« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Fiscalitate
DezbateriCărţiProfesionişti
D&B DAVID SI BAIAS
 

Întrebare preliminară cu privire la cunoașterea faptului că partea cocontractantă era o întreprindere fictivă în sectorul alimentar. UPDATE: Hotărârea CJUE
11.10.2019 | Mihaela MAZILU-BABEL

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

11 octombrie 2019: Curtea declară:

1) Articolul 168 litera (a) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2010/45/UE a Consiliului din 13 iulie 2010, trebuie interpretat în sensul că se opune ca dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată (TVA) achitate în amonte să îi fie refuzat unei persoane impozabile care participă la lanțul alimentar pentru unicul motiv, dacă se presupune că este dovedit corespunzător, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere, că această persoană impozabilă nu a respectat obligațiile referitoare la identificarea furnizorilor săi în vederea trasabilității produselor alimentare, care îi revin în temeiul articolului 18 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare. Nerespectarea acestor obligații poate să constituie însă un element printre altele care, împreună și în mod concordant, tind să indice că persoana impozabilă știa sau ar fi trebuit să știe că participa la o operațiune implicată într‑o fraudă în materie de TVA, aspect a cărui apreciere este de competența instanței de trimitere.

2) Articolul 168 litera (a) din Directiva 2006/112, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2010/45, trebuie interpretat în sensul că lipsa verificării de către o persoană impozabilă care participă la lanțul alimentar a înregistrării furnizorilor săi la autoritățile competente, în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind igiena produselor alimentare și cu articolul 31 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate animală și de bunăstare a animalelor, nu este relevantă pentru a se stabili dacă persoana impozabilă știa sau ar fi trebuit să știe că participa la o operațiune implicată într‑o fraudă în materie de TVA. (s.n. – M.M.-B.)

:: hotărârea CJUE

***

29 mai 2019: Avocatul general propune Curții următorul răspuns:

„(1) Articolul 168 litera (a) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată împiedică autoritățile naționale să refuze deducerea TVA-ului achitat în amonte pentru unicul motiv că o persoană impozabilă implicată în lanțul alimentar nu a reușit să efectueze verificări asupra cocontractantului său în conformitate cu obligația de trasabilitate prevăzută la articolul 18 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației în domeniul alimentar, de înființare a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentelor și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței alimentelor. Cu toate acestea, nerespectarea obligațiilor impuse de această dispoziție poate fi luată în considerare, în cele din urmă, împreună cu alți factori pertinenți pentru circumstanțele cazului, în cadrul aprecierii globale care trebuie efectuată de instanța de trimitere pentru ca aceasta să evalueze diligența unei persoane impozabile.

(2) Articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind igiena produselor alimentare și articolul 31 din Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate animală și de bunăstare a animalelor nu impun unui operator din sectorul alimentar să verifice înregistrarea partenerilor săi comerciali în registrul relevant din sectorul alimentar. Faptul că persoana impozabilă nu a verificat dacă un cocontractant este înregistrat în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul nr. 852/2004 nu este pertinent atunci când se analizează, în contextul articolului 168 litera (a) din Directiva 2006/112, dacă o întreprindere știa sau ar fi trebuit să știe că participa la o operațiune cu o întreprindere fictivă.” (s.n. – M.M.-B.)

:: concluzii AG

***

10 august 2018: Judecătorul suprem din Letonia se întreabă cu privire la cunoașterea faptului că partea cocontractantă era o întreprindere fictivă în sectorul alimentar (C-329/18).

Situația de fapt:
1. materii UE:
1.1.Agricultura și pescuitul
– Produse alimentare
1.2. Fiscalitate
– Taxa pe valoare adăugată
1.3. Protecția consumatorilor
1.4. Sănătate publică
1.5. Apropierea legislațiilor
2. necesitatea de a afla dacă dreptul UE incident (i.e. o directivă coroborată cu obiectivul un regulament) nu se opune refuzului deducerii taxei achitate în amonte în cazul în care persoana impozabilă care participă la lanțul alimentar nu a dat dovadă, la alegerea celuilalt contractant, de o diligență sporită (dincolo de practicile comerciale obișnuite) constând în esență în obligația de a efectua verificări în privința celuilalt contractant, însă a verificat totodată calitatea alimentelor
3. cerința referitoare la înregistrarea unei întreprinderi din sectorul alimentar prevăzută în două regulamente UE
4. necesitatea de a afla dacă o atare cerință ar fi putut impune obligația ca partea cocontractantă a respectivei întreprinderi să verifice înregistrarea acesteia
5. necesitatea de a afla dacă este relevantă această verificare pentru a stabili dacă pentru partea în cauză era sau trebuia să fie cunoscut faptul că era implicată într-o operațiune cu o întreprindere fictivă, date fiind particularitățile respectivei operațiuni.
6. cauza este în recurs, cu partea recurentă fiind autoritatea analoagă ANAF-ului (ca atare, se pare că în apel/primă instanță au pierdut atunci când au susținut că exista dreptul de a refuza deducerea).

Dispoziții incidente:
1. articolul 168 litera (a) din Directiva 2006/112/CE;
2. articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 852/2004 și articolul 31 din Regulamentul (CE) nr. 882/2004.

dr. Mihaela Mazilu-Babel

 
Secţiuni: CJUE, Dreptul Uniunii Europene, Fiscalitate, Protecția animalelor | Toate secţiunile
Cuvinte cheie:
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD