Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Proprietate intelectuală
DezbateriCărţiProfesionişti
 

Întrebare preliminară cu privire la reaua-credință/buna-credință parțială în cazul înregistrării unei mărci (printre altele). UPDATE: Hotărârea
30.01.2020 | Mihaela MAZILU-BABEL

JURIDICE - In Law We Trust
Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

30 ianuarie 2020: Curtea de Justiție declară:

1) Articolele 7 și 51 din Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1891/2006 al Consiliului din 18 decembrie 2006, precum și articolul 3 din Prima directivă 89/104/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci trebuie interpretate în sensul că o marcă comunitară sau o marcă națională nu poate fi declarată nulă total sau parțial pentru motivul că termenii folosiți pentru a desemna produsele și serviciile pentru care această marcă a fost înregistrată sunt lipsiți de claritate și de precizie.

2) Articolul 51 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1891/2006 al Consiliului din 18 decembrie 2006, și articolul 3 alineatul (2) litera (d) din Prima directivă 89/104/CEE trebuie interpretate în sensul că o cerere de înregistrare a unei mărci fără nicio intenție de a o utiliza pentru produsele și serviciile vizate de înregistrare constituie un act de rea‑credință, în sensul acestor dispoziții, dacă solicitantul acestei mărci avea intenția fie să aducă atingere intereselor unor terți într‑un mod care nu este conform cu practicile loiale, fie să obțină, chiar fără a viza un terț în special, un drept exclusiv în alte scopuri decât cele care țin de funcțiile unei mărci. Atunci când lipsa intenției de a utiliza marca în conformitate cu funcțiile esențiale ale unei mărci nu privește decât anumite produse sau servicii vizate de cererea de înregistrare a mărcii, această cerere constituie un act de rea‑credință numai în măsura în care vizează aceste produse sau servicii.

3) Prima directivă 89/104/CEE trebuie interpretată în sensul că nu se opune unei dispoziții de drept național potrivit căreia solicitantul unei mărci trebuie să declare că aceasta este utilizată pentru produsele și serviciile vizate de cererea de înregistrare sau că are, cu bună‑credință, intenția de a o utiliza în acest scop, în măsura în care încălcarea unei astfel de obligații nu constituie, ca atare, un motiv de nulitate a unei mărci deja înregistrate. (s.n. – M.M.-B.)

:: hotărârea CJUE

***

18 octombrie 2019: Avocatul general propune:

„1) Nulitatea totală sau parțială a unei mărci înregistrate a Uniunii Europene sau a unei mărci naționale înregistrate nu poate fi declarată numai pentru motivul că unii termeni sau toți termenii cuprinși în specificațiile produselor și serviciilor sunt insuficient de clari și de preciși. Lipsa de claritate și de precizie a specificațiilor produselor și serviciilor poate totuși să fie luată în considerare la examinarea întinderii protecției conferite de o astfel de înregistrare.

2) Totuși, cerința de claritate și de precizie poate intra sub incidența motivului de refuz sau de nulitate a mărcilor care sunt contrare ordinii publice, potrivit prevederilor articolului 3 alineatul (1) litera (f) din Prima directivă nr. 89/104 a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci și ale articolului 7 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară, în măsura în care înregistrarea unei mărci pentru «software» este nejustificată și este contrară interesului public. Un termen precum «software» este prea general și desemnează produse și servicii prea variate pentru a fi compatibil cu funcția mărcii de indicare a originii, astfel încât acel termen nu este suficient de clar și de precis pentru a permite autorităților competente și terților să stabilească, doar pe baza termenului respectiv, întinderea protecției conferite de marcă.

3) În anumite circumstanțe, depunerea unei cereri de înregistrare a unei mărci fără intenția de a o utiliza în legătură cu produsele sau serviciile specificate poate constitui un element al relei‑credințe, în special în cazul în care singurul obiectiv al solicitantului este acela de a împiedica un terț să intre pe piață, inclusiv în cazul în care există dovezi privind o strategie de înregistrare abuzivă, aspect a cărui apreciere este de competența instanței naționale.

4) În lumina articolului 13 din Directiva 89/104 și a articolului 51 alineatul (3) din Regulamentul nr. 40/94, în cazul în care cauza de nulitate există numai cu privire la unele dintre produsele sau serviciile pentru care este înregistrată marca, nulitatea mărcii trebuie să fie declarată numai pentru acele produse sau servicii.

5) Articolul 32 alineatul (3) din Legea din 1994 privind mărcile din Regatul Unit este compatibil cu Directiva 89/104, cu condiția să nu fie singurul temei pentru constatarea relei‑credinței.” (s.n. – M.M.-B.)

:: concluzii AG

***

08 august 2018: Judecătorul britanic se întreabă – atât cât mai poate – în legătură cu reaua-credință/buna-credință parțială în cazul înregistrării unei mărci (C-371/18).

Situația de fapt:
1. materii UE:
1.1. Proprietatea intelectuală, industrială și comercială – Mărci
1.2. Apropierea legislațiilor
2. necesitatea de a afla dacă poate o marcă a Uniunii Europene sau o marcă națională înregistrată într-un stat membru să fie declarată nulă total sau parțial pentru motivul că unii termeni sau toți termenii cuprinși în specificațiile produselor și serviciilor sunt insuficient de clari și de preciși pentru a permite autorităților competente și terților să stabilească, doar pe baza termenilor respectivi, sfera protecției conferite de marca în cauză
3. dacă da, necesitatea de a mai afla dacă un termen precum „software pentru computere” este prea general și desemnează produse prea variate pentru ca marca să își poată îndeplini funcția de indicare a originii, astfel că acel termen nu este suficient de clar și de precis încât să permită autorităților competente și terților să stabilească, doar pe baza termenului respectiv, sfera protecției conferite de marcă
4. apoi, necesitatea de a afla dacă poate constitui rea-credință simpla solicitare de înregistrare a unei mărci fără intenția de a o utiliza pentru produsele sau serviciile specificate
5. dacă da, necesitatea de a afla dacă s-ar putea considera că solicitantul a depus cererea parțial cu bună-credință și parțial cu rea-credință, în măsura în care a avut intenția de a utiliza marca pentru unele dintre produsele și serviciile specificate, însă nu a avut intenția de a utiliza marca pentru alte produse și servicii specificate
6. in fine, necesitatea de a afla dacă o directivă se opune unui alineat al unui articol dintr-o lege a Regatului Unit.

Dispoziții incidente: Directiva (UE) 2015/2436 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci

dr. Mihaela Mazilu-Babel

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.