Studii, opinii, interviuri ⁞⁞ RNSJ ⁞⁞ ESSENTIALS
 
 
Opinii
Înregistrările video şi transcripturile sunt accesibile pentru membri şi parteneri. Cheltuială deductibilă fiscal. Reducere 39,6 euro pentru avocaţii din barourile Bucureşti, Ilfov, Dolj, Timiş, Prahova şi Sibiu. Se acordă 20 de puncte de pregătire profesională. UNBR încurajează extinderea naţională, detalii aici. Reducere 19,8 euro pentru executorii Camerei Executorilor Bucureşti, membrii UNELM şi notarii Camerei Notarilor Publici Bucureşti.
Abonare newsletter oficial JURIDICE.ro

Print Friendly, PDF & Email

Termenul de declarare a contestației la executare. Art. 715 alin. (1) punctul 3 teza a II-a CPC. Neconstituționalitate

10.08.2018 | Sebastian MURARIU
Sebastian Murariu

Sebastian Murariu

Executarea silită reprezintă un termen ce produce anxietate pentru debitorul împotriva căruia aceasta se îndreaptă și, nu de puține ori, acesta se va sustrage sau va tergiversa întreaga fază finală a procesului civil.

Problema supusă atenției în prezentul articol este dată de formularea textului de lege din cadrul articolului 715 alin. (1) punctul 3 CPC care prevede că: (1) Dacă prin lege nu se prevede altfel, contestaţia privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când: […] 3. debitorul care contestă executarea însăşi a primit încheierea de încuviinţare a executării sau somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare (s.n), în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviinţare a executării şi nici somaţia sau executarea se face fără somaţie.

La o primă vedere, textul nu ar avea nicio hibă, având o formulare clară, explicită, previzibilă și ușor de înțeles. Cu toate acestea, sintagma a luat cunoștință de primul act de executare, poate produce, în practică, consecințe nefavorabile pentru debitor și care vor duce la o inechitate totală și chiar la o lipsă de apărare, așa cum vom vedea.

Ipoteza de lucru o reprezintă următoarea situație întâlnită în practica judiciară: debitorul este executat silit pentru o creanță și primește de la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară (în continuare OCPI) o notificare prin care află că i se notează urmărirea imobiliară asupra bunului imobil, la cererea executorului, pentru creanța pentru care este executat. Debitorul face demersuri la executor pentru a afla situația concretă, întrucât nu a primit niciun act de la acesta, singurul document primit fiind cel de la OCPI. Executorul susține că titlul executoriu și somația i-au fost deja trimise și că acestea ar trebui să se afle în posesia debitorului. Debitorul solicită retrimiterea actelor la domiciliul procedural ales al avocatului. Executorul trimite o adresă către debitor în care se arată că debitorul a avut dreptate și că actele nu au fost comunicate ca urmare a unei erori a factorului poștal și că împotriva acestuia din urmă s-a pornit o acțiune disciplinară. Însuși executorul, în adresa trimisă către debitor, consideră că procedura nu a fost îndeplinită și că, de la acest moment, de când debitorul a primit documentele solicitate pentru a demara o contestație la executare și a face apărări, se consideră că procedura de comunicare este legal întocmită.

Pe cale de consecință, debitorul demarează, în termen, contestație la executare. Cu toate acestea, soluția instanței a fost de respingere a contestației la executare ca tardiv introdusă cu motivația că aceasta ar fi trebuit introdusă de la momentul primirii documentului de la OCPI.

Se exercită calea de a atac a apelului și se motivează că nu s-ar fi putut exercita o contestație la executare și o apărare efectivă, atât timp cât debitorul nu cunoștea de către cine sau pentru ce este executat silit, neavând somație sau însuși titlul executoriu. Drept urmare, Tribunalul a considerat că ”Admite apelul declarat de apelantul S.V. împotriva Încheierii din 27.09.2017 pe care o va anula în tot şi în rejudecare. Respinge excepţia tardivităţii contestaţiei la executare. Admite contestaţia la executarea formulată de contestatorul S.V. Constată că dreptul de a obţine executarea silită în temeiul titlului executoriu contract de împrumut de consum nr. 37F01797 din 08.12.2004, încheiat cu Banca Comercială „ Ion Ţiriac” SA s-a prescris. Obligă intimata la plata sumei de 101, 80 lei reprezentând taxa judiciară de timbru în apel şi 203, 61 lei reprezentând taxa judiciară de timbru în faţa instanţei de fond. Definitivă. Pronunţată în şedinţă publică azi, 04.06.2018.”

Menționăm că, pe rolul Tribunalului a fost ridicată și excepția de neconstituționalitate a textului de lege invocat în preambulul articolului, excepție ce a fost admisă de către Tribunal și trimisă spre judecare de către Curtea Constituțională a României.

Considerăm că art. 715 alin. (1) punctul 3 teza a II a CPC, este neconstituţional, încălcând art. 16, art. 21, art. 24 din Constituţia României.

Astfel, art. 16 alin. (1) şi alin. (2) prevăd faptul că: (1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. (2) Nimeni nu este mai presus de lege. Din interpretarea acestui articol reiese faptul că orice cetăţean este egal în faţa legii şi că nimănui nu i se poate crea, raportat la aceeaşi situaţie juridică, un privilegiu.

Având în vedere textul formulat în art. 715 CPC, se ajunge la ipoteza juridică în care, într-o situaţie similară, un debitor ar putea fi pus într-o situaţie juridică mai dezavantajoasă decât un alt debitor. Arătam aici că există o decizie a Curţii Constituţionale care stipulează că „Principiul egalităţii nu interzice reguli specifice, în cazul unei diferenţe de situaţii.[…] Principiul egalităţii conduce la suplinirea unui drept fundamental, dreptul la diferenţa, iar în măsura în care egalitatea nu este naturală, faptul de a o impune ar însemna instituirea unei discriminări ” (Decizia nr. 107 din 1 noiembrie 1995, M.Of. nr. 85 din 26 aprilie 1996).

Având în vedere această idee exprimată de către Curtea Constituţională, considerăm că acest text de lege creează o aplicare diferită a legii pentru debitori care se afla în aceeaşi situaţie juridică. Or s-a constatat că, debitorul poate fi lezat în practica judiciară, fiind forţat să înceapă o contestaţie la executare fără a avea elemente concrete care să îi permită să realizeze cadrul procesual impus de art. 194 CPC.

Astfel, un debitor ar fi nevoit să formuleze o contestaţie la executare doar pe un document din partea Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, lucru care, în mod evident, nu se poate realiza.

Pe lângă acest articol din Constituţie încălcat, textul de lege vizat mai contravine şi art. 21 care prevede că „(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.” dar şi art. 24 care prevede că „(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.”

Plecând de la premisa de mai sus arătată şi care este şi supusă dezbaterii în prezentul articol, art. 21 este încălcat prin faptul că, prin natura textului astfel formulat, persoana nu se mai poate adresa instanţei de judecată. Arătam că potrivit Deciziei nr. 189 din 2 martie 2006, M. OF. nr. 307 din 5 aprilie 2006, Curtea Constituţională a stipulat că „Principiul accesului liber la justiţie implică, între altele, adoptarea de către legiuitor a unor reguli de procedura clare, în care să se prescrie cu precizie condiţiile şi termenele în care justiţiabilii îşi pot exercita drepturile lor procesuale.[…] Limitările aduse dreptului fundamental sunt admisibile doar în măsura în care vizează un scop legitim şi există un raport de proporţionalitate între mijloacele folosite de legiuitor şi scopul urmărit de acesta.”

Or, luând ipoteza descrisă mai sus, debitorul care a luat cunoştinţă de actul de executare, şi anume documentul primit de la OCPI, ar trebui să formuleze o contestaţie la executare. Însă, dacă vom lua un astfel de document în mână pentru a-l examina, din punct de vedere procedural, debitorul va citi în josul paginii „Cu drept de reexaminare în termen de 15 zile de la comunicare, care se depune la biroul de cadastru şi publicitate imobiliară în circumscripţia căruia se afla imobilul şi se soluţionează de către registratorul şef.”

Dacă debitorul se conformează și exercită calea de atac – reexaminarea – și pune în discuție prescripția debitului, OCPI va respinge examinarea, întrucât această instituție nu este în măsură să soluționeze o asemenea excepție și, cel mult, îl va îndruma pe debitor să exercite o contestație la executare unde să pună în discuție o asemenea apărare.

Astfel, într-o atare situaţie, debitorul, aflând ulterior că va trebui să demareze de fapt o contestaţie la executare, după ce o va demara, va afla că instanţa i-a catalogat acţiunea ca fiind tardiv introdusă, întrucât în practică va trece o perioadă considerabilă de timp de la primirea documentului și până la soluționarea reexaminării. În ipoteza în care mersul juridic ar fi fost unul corect, debitorul, ar fi aflat ce anume trebuie să facă, la indicaţiile date de către executor şi anume că trebuie să introducă o contestaţie la executare. Din această perspectivă, este periculoasă, pentru debitor, formularea că aceasta să facă o contestaţie la executare atunci când ia cunoştinţă de primul act de executare, întrucât primul act de executare de care aceasta ia cunoştinţă poate fi unul înşelător.

În opinia noastră, ar trebui micşorat acest vast domeniu şi să se aibă în vedere doar actele executorului judecătoresc, adică de la data la care a luat cunoştinţă de primul act de executare emis de către executorul judecătoresc. De asemenea, tot de lege ferenda, s-a discutat în cadrul conferinței ”Executarea silită în practică. Ediția a III-a”, că termenul de 15 zile este unul prea mic pentru a demara o contestație la executare și că termenul ar putea fi mărit la 30 de zile sau chiar 45 de zile. Din punct de vedere procedural, creditorul nu ar fi lezat în ipoteza în care termenul s-ar mări, întrucât introducerea contestației la executare nu suspendă de drept executarea silită, ci aceasta trebuie solicitată și ulterior admisă de către instanță, dacă condițiile prevăzute de lege sunt întrunite.

Pentru toate aceste motive, considerăm că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, teza arătată din textul art. 715 CPC contravine Constituţiei, creând efecte diferite în cauze similare, hazardul având şi el un rol aici, în funcţie de care act află prima dată debitorul.

Sebastian Murariu


Aflaţi mai mult despre , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.


Irina Maria STANCU


Oana ISPAS


Radu Slăvoiu


Livia Dianu-Buja


Ștefania Stoica


Luminița Malanciuc


Ioana-Olivia Voicu


Eduard Toma-Apostol


Florina-Lăcrămioara Drăgan