Consider că nucleul și dezbaterea privind răspunderea penală a roboţilor cu inteligenţă artificială gravitează între necesitatea de a introduce sau nu o astfel de răspundere penală. Ca orice propunere de lege ferenda, aceasta, pentru a fi utilă, ar trebui să fie în acord cu principiile generale ale dreptului. În materie penală, ar trebui să fie transpusă prin prisma principiilor fundamentale ale dreptului penal, pentru că altfel o propunere de lege ferenda nu ar fi efectivă. Astfel, consider că, de exemplu, prin prisma principiului legalităţii, principiu fundamental al răspunderii penale, se presupune că o faptă comisă de un robot A. I. nu ar putea fi pedepsită, atâta timp cât o lege nu prevede acest lucru.

Un alt principiu care îmi vine în minte acum este principiul caracterului personal al răspunderii penale. Acesta este o consecinţă a principiului legalităţii, deşi nu este consacrat expres.  Principiul presupune că o persoană nu poate răspunde penal pentru o faptă comisă de către o altă persoană. Aici discuţia se mută pe tărâmul dreptului civil, la fel cum spunea foarte bine anterior colegul Tudor Colțan, respectiv în ce măsură acordăm sau nu drepturi unui robot A. I. pentru a putea susține dacă a comis o persoană sau nu o infracţiune. Și, în fine, un alt principiu este principiul minimei intervenţii sau principiul subsidiarităţii, pas cu pas ajungându-se la o reglementare. Nu dreptul penal este cel care ar trebui să fie primul care intervine, nu ar trebui să intervină atât de brutal în reglementarea acestei probleme. Ar trebui să ne punem problema dacă intervenţia dreptului penal ar trebui să se facă atunci când această valoare socială ar fi ocrotită de dreptul civil sau de dreptul administrativ.