Achiziţii publiceAfaceri transfrontaliereArbitrajAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiContencios administrativContravenţiiCorporateCyberlawData protectionDrept civilDrept comercialDrept constituţionalDrept penalDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiDreptul UEEnergieExecutare silităFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăLITIGIIMedia & publicitateMedierePiaţa de capitalProcedură civilăProprietate intelectualăProtecţia consumatorilorProtecţia mediuluiTelecom
 
Executare silită
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
Înregistrările video şi transcripturile sunt accesibile pentru membri şi parteneri. Cheltuială deductibilă fiscal. Reducere 39,6 euro pentru avocaţii din barourile Bucureşti, Ilfov, Dolj, Timiş, Prahova şi Sibiu. Se acordă 20 de puncte de pregătire profesională. UNBR încurajează extinderea naţională, detalii aici. Reducere 19,8 euro pentru executorii Camerei Executorilor Bucureşti, membrii UNELM şi notarii Camerei Notarilor Publici Bucureşti.
Abonare newsletter oficial JURIDICE.ro

Print Friendly, PDF & Email

Executarea silită în baza Regulamentului CE 4/2009 nu poate avea loc în lipsa procedurii de încuviințare a executării silite de către instanța de executare

13.08.2018 | Ștefan BĂLAN
Ștefan Bălan

Ștefan Bălan

Art. 17 alin. (2) din Regulamentul C.E. 4/2009 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor și cooperarea în materie de obligații de întreținere prevede că „O hotărâre pronunțată într-un stat membru care are obligații în temeiul Protocolului de la Haga din 2007 și care este executorie în statul membru respectiv, este executorie în alt stat membru fără a fi necesară încuviințarea executării”.

Făcând aplicarea acestui text, unele instanțe din România au apreciat că titlul executoriu european, având ca obiect pensie de întreținere, poate fi pus în executare de către executorul judecătoresc în mod direct, fără a mai trece prin procedura obligatorie prevăzută de art. 666 Cod procedură civilă, care are rolul de a asigura legalitatea începerii unei executări silite prin analiza titlului executoriu de către instanța de executare.

Într-un caz foarte recent aflat pe rolul instanțelor din Cluj-Napoca, aceasta a fost optica atât a instanței învestite de executorul judecătoresc cu cererea de încuviințare a executării, cât și a instanței de fond învestită cu soluționarea contestației la executare. Însă nu și a instanței de apel.

În acest sens, Judecătoria învestită de executorul judecătoresc cu cererea de încuviințare a executării, a respins această cerere ca inadmisibilă, motivând că „cererea formulată se întemeiază pe dispozițiile Regulamentului CE nr. 4/2009, iar acesta prevede că nu este necesară încuviințarea executării silite”. Aceste considerente ale instanței de executare au avut un efect juridic predictibil, respectiv executorul judecătoresc a început efectuarea unor acte de executare în lipsa încheierii de încuviințare a executării.

Contestația la executare formulată de către debitor s-a confruntat în cadrul judecății în primă instanță cu aceeași viziune asupra obligativității sau, mai bine zis, a lipsei obligativității procedurii de încuviințare a executării silite. Astfel, prima instanță a motivat respingerea contestației la executare prin aceea că „în mod corect instanța de executare a dispus respingerea cererii de încuviințare a executării silite, întrucât aceasta nu era necesară față de natura actului ce reprezintă titlu executoriu. Câtă vreme textul precizează în mod expres că în această situație nu mai este necesară încuviințarea executării, se observă că s-a instituit o derogare de la prevederile dreptului național.” Cu toate acestea, nu s-a instituit nicio derogare de la dreptul național. Dimpotrivă, Regulamentul nr. 4/2009 prevede în mod expres în cuprinsul art. 41 alin. (1) că „procedura de executare a hotărârilor judecătorești pronunțate într-un alt stat membru este reglementată de legea statului membru de executare.”

Prin urmare, la ce se referă acest problematic articol 17 care elimină procedura de „încuviințare a executării silite”? Răspunsul este mai simplu decât pare și ne este oferit chiar de titlul articolului 17 din Regulament („Eliminarea procedurii de exequatur”). Art. 17 se referă așadar strict la eliminarea procedurii de exequatur, nicidecum la eliminarea procedurii de încuviințare a executării silite, care rămâne obligatorie în condițiile Codului de procedură civilă. După cum știm, procedura de exequatur vizează recunoașterea într-un stat membru a unei hotărâri pronunțate într-un alt stat membru. Pentru a nu îngreuna punerea în executare a titlurilor executorii referitoare la pensii de întreținere, legiuitorul european a decis suprimarea procedurii de exequatur în cadrul statelor membre care au obligații în temeiul Protocolului de la Haga din 2007, ceea ce înseamnă toate statele UE, cu excepția Marii Britanii și Danemarcei. Așadar, titlurile executorii europene au aceeași putere în România ca și cele românești, fără a mai fi necesară recunoașterea acestora. Acesta este sensul articolului 17 din Regulament. Așadar au aceeași putere, nu una mai mare. Dacă ar fi fost validă opinia instanței de fond, ar fi însemnat că o hotărâre de stabilire a pensiei de întreținere pronunțată în Bulgaria, spre exemplu, poate fi pusă în executare pe teritoriul României mai facil decât o hotărâre identică pronunțată în România. Or, nu aceasta a fost intenția legiuitorului european, ci aceea de a crea o echivalență între cele două.

De unde pornește confuzia instanțelor române dintre exequatur și încuviințarea executării silite? Credem că această confuzie este generată de omonimia dintre traducerea improprie în limba română a variantei franțuzești „sans quune déclaration constatant la force exécutoire soit nécessaire” și noțiunea de „încuviințare a executării silite”. Altfel spus, dacă textul franțuzesc al art. 17 citat ar fi beneficiat de o traducere corectă din punct de vedere juridic mai mult decât din punct de vedere lexical, (spre exemplu: „fără a fi necesară recunoașterea titlului executoriu” în loc de „fără a fi necesară încuviințarea executării”) cu siguranță puteau fi evitate mult mai facil erorile judiciare ale instanțelor românești. Cazul concret la care ne-am referit mai sus este unul fericit, în care instanța de apel a reflectat asupra ansamblului mecanismului instituit de Regulamentul nr. 4/2009 și a interpretat textul articolului 17 contextual, fără a cădea în capcana omonimiei dintre noțiune de „încuviințare a executării” în sensul Codului de procedură civilă și noțiunea de „încuviințare a executării” în sensul Regulamentului.

Prin decizia definitivă pronunțată de instanța de apel, s-a înlăturat orice confuzie cu privire la obligativitatea procedurii încuviințării executării silite chiar și atunci când titlul care se dorește a fi pus în executare este o hotărâre de stabilire a pensiei de întreținere pronunțată într-un alt stat membru. Astfel, „Tribunalul apreciază, contrar primei instanțe, că norma legală citată în considerentele sentinței are în vedere exclusiv eliminarea procedurii de exequatur și nu a procedurii de încuviințare a executării silite reglementate de legea română.” Mai departe, tribunalul reține că art. 17 alin. (2) din Regulament „nu este de natură să înlăture procedura încuviințării executării silite deoarece potrivit art. 41 teza I din Regulament… procedura de executare a hotărârilor judecătorești pronunțate într-un alt stat membru este reglementată de legea statului membru de executare. În aceste condiții, procedura încuviințării executării silite este obligatorie în speța dedusă judecății.”[1]


[1] Decizia civilă nr. 1517/A/2018 a Tribunalului Cluj, Secția Civilă.
Regulamentul CE nr. 4/2009 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor și cooperarea în materie de obligații de întreținere.


Avocat Ștefan Bălan


Aflaţi mai mult despre , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.


Irina Maria STANCU


Oana ISPAS


Radu Slăvoiu


Livia Dianu-Buja


Ștefania Stoica


Luminița Malanciuc


Ioana-Olivia Voicu


Eduard Toma-Apostol


Florina-Lăcrămioara Drăgan