Roboţii nu vor înlocui judecătorii
27 august 2018 | Cristian BĂLANA fost o discuție de sezon pe modificările legilor justiţiei în legătură cu vârsta minimă pentru admiterea la Institutul Naţional al Magistraturii. Aţi văzut că discuţiile nu priveau neapărat competenţele candidaţilor, ci experienţa de viaţă. Și cred că, pentru a rezolva anumite conflicte, de fapt anumite situaţii de viaţă, trebuie să le simţi mai întâi. Și pentru a simţi anumite situaţii şi a vedea anumite rezolvări, trebuie să le poţi trăi şi cred că, din perspectiva aceasta, roboţii nu vor înlocui judecătorii, cel puţin la momentul actual. Asta începusem să vă spun.
Eu fiind pasionat de fotbal, bineînţeles, mă uit la campionatul mondial. În legătură cu întrecerile sportive, în general, de ani de zile se pune în discuţie crearea unui arbitru, a unui calculator arbitru, care trebuie să facă nişte calcule, să ia decizii mult mai simple decât le-ar lua un judecător, vede când este outside, când este fault, adică ar trebui un soft să facă asta foarte repede şi încă nu s-a reuşit. Abia s-a introdus o tehnologie care verifică dacă mingea a trecut de linia porţii şi tot nu au încredere să treacă peste decizia arbitrului, adică tehnologia va ajuta arbitrul, dar tot arbitrul, după ce primeşte informaţiile prin cască, va lua hotărârea. În legătură cu comentariile de până acum, aş veni cu două idei. Cred că, din perspectiva dreptului Uniunii Europene, înţeleg reţinerea Comisiei şi cred că, la momentul actual, Comisia nu va începe demersurile pentru elaborarea unui act normativ, chiar de minimă armonizare, pentru că nu cred ca știe de unde să înceapă. Există, în anumite domenii, niște norme pentru crearea cărora a fost necesară trecerea unei perioade foarte, foarte lungi, de 10, 15 ani, de exemplu, în materie de expulzare, în țări unde exista un risc pentru încălcarea drepturilor omului. A început în 1996, după care, din hotărâre în hotărâre, a reuşit Curtea Europeană să stabilească, de exemplu, zece principii. Cred că acelaşi lucru se va întâmpla şi în această materie.
Tehnologia a evoluat încet, încet. Cadrul normativ pe acest sector nu a evoluat deloc. Abia când s-a produs un rezultat concret, legiuitorul se gândeşte că ar trebui să intervină. Or, timpul acesta pierdut se va reflecta cumva în modalitatea în care va fi condus acest proces legislativ. Dar părerea mea este că tot încet, încet va fi acest proces, cu anumite încercări, anumite propuneri, anumite acte normative care nu vor reglementa suficient, dar vor constitui un început şi, în funcţie de modalitatea în care aceste acte vor reuşi să rezolve anumite situaţii practice, vor interveni în noi modificări, pentru ca peste 10, 15 ani să avem nişte norme care să ne poată ajuta. În privinţa reglementării interne, într-adevăr, nu avem o reglementare clară, dar îndrăznesc să spun că avem o realitate. Și cred că ar trebui să vedem problema inteligenței artificiale şi peste posibilitatea angajării răspunderii delictuale.
Jud. drd. Cristian Bălan
Judecătoria Buftea
* Opinie susținută în cadrul dezbaterii ”Inteligența artificială între dezideratele tehnologice și realitățile juridice”, ediția 206, organizată de Societatea de Științe Juridice (SSJ)