceam mai sus, „juridic”.
            Am văzut inclusiv cereri de chemare în judecată cu… cuprins, cererea avea vreo 45-50 de pagini, astfel că autorul – casă de avocatură mare, evident – a simţit nevoia să insereze şi un… cuprins.

            Aceste lucruri pot fi uşor de corectat prin impunerea unui număr maxim de pagini pentru conţinutul cererilor şi nici măcar nu e nevoie de modificarea legii, ci doar de preocuparea CSM-ului: modificaţi Regulamentul de ordine interioară.
            Dacă tot l-aţi făcut de are sute de articole, mai adăugaţi unul mic şi pricăjit, dar care ar rezolva o mare şi cronică problemă, articol prin care să reglementaţi imperativ numărul maxim de pagini pe care îl poate cuprinde o cerere de chemare în judecată, o cerere de apel, recurs, întâmpinare/ răspuns la întâmpinare.
            Şi nu fiţi prea generoşi, vă rog!
            Hai că se poate, numai să se vrea!

          • Valentin BULIGA spune:

            Nu înţeleg motivele pentru care, prin regulament, CSM având abilitatea de a institui reguli pentru punerea în aplicare efectivă a codurilor de procedură, nu s-ar putea limita conţinutul actelor de procedură esenţiale (cerere de chemare în judecată, întâmpinare şi răspuns la întâmpinare) la cel mult 10 pagini cu un anumit format – similar celui reglementat pentru hotărârile judecătoreşti şi care să cuprindă cât mai concis aspectele esenţiale disputate, oricum părţile având posibilitatea de a prezenta memorii scrise şi, asfel, prilejul de a dezvolta exhaustiv toate alegaţiile, însă predictibil că, în măsura în care vor elucubra, judele având o marjă largă de apreciere, există posibilitatea de a nu se ţine seama de ele. Ca sancţiune nu cred că o nesocotire a unei astfel de reguli infralegale ar putea căpăta efect peremptoriu, mai cu seamă că ar putea aduce atingere fie accesului la justiţie, fie dreptului la apărare, însă ar putea constitui un temei pentru aplicarea unei sancţiuni administrative – amendă judiciară. Nu ar constiui nicio inovaţie câtă vreme s-ar inspira din recomandările CJUE/CEDO în materie. Doar o părere, VB.

            • Da. Nici eu nu inteleg de ce nu se impune o astfel de regula. Si as extinde regula si la memorii.
              Dar cred ca va fi dificil de pus in practica deoarece in facultate nimeni nu te invata asta. Sau cel putin asa era pe vremea cand am facut eu facultatea. Atunci nu am fost invatata nici cum sa citez corect. A trebuit sa fac master in strainatate ca sa mi se predea despre citare.

            • Avocaţii emulează magistraţii.
              Când avocaţii vor vedea că judecătorii scriu concis şi clar, rezumându-se doar la controversă, la dispută, atunci vor învăţa şi ei cum se scrie juridic.
              Limitarea numărului de pagini nu este soluţia.

              Dar când văd instanţa că scrie 300 de pagini despre chestiuni colaterale disputei… atunci ei cred că aşa e bine.

  6. Razvan Nicolae MICUL spune:

    Iata o sentinta definitiva a curtii supreme din Italia http://www.ilsole24ore.com/pdf2010/Editrice/ILSOLE24ORE/ILSOLE24ORE/Online/_Oggetti_Correlati/Documenti/Norme%20e%20Tributi/2016/05/corte-cassazione-sentenza-n-18248_2016.pdf Total 3 pagini, hotararea chiar a starnit dezbateri aprinse. Hotul este roman (sau etnic rrom de nationalitatea romana).

  7. Am citit de curând o hotărâre definitivă în penal de peste 300 de pagini.
    Motivarea pentru condamnarea definitiva a unui inculpat a fost de doar 2 pagini. Iar vinovatia a fost motivata intr-un singur paragraf de 3 randuri.

    Restul era abracadabra, adica preluat cu copy/paste din situatia de fapt retinuta in Rechizitoriu. Evident ca se incalca art. 6 din Conventie, dar hei!, la prima vedere parea o hotarare trainică.

    • Scrierea unei sentinţe este o îndeletnicire destul de plicticoasă şi standardizată.
      Cine a studiat într-o jurisdicţie de „common law” sunt sigur că a fost efectiv bătut în cap cu formula de redactare a oricărui text juridic (memo, scrisori, acţiuni, verdicte etc.) sub forma acronimului IRAC: issue, rule, application, conclusion (în româneşte CRAC = chestiunea, regula, aplicarea, concluzia). Din anul I de drept şi până ajungi la Curtea Supremă, această formulă este folosită şi rafinată.
      Se dau note pentru cine ştie să descrie chestiunea (obiectul) speţei cât mai concis şi mai clar. Se fac concursuri de scriere juridică, se fac clasamente cu judecătorii cei mai buni scriitori, stilişti ai dreptului.
      Deşi nu sunt un expert, eu cred că deţin 12 cărţi doar despre stilul juridic de scriere, dacă nu mai multe.
      Fiecare element discutat din sentinţă trebuie CRAC-uit.
      Intenţia – cracuită
      agravanta – crăcuită
      Fiecare fapt, prezumţie, standard, calculatie – CRAC
      Si la noi se invaţă stilul acesta CRAC la scrierea de compuneri, descrieri, propuneri, în colegiile pe filiera umană, dar, ciudat, la drept nu se pune accent pe formulă.

      Sentinţa de 300 pagini este ca o lucrare de doctorat a lui Cutărescu… şi de aceeaşi valoare.
      Multă procedură, deşi legea le cere să enunţe PE SCURT obiectul şi procedura (3-5 rânduri) şi PE LARG – FAPTELE şi EXPLICAŢIILE/APLICAŢIA (legii la fapte) care sprijină CONCLUZIA finală (verdictul).

      Stilul de scriere relevă calitatea gândirii.

      Un judecător nu poate scrie o varză de sentinţă, cu vrute şi nevrute, în loc să se rezume doar strict la elementele disputate, invocând că aşa au învăţat la INM.

      Când sentinţa ajunge la CEDO, judecătorii europeni nu cunosc ce este INM sau CSM (şi de ce ar trebui să-i conferim vreo autoritate juridica sau legislativă sau constituţională acestor corpuri).
      Ce treabă are CSM-ul cu formatul redactării sentinţelor? (Nu mai asteptati sa va invete CSM sau INM drept).

      Sentinţa trebuie să se ocupe strict de controversă.
      Este valabil şi pentru avocaţii care scriu zeci şi zeci de pagini de terfeloage, fără valoare. Judecătorii îi pot critica liber. Art. 187 C.proc.civ. – amenda e critica cea mai bună.

      În United States v. Dunkel, magistratul spunea despre o petitie:
      O „motivare” foarte slabă, conţinând, de fapt, doar aserţiuni nu este suficientă pentru a constitui o pretenţie conformă. În special când acţiunea este plină de argumente alandala, cum este petiţia lui Dunkel. Judecătorii nu sunt porci căutători de trufe îngropate în petiţii.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.