Studii, opinii, interviuri ⁞⁞ RNSJ ⁞⁞ ESSENTIALS
 
 
Opinii
Transmisiunile live, înregistrarile video şi transcripturile conferinţelor şi dezbaterilor JURIDICE.ro sunt accesibile pentru membri şi parteneri. Cheltuială deductibilă fiscal. Reducere 39,6 euro pentru avocaţii din barourile Bucureşti, Ilfov, Dolj şi Timiş. 20 de puncte de pregătire profesională. UNBR încurajează extinderea naţională, detalii aici. Reducere 19,8 euro pentru executorii Camerei Executorilor Bucureşti şi membrii UNELM.
Abonare newsletter oficial JURIDICE.ro

6 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Câteva definiții juridice noi

07.08.2018 | Camelia MĂȚĂU
Camelia Mățău

Camelia Mățău

Foarte de curând, într-un articol publicat pe Juridice.ro („Consecințele juridice ale normativizării ideologiei de gen în România”) se afirma că nu ar exista în dreptul românesc o definiție juridică pentru “stereotipiile de gen”.

Ei bine, lipsa a fost acoperită și, chiar în timp ce în mediul juridic erau semnalate modificările de esență pe care Convenția de la Istanbul le-a adus în legislația românească, chiar în timp ce aflam că, în România, omul este frânt în două, în sensul că sexul și genul lui nu ar fi unul și același, chiar în această ultimă perioadă, Parlamentul României care afla uimit toate aceste noutăți introduse prin Convenția de la Istanbul, respinsă de statele din jurul nostru tocmai datorită acestei definiții a genului (aici și aici), a adoptat două legi noi, promulgate în luna iulie de Președintele României, respectiv Legile nr. 174 si nr. 178 pe 2018, legi în care sunt copiate paragrafe din Convenția de la Istanbul.

Strict juridic vă redăm noile definții ale omului în România, ca să știți ce nu aveți voie să încălcați, mai nou, în România:

​Legea nr. 178 din 17 iulie 2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi, la articolul 4, după litera d) introduce 3 noi litere, literele d1 ) – d3 ), cu următorul cuprins:

”d2) prin sex desemnăm ansamblul trăsăturilor biologice şi fiziologice prin care se definesc femeile şi bărbaţii;

d3) prin gen desemnăm ansamblul format din rolurile, comportamentele, trăsăturile şi activităţile pe care societatea le consideră potrivite pentru femei şi, respectiv, pentru bărbaţi;”

Așadar, pentru noi, românii, sexul și genul sunt două lucruri diferite, după cum  hotărăște statul.

La articolul 4, după litera i) se introduce o nouă literă, litera i1), cu următorul cuprins: „i¹) prin stereotipuri de gen se înţeleg sistemele organizate de credinţe şi opinii consensuale, percepţii şi prejudecăţi în legătură cu atribuţiile şi caracteristicile, precum şi rolurile pe care le au sau ar trebui să le îndeplinească femeile şi bărbaţii;

Aceasta înseamnă că este stereotipic să crezi că femeia naște copii, îi hrănește, îi crește ori că bărbatul îi apără, îi ocrotește, le dă putere și le asigură mediul securizant de dezvoltare. Copiii României nu vor mai învăța aceste “stereotipuri de gen”.

La articolul 4, după litera j) se introduce o nouă literă, litera k), cu următorul cuprins: „k) prin bugetare din perspectiva de gen se înţelege analiza bugetului public în vederea identificării impactului pe care îl are asupra vieţii femeilor şi bărbaţilor şi alocarea resurselor financiare în vederea respectării principiului egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi.”

Și, ca să fie lucrurile și mai clare, încep interzicerile:

La articolul 19, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins: „(3) Firmele de publicitate au obligaţia de a cunoaşte şi de a respecta principiul egalităţii de şanse şi de tratament, precum şi de a nu utiliza stereotipurile de gen în producţiile publicitare.”

Credeați că numai firmele de publicitate sunt vizate prin aceste noi legi? Nu, așa cum am anticipat deja, copiii noștri sunt primii vizați.

Astfel, în Planul operațional de acțiuni pentru implementarea Strategiei naționale privind promovarea egalității de șanse între femei și bărbați și prevenirea și combaterii violenței domestice 2018-2021, la capitolul Educație este prevăzut în mod expres, la punctul 1:

“1. Includerea în programa şcolară a unor noţiuni privind violenţa de gen şi egalitatea de gen

Integrarea perspectivei de gen în manualele școlare

2. Combaterea stereotipurilor de gen în rândul tinerilor

Măsura

b) Organizarea unei campanii de sensibilizare și promovare a rolului și importanța dezvoltării abilităților non – cognitive la adolescenți cu accent pe eliminarea stereotipurilor…”

Iar la capitolul VII punctul 1.1.  Direcţii de acţiune  în Educație este reiterată modificarea manualelor școlare:

“a) Includerea în programa şcolară a unor noţiuni privind violenţa de gen şi egalitatea de gen”. Reamintim că au fost foarte bine învățați elevii vrânceni ce înseamnă egalitate de gen (se poate consulta aici și aici), subiect care, se pare, e foarte important să fie însușit de adolescenții României (după cum reiese de aici).

“b) Integrarea perspectivei de gen în manualele școlare” (probabil cu informații ca în aceste cărți din librăriile din România: aici, aici sau aici).

Iar la punctul 1.2. este prevăzută “Combaterea stereotipurilor de gen în rândul tinerilor”. Reamintim că stereotipuri înseamnă definiția mai sus expusă, respectiv ceea ce credem noi că intră în atribuțiile femeii și ale bărbatului, cu încălcarea bineînțeles a “egalității de gen” ce va face obiectul taberei adresate exclusiv fetelor și pentru care au reacționat (aici) mai multe ONG-uri de părinți ori preocupate de educația de bună calitate și, oricum, completă, nu centrată pe ideologia de gen.

Cu alte cuvinte, potrivit acestor dispoziții legale, copiii noștri vor învăța că este stereotipic feminin – și de aceea trebuie “combătut” – să naști copii și să îi crești, să îi educi și că este stereotipic masculin – și de aceea trebuie “combătut” – să încerci să asiguri mijloacele de trai ale familiei tale și să încerci, ca bărbat, să o ocrotești.

Camelia Mățău
Consilier juridic


Aflaţi mai mult despre , , , ,

Au fost scrise până acum 6 de comentarii cu privire la articolul “Câteva definiții juridice noi”

  1. Doamna Măţău, nu ştiţi ce înseamnă rolul de gen şi cât de înapoiată e societatea românească. Vă reamintesc eu.
    Uite stereotipii aici, pentru că se pare că habar nu ai despre ce este vorba în Convenţie.
    Stereotipii:
    – femeia poartă fustă, este slabă şi ar trebui să stea la cratiţă. Femeile nu au ce căuta în meseriile bărbăteşti.
    – fetele se joacă cu păpuşi şi le place culoarea roz.
    – dacă nu ai părul lung şi nu porţi rochie, nu eşti doamnă, eşti o ştoarfă
    – lesbienele sunt dezgustătoare
    – femeile sunt asistente medicale şi secretare. Nu sunt doctoriţe sau directoare de firmă.
    – femeile câştigă mai puţin ca bărbaţii deoarece sunt neputincioase şi nehotărâte şi lipsite de curaj şi capacitatea intelectuală a bărbaţilor
    – mama perfectă stă acasă şi are grijă de copii, nu merge la muncă.
    – femeile nu au ce căuta la facultate sau competiţii sportive
    – femeia nu e politician, ea se ocupă de polonic şi făcăleţ şi sarmale
    – femeia creşte copii şi trebuie să asculte de bărbat.
    – femeilor le place să cânte şi să danseze
    – femeile flirtează tot timpul, cochetează şi cuceresc bărbaţii şi le sucesc minţile.
    – femeia trebuie să fie frumoasă şi devreme acasă.
    – Care este cariera femeii? – Bărbatul este.
    – femeia a fost creată de dumnezeu doar ca să fie ajutorul bărbatului
    – femeia nu este un om întreg, ea a fost făcută doar din coasta bărbatului.
    – femeia trebuie să fie ca fecioara Maria naşte pe mesia.
    – femeia se gândeşte doar la parfum şi machiaj şi pantofi şi gentuţe.

    Bărbaţii sunt eroici, puternici, curajoşi.
    Conducători, politicieni, educaţi, soldaţi, luptători, pompieri, poartă pantaloni, părul scurt, bărbatul pune mâncare pe masa femeii şi are grijă de ea că e prostuţă şi împiedicată.

  2. @domnul Kurtyan

    Ați uitat stereotipul cu rujul roșu și tocurile înalte.

    • Amelia FARMATHY spune:

      Asta nu e o formă de stereotipie, ci de vis (cu ochii semideschiși) erotic:))).
      Nu putea, bărbat fiind, să o adauge în enumerare.
      A enumerat extrem de bine ceea ce se înțelege – iar autoarea articolului fie nu a înțeles, fie nu a dorit să aprofundeze, înainte de a scrie – prin stereotipie de gen.
      Exact ce a fost mai sus enumerat: în general că ”nu poți” sau că nu ți se ”potrivește”, femeie find (de regulă).
      Numai că, neapucând să cugete nițeluș înainte de a scrie, autoarea s-a și îngrozit de așa… elucubrație, la o primă citire, pardon, scriere, cum adică sexul și genul să fie chestii diferite?
      WTF_ e următorul meu număr (partea compusă din litere) de la mașină, promit, mașină nouă să îmi iau, că număr, tot inspirațional, mi-am găsit, vara aceasta a fost realmente deosebită_, cum e posibil așa ceva?
      Ei, uite așa e posibil, ca în exemplificarea de mai sus.
      Și nu e nimic rău.
      Dar doamna cred că suspectează _păzind sexualitatea altora, căci despre asta e vorba, despre a ne oripila de cum fac sex, având și pretenția să fie recunoscuți ”normali”, ”degenerații” aștia (de aceea se și opun familiei formate din parteneri de același sex biologic, pentru că familia le pare a fi ultima redută a ”respectabilității”, e plin, doamnă, de urmări ale respectabilității ăsteia: vreo 40000 de copii în plasamente, dar ia să vină vreun cuplu de gay să spună că ar vrea să ia în plasament sau spre adopție un biet urmaș al ”respectabilității” clasice, ce circ și scandal, tradițional nu-i vorbă, ar ieși, pentru că, tot cu minți înguste, i-am bănui pe oamenii aceștia că fac sex în văzul copiilor, ceea ce,pe lângă faptul că e doar o bănuială a unei minți obtuze și nimic mai mult, ar fi, nu-i așa, de ”neconceput”, în cazul unui cuplu hetero)_ homosexualitate ascunsă, printre litere, peste tot în chestiile astea cu… ”genul”.
      V-o imaginați pe doamna autor, presupun că e doamna din fotografia atașată articolului, privind, cu îngăduință, un travestit, spre exemplu?
      Eu nu, cel mult ar spune: iată la ce gen duce, pardon, travestește, Convenția de la Istanbul!
      Dar am o nedumerire: cum ar trebui să îi spunem creștinește travestitului to get lost: pieri ”drace” sau ”drăcoaico”?:)))))

      Lăsați oamenii se se iubească, inclusiv cu acte eliberate de la primărie, și să se îmbrace cum vor (cu foarte puține și justificate excepții) și cum se simt bine, adică, în alți termeni, poate chiar ai Convenției de pe malurile Bosforului, fiecare are dreptul să își aleagă genul!
      De altfel, e și o vorbă răspândită : ” nu e genul meu”, exact la asta se referă, la preferințe.
      Ș, mai ales, nu îi judecați și nu vă considerați, doar pentru că stați_cei care aveți norocul să vă găsiți (din eroare, am scris, mai întâi, ”gătiți”, am corectat apoi, dar cred că mergea și așa) bucata simetrică de suflet sau de aventură_ ,perimetral și neapărat curat tradițional, deasupra ori dedesubt, că le sunteți superiori.
      NU, doar sunteți mai mulți.
      Dar, în esență, tot… câte doi(standardizat punând problema, desigur).

      • Razvan Nicolae MICUL spune:

        Eu cred că subiectul definirii familiei este tratat de dumneavoastră cu superficialitate (ca să nu zic ignoranță) funciară. Încercați cu numerele la mașină, pare o idee foarte bună, mai ales dacă vă și identificați cu demersul. Din câte observăm, în vremile astea, protestul politic/social a căpătat o dimensiune orală, fiind abandonate scrierile lungi, care să cuprindă diverse idei și principii. Numărul la mașină reprezintă dimensiunea numerologică a protestului oral, din gură în gură cum s-ar zice popular. Așadar, susțin demersul dvs. cu numerele, poate încercați ceva chiar mai ”curajos”, care să evidențieze puterea conceptului pe care doriți să-l exprimați și susțineți. În ceea ce privește conceptele culturale (le includem aici și pe cele religioase), cred că nu avem noi (sau cel puțin eu) pregătirea academică necesară și nici nu am realizat munca de cercetare pentru a ne da avizat cu părerea. Că am citit două legi și 3 convenții nu ne face experți în antropologie culturală.

      • Marcel GHEORGHE spune:

        Mi se par atât de utile aceste comentarii în care apar acronime ca WTF sau semne precum :))))) şi aprecieri în funcţie de faţa omului din fotografie, încât aş face recomandarea editurilor de carte juridică să le includă într-o broşură a „judecăţii strâmbe”, de care să se ferească toţi cei care vor să se ocupe cu judecata. Cum să pui întrebarea: „V-o imaginaţi pe doamna autor, presupun că e doamna din fotografia ataşată articolului, privind, cu îngăduinţă, un travestit, spre exemplu?” !? Ce legătură are fotografia, înfăţişarea autoarei, cu argumentele din articol!? Ce legătură au insinuările ulterioare legate de fotografie?! O autoritate incontestabilă ne spunea cu mii de ani în urmă: „Vous n’aurez point égard à l’apparence des personnes dans vos jugements; vous écouterez le petit comme le grand.” Am redat cuvintele în franceză pentru acel „l’apparence”, care ar putea fi mult mai comprehensibil pentru cei care se simt mai atraşi de împrumutul de cuvinte şi de expresii străine. Nu mai spun că sensul acestor cuvinte ar trebui bine însuşite de orice persoană care doreşte să ocupe un scaun de judecată, că tot se spune că un judecător e un fel de dumnezeu pe pământ. Însuşi Dumnezeu ne-a descris conduita pentru judecată, aşa că puteam să luăm aminte, dacă tot avem pretenţia să judecăm: „Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor, Domnul domnilor, Dumnezeul cel mare, puternic şi înfricoşat, care nu caută la faţa oamenilor şi nu primeşte daruri; care face dreptate orfanului şi văduvei, care iubeşte pe străin şi-i dă hrană şi îmbrăcăminte.” Nu sunt sigur că un ateu sau un agnostic ar admite deplin aceste cuvinte, dar ar trebui să simtă instinctual că e ilogic, nedrept şi nedemn să foloseşti „faţa omului” ca indicator pentru faptele sale ori pentru atitudinile şi opţiunile lui viitoare. Altfel, o întoarcere cu două secole în urmă la criminologia antropologică a lui Lombroso ar putea constitui un stimulent important pentru lansarea unei teorii noi, moderne, potrivit căreia oamenii răi pot fi identificaţi după numărul de înmatriculare al autoturismului personal. Şi pentru că aceeaşi comentatoare consideră genul drept o „preferinţă”, i-aş recomanda studiul aprofundat al articolului 3, litera c) din Convenţia de la Istanbul, care defineşte genul ca fiind „rolurile, comportamentele, activităţile şi atributele construite social, pe care o societate dată le consideră adecvate pentru femei şi bărbaţi.” După cum se poate citi, genul nu este definit ca o preferinţă personală, ci ca un rol, comportament sau atribut „construit social” pe care „o societate dată le consideră adecvate pentru femei şi bărbaţi”. Convenţia urmăreşte să înlăture ceea ce societatea consideră adecvat pentru femei şi bărbaţi, adică o nivelare a diferenţelor dintre bărbaţi şi femei (teoretic, fără limită), încât, practic, nu ar mai exista nicio diferenţă între persoanele de sex „diferit”. Cu alte cuvinte, norma juridică nu mai este configurată de fenomenele sociale, de ceea ce societatea consideră adecvat, ci ea urmăreşte acum să modifice realităţi sociale care sunt contrare ideologiei de gen. Mai grav este că o convenţie este ratificată când realitatea socială internă a statului care o ratifică nu este în consens cu dispoziţiile convenţiei, care nu reflectă aspiraţii sociale majoritare în statul semnatar. Convenţia solicită eliminarea oricărei raportări la sexul biologic al persoanei (pentru evitarea aşa-ziselor „stereotipuri de gen”), deşi, aparent şi contradictoriu, par a fi menţinute conceptele de „femeie” şi de „bărbat”. Eliminarea raportării unor roluri sau comportamente la sexul biologic duce astfel la situaţii absurde şi la instituirea omului nou (asexuat) sub camuflajul respectabil al combaterii violenţei contra femeilor. Practic, după exemplul unui comentator, în magazine n-ar trebui să mai existe sectoare separate de jucării pentru băieţi şi pentru fete, cum se întâmplă acum. Femeia nu mai trebuie să fie frumoasă ca o femeie, ci poate avea şi întreţine o pilozitate masculină, până la barbă şi mustaţă (realizări deja consemnate istoric), şi funcţiona în rolul de secretară. Nu în ultimul rând, femeia nu mai trebuie să fie mamă (în pofida instinctelor sale), sau delicată, ci poate să fie bărbătoasă (violentă chiar, ca un bărbat în concepţia convenţiei), şi să-şi lucreze bicepşii la sală cu speranţa că va impresiona în trecere vreo „persoană” cu silicoane şi fustă roz. Aceasta este realitatea pe care o propune ideologia de gen şi Convenţia de la Istanbul prin concepte confuze şi străine de scopul declarat al acesteia! Nu întâmplător, alte state, care au „cugetat” mai mult la conceptele obscure ale acestei convenţii, au respins-o. Întrebarea care se pune este cum a ajuns statul român să semneze şi să ratifice o asemenea convenţie care conţine, pe lângă dispoziţii utile şi conforme cu aspiraţiile poporului român, dispoziţii contrare atât culturii şi tradiţiilor noastre, cât şi naturii umane?!

    • Doamna judecător, tot ce mai pot adăuga este că un așa vis e unul clar tradițional 😀

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.


Oana Ispas


Radu Slăvoiu


Livia Dianu-Buja


Ștefania Stoica


Luminița Malanciuc


Ioana-Olivia Voicu


Eduard Toma-Apostol


Florina-Lăcrămioara Drăgan