Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC





Modificări semnificative aduse Legii contenciosului administrativ la 14 ani de la intrarea sa în vigoare. Sau despre cum poți îndrepta viitorul, având în vedere dificultățile întâmpinate în trecut
02.08.2018 | Adriana DOBRE, Adrian CRISTEA

JURIDICE - In Law We Trust
Adriana Dobre

Adriana Dobre

Adrian Cristea

Adrian Cristea

Legea nr. 212/2018 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a altor acte normative (denumită în continuare, „Legea nr. 212/2018”) a fost publicată în Monitorul Oficial – Partea I, nr. 658 din 30 august 2018. Modificările aduse prin această lege vor intra în vigoare în data de 2 august 2018 şi au, conform Expunerii de motive[1], următoarele obiective principale: (i) reducerea duratei de soluţionare a litigiilor, (ii) echilibrarea volumului de activitate între secţiile instanţelor şi între instanţe şi (iii) crearea premiselor legale pentru respectarea în mod real a dreptului cetățenilor de acces la justiţie şi de soluţionare a litigiilor într-un termen rezonabil.

În continuare, vom trata cele mai importante modificări aduse de Legea nr. 212/2018 cu privire la procedura plângerii prealabile, competența materială, teritorială și funcțională a instanțelor de judecată și normele procedurale de natură să conducă la soluționarea cu celeritate a litigiilor de contencios administrativ.

1. Modificări și clarificări cu privire la procedura plângerii prealabile

Este îndeobște cunoscut faptul că procedura contestării în contencios administrativ debutează cu faza plângerii prealabile, în care persoana vătămată se adresează emitentului actului administrativ, în vedere revocării integrale sau parțiale a acestui act. Legea nr. 212/2018 cuprinde o serie de prevederi care au ca scop clarificarea unor situaţii juridice întâlnite în practica instanţelor sau corectarea unor inadvertențe apărute în legătură cu această prima fază.

Astfel, formularea plângerii prealabile nu mai este obligatorie atunci când actele administrative nu mai pot fi revocate, deoarece au intrat în circuitul civil şi au produs efecte juridice. Această modificare survine, întrucât, în acest caz, plângerea prealabilă ar fi fost oricum lipsită de utilitate practică, autorităţile publice neputând revoca acte care au intrat în circuitul civil, așa cum este cazul, de altfel, în majoritatea situațiilor, având în vedere natura executorie ex oficio a actelor administrative.

De asemenea, a fost clarificată și data de la care curge termenul pentru formularea plângerii prealabile, stabilindu-se că acest termen începe să curgă din momentul în care persoana vătămată a luat cunoştinţă, pe orice cale, de conţinutul actului administrativ. Această modificare este utilă, întrucât în practică se punea deseori problema acestui moment, iar în funcție de interesul procesual al părților, acestea susțineau că prezintă relevanță momentul de la care persoana vătămată a luat de cunoştinţă de existenţa actului, respectiv momentul de la care persoana vătămată a luat cunoștință de conţinutul actului. Această modificare este de natură să asigure protejarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanei vătămate, deoarece numai de la momentul cunoașterii conținutului efectiv al actului și a motivării autorității emitente, persoana vătămată ar putea formula critici concrete cu privire la acesta.

De asemenea, se pune capăt unei alte controverse, stipulându-se expres că motivele invocate în cererea de anulare a actului nu sunt limitate la cele invocate prin plângerea prealabilă. Astfel, aceasta opinie îmbrățișată anterior de o parte din doctrina și din instanțele de judecată a fost consacrată legislativ.

2. Norme privind competenţa materială, teritorială și funcțională a instanţelor de judecată

Unele dintre modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 au ca scop degrevarea secţiilor de contencios administrativ de unele litigii, cum ar fi acele cauze care aduc în discuție elemente de drept civil, și nu prezintă particularități care să justifice soluționarea de către instanțe de contencios şi respectiv, degrevarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (denumită în continuare, „ÎCCJ”) de sarcina soluționării anumitor recursuri promovate în litigii care nu au o valoare considerabilă.

Astfel, legiuitorul a ridicat pragul valoric în funcție de care se determină competența materială a instanțelor de contencios administrativ de la 1 milion de lei la 3 milioane de lei, pentru litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora. Litigiile cu o valoare sub acest prag urmează a fi soluţionate în fond de către tribunal, iar în recurs[2] de către curtea de apel competentă. Litigiile cu o valoare peste acest prag urmează a fi soluţionate în fond de către curtea de apel, iar în recurs de către ÎCCJ. În consecinţă, mai puţine cauze vor ajunge pe rolul ÎCCJ, această instanţă fiind astfel degrevată de o serie de cauze care nu au o miză financiară considerabilă.

De asemenea, cererile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene se soluţionează potrivit criteriului valoric mai sus amintit, spre deosebire de vechea reglementare (introdusă în anul 2012), potrivit căreia aceste cauze se soluţionau în fond, indiferent de valoare, de către curţile de apel, iar în recurs de către ÎCCJ.

În scopul de a reduce gradul de încărcare al instanțelor de contencios administrativ, care în ultimii ani au fost învestite cu un volum considerabil crescut de cauze, s-au introdus norme care instituie partajarea competenței de soluționare a litigiilor privind contractele administrative între instanțele de contencios administrativ și cele civile în funcție de obiectul concret al cererii. Astfel, instanţele de contencios administrativ au rămas competente să soluţioneze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum şi orice litigii legate de încheierea contractului administrativ sau cauzele având ca obiect anularea unui contract administrativ. Pe de altă parte, litigiile care decurg din executarea contractelor administrative vor fi în competenţa de soluţionare a instanţelor de drept comun, având în vedere că acest tip de litigii ridică în general probleme de drept civil.

De asemenea, în scopul protejării persoanei vătămate, s-a stabilit competența teritorială exclusivă în favoarea instanțelor în circumscripția cărora se află domiciliul persoanei fizice sau sediul persoanei juridice de drept privat vătămate, indiferent cine este autorul cererii introductive. Potrivit reglementării anterioare, competența teritorială era alternativă între instanțele de la domiciliul reclamantului, respectiv cele de la sediul pârâtului.

3. Noi norme menite să asigure soluţionarea cu celeritate a litigiilor de contencios administrativ

În scopul soluţionării litigiilor de contencios administrativ într-un termen rezonabil, așa cum de altfel prevedea și vechea reglementare, dar nu se înfăptuia în practică, căci litigiile de contencios administrativ durau in medie 4-5 ani (în măsura în care nu exista și o casare), au fost luate o serie de măsuri, privind introducerea unor termene fixe scurte pentru formularea și depunerea unor acte procesuale[3] sau suprimarea anumitor proceduri.

Astfel, s-a eliminat procedura de regularizare cu privire la anumite cereri, precum cererea de suspendare a actului administrativ sau cererile privind stabilirea penalităților și aplicarea unei amenzi conducătorului autorității publice pentru neexecutarea unei hotărâri judecătorești definitive.

O modificare foarte importantă introdusă în același scop vizează procedura de soluționare a recursului de către ÎCCJ, respectiv renunțarea la procedura de filtru, prevăzută la art. 493 din Codul de procedură civilă, în cadrul litigiilor de contencios administrativ. Această modificare legislativă este binevenită, în contextul în care, actualmente, între data sesizării ÎCCJ şi data acordării primului termen de judecată trece o perioadă medie de 2 ani[4]. Mai mult, în contextul renunțării la această procedură, nu mai există riscul ca recursul să fie declarat inadmisibil „de pe scaun”, fără fixarea unui termen de judecată, după cum nu mai există nici riscul ca recursul (ultima cale de atac) să fie soluționat fără acordarea unui termen pentru dezbateri orale, sub motiv că practica ÎCCJ este constantă în legătură cu aspectele ce fac obiectul cauzei.

În scopul lămuririi cât mai rapide a situaţiei de fapt, autoritatea publică emitentă a actului administrativ va fi obligată să comunice, odată cu întâmpinarea, actul atacat împreună cu întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii lui, precum şi orice alte lucrări necesare pentru soluţionarea cauzei. Anterior acestei modificări aceasta era situația din practică, însă potrivit prevederilor legale, instanțele de judecată aveau doar facultatea de a dispune această obligaţie în sarcina autorităţii publice emitente.

De asemenea, conform modificărilor aduse prin Legea nr. 212/2018, atunci când raportul juridic dedus judecăţii o impune, instanţa de contencios administrativ va pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altei persoane. Dacă niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în cauză a terţului şi instanţa apreciază că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului, aceasta va respinge cererea fără a se pronunţa în fond. În practică, implementarea acestei soluţii legislative poate avea efecte serioase, deoarece poate afecta dreptul reclamantului de a introduce o nouă cerere de chemare în judecată, întrucât, cel mai probabil, termenul legal pentru formularea cererii respective va fi expirat deja la momentul respingerii cererii inițiale sub acest motiv. Având în vedere acest aspect, este util să semnalăm importanta determinării corecte a cadrului procesual subiectiv în litigiile de contencios administrativ atât la momentul demarării demersului judiciar prin introducerea acțiunii în anulare, cât și pe parcursul soluționării procesului, atunci când instanța de judecată pune în discuția părților aceste aspecte.

4. Alte modificări. Aplicarea în timp a noilor prevederi. Concluzii

În scopul realizării corelărilor legislative şi pentru implementarea coerentă a modificărilor discutate mai sus, prin Legea nr. 212/2018 au fost modificate în consecinţă şi alte acte normative[5].

Este important să precizăm că noile norme procedurale descrise mai sus ar trebui să se aplice numai proceselor începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 212/2018 (respectiv după data de 2 august 2018). Procesele în curs de judecată rămân supuse legii în vigoare la data introducerii cererii, în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă, la care face trimitere Legea nr. 554/2004 ca norme de completare, în măsura în care regulile procesual civile nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte.

Multe dintre modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 sunt salutare, acestea avându-și resortul în dificultățile întâmpinate în practica anterioară a instanțelor de judecată. Astfel, privind în ansamblu acest nou cadru legal, observăm că acesta este de natură să pună capăt unor controverse din jurisprudență sau doctrină şi să conducă la reducerea duratei de soluţionare a litigiilor, în scopul respectării în mod real a dreptului cetățenilor de acces la justiţie şi de soluţionare a litigiilor în termen rezonabil.


[1] Disponibilă pe site-ul oficial al Camerei Deputaţilor;
[2] Conform art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004: „Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare”.
[3] Spre exemplu, în cazul cererilor de suspendare a actului administrativ sau a cererilor privind stabilirea penalităților și aplicarea unei amenzi conducătorului autorității publice pentru neexecutarea unei hotărâri judecătorești definitive, întâmpinarea este obligatorie şi se depune la dosarul cauzei cu cel puţin 3 zile înainte de termenul de judecată.
De asemenea, în cazul acţiunii de fond, întâmpinarea este obligatorie şi se va comunica reclamantului cu cel puţin 15 zile înainte de primul termen de judecată.
[4]  Conform expunerii de motive a Legea nr. 212/2018.
[5] Lista completă a acestora:
(i) Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor;
(ii) Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România;
(iii) Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietatea acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative; şi
(iv) Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.


av. Adriana Dobre
RTPR Allen & Overy

av. Adrian Cristea
RTPR Allen & Overy


Aflaţi mai mult despre , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]




Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.