Toate amenzile contravenționale „neexecutate” se reduc la jumătate din minimul legal, începând cu 24 august 2018? Este Legea nr. 203/2018 o lege contravențională mai favorabilă?
3 august 2018 | Mircea URSUȚA
Mircea Ursuța
În contextul „avalanșei” de modificări legislative și proiecte de lege atacate la Curtea Constituțională sau chiar declarate deja neconstituționale, adoptarea Legii nr. 203/2018 privind măsuri de eficientizare a achitării amenzilor contravenționale care modifică Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor nu a provocat reacții în mediul juridic, deși modificările aduse de această lege sistemului contravențional sunt de esență și cu impact, atât juridic, cât și bugetar.
Nu vom face aici o analiză a modificărilor legislative, deoarece aceasta presupune un material mai amplu, ci ne vom limita a analiza strict dacă prevederile legale noi constituie o lege contravențională mai favorabilă și, în măsura unui răspuns afirmativ, vom prezenta condițiile în care acestea se vor aplica în funcție de stadiul procedurii contravenționale.
1. Modificări legislative cu privire la plata a jumătatea din minimul oricărei amenzi contravenționale în termen de 15 zile de la comunicarea procesului-verbal
Conform art. 28 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 în forma modificată prin art. 20 pct. 10 din Legea nr. 203/2018: „ Contravenientul poate achita, în termen de cel mult 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal, jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal”.
Potrivit art. 22 alin. (2) din Legea nr. 203/2018: „ De la data intrării în vigoare a prezentei legi, contravenientul poate achita jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege şi în acele situaţii în care actul normativ de stabilire a contravenţiilor nu prevedea expres această posibilitate.” – corelativ prin art. 20 pct. 4 din Legea nr. 203/2018 este modificat și art. 16 din O.G. nr. 2/2001, prevăzându-se obligativitatea menționării în procesul-verbal a posibilității achitării în termen de 15 zile a jumătății din minimul amenzii prevăzute de actul normativ pentru contravenția săvârșită.
Practic, începând cu 24 august 2018 (data intrării în vigoare a Legii nr. 203/2018), o persoană amendată pentru orice contravenție (indiferent că este o contravenție de mediu, silvică, la regimul construcțiilor etc.) va beneficia de un interval de 15 zile în care va trebui să decidă dacă plătește amenda – în acest caz achitând jumătate din minimul prevăzut de lege – sau dacă formulează plângere contravențională, situație în care, dacă plângerea se va respinge, va plăti amenda prevăzută în procesul-verbal de contravenție.
Este important de precizat că, dacă persoana în cauză va achita amenda în 15 zile, va plăti jumătate din minimul prevăzut de lege, indiferent de amenda aplicată în concret. Astfel, dacă amenda prevăzută de actul normativ special este de la 200 la 1000 de lei, iar agentul aplică 800 de lei, contravenientul va putea achita în 15 zile 100 de lei (nu 400).
Prin aceste modificări legislative se revine la sistemul consacrat de Legea nr. 32/1968 care prevedea achitarea a jumătate din minimul oricărei amenzi în termen de 48 de ore de la comunicarea procesului-verbal[1]. Acest sistem fusese abandonat odată cu adoptarea O.G. nr. 2/2001 care prevedea posibilitatea achitării a jumătate din minimul amenzii doar în situația în care actul normativ special de „incriminare” contravențională prevedea expres această posibilitate[2].
Fără a analiza modificarea legislativă, trebuie menționat, pe de-o parte că termenul de 48 de ore era un termen mult prea scurt pentru achitarea a jumătate din minimul amenzii, iar, pe de altă parte că în alte țări europene care cunosc sistemul ablațiunii neplata amenzii în termenul prevăzut de lege conduce la majorări semnificative ale cuantumului acesteia[3].
2. Este Legea nr. 203/2018 o lege contravențională mai favorabilă?
Conform art. 15 alin. (2) din Constituția României: „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile”, fiind consacrat, așadar, la nivel constituțional, principiul aplicării retroactive a legii contravenționale mai favorabile.
Întrebarea care se naște este dacă posibilitatea achitării a jumătate din minimul amenzii în termene de 15 zile pentru contravențiile unde nu exista această posibilitate până la 24 august 2018 sau pentru contravențiile unde exista această posibilitate, dar termenul era de 48 de ore, este o normă de drept material sau de drept procesual contravențional? În prima ipoteză vorbim clar de o normă mai favorabilă, și deci retroactivă, iar, în a doua ipoteză, de o normă de procedură de imediată aplicabilitate, dar care nu poate retroactiva.
Din punctul nostru de vedere, suntem în prezența unei norme de drept material, deoarece aceasta vizează direct sancțiunea aplicabilă pentru fapta săvârșită, chiar dacă doar crează un beneficiu pentru care este necesară și manifestarea de voință a contravenientul concretizată în achitarea efectivă a jumătate din minimul amenzii într-un interval de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal.
Această interpretare se regăsește și în jurisprudența Curții Constituționale care, prin Decizia nr. 932 din 14 decembrie 2006[4] a stabilit că dispozițiile art. 10 alin (1) teza întâi din Legea nr. 241/2005 privind combaterea evaziunii fiscale care prevedeau drept cauză de nepedepsire achitarea prejudiciului până la primul termen de judecată constituie lege penală mai favorabilă, iar noțiunea de prim termen trebuie interpretată ca fiind: „cel imediat următor datei intrării în vigoare a Legii nr. 241/2005, indiferent de faza în care se află judecarea procesului penal.”
Și în doctrina de drept penal s-a apreciat că este lege mai favorabilă aceea care modifică condițiile de tragere la răspundere, respectiv legea care prevede o cauză de reducere a pedepsei[5].
În acord cu aceste interpretări din materia dreptului penal, apreciem că prevederea potrivit căreia se va putea achita jumătate din minimul amenzii în termen de 15 zile este o normă de drept contravențional substanțial mai favorabilă care va trebui să se aplice cu privire la toate situațiile în care amenda contravențională nu a fost achitată sau executată silit până la data intrării în vigoare la Legii nr. 203/2018.
În aceeași logică, termenul de 15 zile pentru plata a jumătate din minimul amenzii trebuie să înceapă să curgă odată cu intrarea în vigoare a legii mai favorabile, respectiv a Legii nr. 203/2018.
3. Neconstituționalitatea normei tranzitorii prevăzute în art. 22 alin. (1) din Legea nr. 203/2018
Art. 22 alin. (1) din Legea nr. 203/2018 prevede că „ Pentru procesele-verbale întocmite anterior intrării în vigoare a prezentei legi, aplicarea şi executarea sancţiunii contravenţionale se supun prevederilor legale în vigoare la momentul întocmirii actului de constatare.”
În măsura în care posibilitatea achitării a jumătate din minimul amenzii în termen de 15 zile constituie o norma de drept material mai favorabilă și deci retroactivă, dispozițiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 203/2018 sunt evident neconstituționale, deoarece legiuitorul nu poate, prin texte legale tranzitorii, să înfrângă principiul constituțional al legii contravenționale mai favorabile.
4. Aplicarea concretă a normei mai favorabile conținute în Legea nr. 203/2018 pentru procesele-verbale încheiate anterior datei de 24 august 2018
Este evident că, pentru a beneficia de legea mai favorabilă, orice contravenient sancționat anterior datei de 24 august 2018 va trebui să invoce excepția de neconstituționalitate a normei tranzitorii prevăzute în art. 22 alin. (1) din Legea nr. 203/2018 și să aștepte o posibilă declarare a neconstituționalității acesteia.
Concomitent, apreciem că persoana în cauză ar trebui să formuleze, în termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a noii legi și o cerere către agentul constatator prin care să solicite aplicarea noilor dispoziții legale în sensul de a i se permite plata a jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ de sancționare – în acest fel va justifica solicitarea de aplicare a noii legislații mai favorabile.
Invocarea excepției de neconstituționalitate presupune însă existența unui litigiu în legătură directă cu norma presupus neconstituțională. În funcție de stadiul procedurii contravenționale, există următoarele posibilități:
A. Situația contravențiilor pentru care nu s-a împlinit termenul de formulare a plângerii contravenționale
În aceste situații se impune formularea plângerilor contravenționale dublată de invocarea excepțiilor de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 203/2018.
B. Situația plângerilor contravenționale aflate pe rolul instanțelor de judecată
În aceste litigii, indiferent de stadiul lor (fond sau apel), trebuie invocată aplicarea legii contravenționale mai favorabile concomitent cu invocarea excepției de neconstituționalitate. Ambele pot fi invocate de contravenient sau chiar de către instanță, din oficiu. Pentru o mai bună administrare a justiției s-ar impune și suspendarea soluționării cauzei în temeiul art. 43 alin. (1) pct. 1 Cod procedură civilă până la soluționarea excepției de neconstituționalitate, evitându-se astfel un val de revizuiri în situația în care norma tranzitorie va fi declarată neconstituțională.
C. Situația proceselor-verbale neatacate sau a celor în cazul cărora plângerea a fost respinsă sau a fost reindividualizat cuantumul amenzii prin hotărâri judecătorești definitive
În situațiile în care amenda nu mai poate fi „contestată”, având în vedere Decizia nr. 228/2007 a Curții Constituționale[6] prin care s-a stabilit că „dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor sunt neconstituţionale în măsura în care prin sintagma „nu se mai sancţionează” prevăzută în text se înţelege doar aplicarea sancţiunii contravenţionale, nu şi executarea acesteia. ”, aplicarea legii contravenționale mai favorabile este obligatorie[7].
În ipoteza în care există o contestație la executare pe rolul instanței, atât contestatorul, cât și instanța din oficiu, similar situației plângerilor contravenționale, pot invoca aplicarea legii mai favorabile concomitent cu invocarea excepției de neconstituționalitate a normei tranzitorii.
În situația în care nu a fost declanșată executarea silită a amenzii contravenționale sau a fost respinsă definitiv contestația la executare ori nu s-a formulat o astfel de contestație, persoana care are de achitat o amendă mai mare decât jumătate din minimul prevăzut de lege, concomitent cu cererea de aplicare a legii noi adresată agentului constatator, va trebui să formuleze în fața judecătoriei de la locul săvârșirii contravenției o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001[8] prin care să solicite constatarea intervenirii legii mai favorabile cu consecința reducerii amenzii la jumătate din minimul legal[9].
[1] Pentru detalii despre sistemul ablațiunii a se vedea M. Ursuta, Procedura contravențională, Ediția a III-a, Editura Universul Juridic, București, 2010, pp. 154-158.
[2] La acel moment s-a arătat în doctrină că, pentru actele normative anterioare adoptării O.G. nr. 2/2001 care nu prevăd posibilitatea achitării a jumătate din minimul amenzii, această posibilitate trebuie să existe având în vedere momentul adoptării acelor acte normative – A. Iorgovan, Tratat de drept administrativ, Ediția 4, vol II, editura All Beck, București, 2005, p. 431.
[3] Pentru detalii, M. Ursuța, op. cit. pp. 155-157; M. Ursuța, Contravențiile rutiere, Ediția a II-a, Editura Universul Juridic, București, 2011, pp. 17-20.
[4] Publicată în Monitorul Oficial nr. 42 din data de 19 ianuarie 2007.
[5] F. Streteanu, D. Nițu, Drept penal, Partea generală, Volumul I, Editura Universul Juridic, București, 2014, p. 135.
[6] Publicată în Monitorul Oficial nr. 283 din 27 aprilie 2007.
[7] În ipoteza aplicării legii contravenționale mai favorabile în cazul proceselor-verbale necontestate în termen sau în cazul cărora plângerea a fost respinsă definitiv, amenda se va reduce la maximul prevăzut de noua lege – pentru detalii a se vedea M. Ursuța, Executarea amenzilor contravenționale. Unele particularități., în E. Oprina, V. Bozeșan (coordonatori) „Executarea silită. Dificultăți și soluții practice”, Volumul II, Editura Universul Juridic, București, 2017, p. 689.
[8] Art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 prevede că: „Controlul aplicării şi executării sancţiunilor contravenţionale principale şi complementare este de competenţa exclusivă a instanţei prevăzute la alin. (1).”
[9] Pentru detalii a se vedea M. Ursuța, op. cit. Executarea…, pp. 688-689.
Conf. univ. dr. Mircea Ursuţa
Facultatea de Drept, Universitatea din Oradea
Avocat, Baroul Bihor
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
