Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
8 comentarii

Numărul de dosare privind magistrații, de ordinul sutelor, aflate în curs de soluționare la DNA, ar putea crește neîncrederea în justiția din România
27.08.2018 | Robert WILLIAMS

JURIDICE - In Law We Trust
Robert Williams

Robert Williams

Unul dintre adjunctii Directiei Nationale Anticoruptie a dezvaluit, pentru prima data dupa revocarea procurorului sef al institutiei, cifre privind dosarele deschise pe numele unor judecatori si procurori.

Despre ce este vorba?
“- in perioada 1 ianuarie 2014 – 30 iulie 2018, Directia Nationala Anticoruptie a solutionat 1965 de cauze privind 3420 de magistrati (2193 judecatori si 1227 procurori);
– la 30 iulie 2018, se aflau in curs de solutionare la Directia Nationalaa Anticoruptie 415 cauze, vizand in total 474 de judecatori si 346 de procurori” (sursa Inspectia Judiciara).

In procente, aceste numere sunt aproape de 10 la suta din totalul magistratilor romani. Calcule simple arata ca numarul mare de dosare, de o parte si de alta, in functie de parchetul sau instanta de unde provin acestia, ar putea fi puse la indoiala daca vor exista condamnari in cazul lor.

Fireste ca existenta unui dosar este insotita de prezumtia de nevinovatie, insa atitudinea generala si increderea in Justitie se masoara, in lipsa acestor dosare, si intr-o reputatie insotita de o moralitate desavarsita, datorita demnitatii de magistrat.

Sunt cateva intrebari privind aceste cifre:
– garantul independentei justitiei (CSM) nu ar trebui sa gaseasca solutii cu privire la Institutul National al Magistraturii?
– Institutul National al Magistraturii nu este ingrijorat de aceste sute de dosare?
– formatorii si intreg aparatul INM sunt si ei evaluati in urma acestui numar de dosare?
– exista o politica anticoruptie a CSM pentru eradicarea acesteia din randul magistratilor?
– Inspectia Judiciara ce poate face, in acest sens, pentru ca dosarele instrumentate de catre sutele de magistrati citati… ar putea fi puse la indoiala?

In ultimii doi ani, opinia publica si justiabilii au asistat la o lupta serioasa de rezistenta a miscarii magistratilor in privinta legilor justitiei. Laudabil, pentru ca ar putea reprezenta onestitatea acestora.

Raspunsurile la aceste sute de cauze privind magistratii, probabil, vor fi interesante. Achitari sau picanterii sablon din alte dosare. Cum se poate scapa de acest comportament si cum poate fi inteles, pana la urma, de catre cei tentati sa creasca statistica magistratilor corupti?

Cine isi asuma responsabilitatea pentru esecul acestor magistrati cu dosare penale?

Contribuabilii platesc nota de plata a tuturor partilor: a Consiliului Superior al Magistraturii, a Institutului National al  Magistraturii, a magistratilor in cauza, a Directiei Nationale Anticoruptie si a instantelor care solutioneaza aceste cauze.

In bani este o nota serioasa, in incredere?

Robert Williams
Redactor șef News247WorldPress

Aflaţi mai mult despre , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!









JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]

JURIDICE recomandă e-Consultanta, consultantul tău personal în finanţare


Au fost scrise până acum 8 de comentarii cu privire la articolul “Numărul de dosare privind magistrații, de ordinul sutelor, aflate în curs de soluționare la DNA, ar putea crește neîncrederea în justiția din România”

  1. Ioan BUCSA spune:

    Ăsta e costul democraţiei… oricine are pix şi hârtie poate face plângere penală împotriva oricărui judecător/procuror! E mai uşor să faci o plângere penală decât o cale de atac împotriva unei sentinţe de care eşti nemulţumit!

    • Razvan Nicolae MICUL spune:

      Costul democrației??? Dar în comunism nu puteai face plângeri? Ce discutăm noi aici nu are nici o legătură cu democrația, pentru că în democrație abuzul de drept este sancționat, nicidecum pervertit în scop de șantaj. Câte dosare s-au făcut unor magistrați în baza unor denunțuri făcute din pușcărie, dictate pe modelul Negulescu/Portocală? Urmate de luni și luni de înregistrări efectuate de SRI, deseori și în toaleta de acasă a judecătorului. În final, nu-i așa, poate pică ceva, orice, că încadrarea juridică se poate schimba. Și dacă nu pică ceva penal, poate pică ceva pentru presă sau pentru o ”frăgezire” a personajului când are dat o soluție. Asta este problema. Mai mult, ce s-a întâmplat cu toate înregistrările aflate în posesia serviciilor secrete? S-au șters? Poate garanta cineva? Știm noi ce s-a întâmplat la nivelul local, în județe, unde poate un colonel SRI vroia să-și favorizeze soția sau vroia să rezolve insolvența unui amic? Știm??? Nu știm! Iată deci problema acestor mii de dosare cu judecători și procurori. De ce credeți că spunea Băsescu că România e stat mafiot și că știe ce spune, de prost?

      • Ioan BUCSA spune:

        Nu SRI ascultă domnul meu, ci aparatura deţinută de ei… E o mare diferenţă! Câte urechi crezi dumneata că au cei din SRI ca să aibă timp să asculte toate bazaconiile ce le înregistra aparatura lor în dosarele penale, de la furturi de animale şi alte fapte de astea domestice şi până la cele de corupţie, terorism, trafic de persoane! Dar legiuitorul e cel care a făcut ca organele judiciare să nu aibă propriile mijloace tehnice de înregistrare audio/video, iar acestea s-au pliat după lege. Au trebuit aproape 30 de ani ca să vină CC şi să spună că nu ar fi chiar OK!

        • Ioan BUCSA spune:

          Iar despre judele acela ascultat în baie care mai trăgea şi apa bănuind că s-ar putea să fie înregistrat (omul a avut sânge rece, nu glumă), să avem pardon, era de notorietate că se ocupă cu aşa ceva (cum era şi cu cei 4 judecători sindici de la Tribunalul Bucureşti care nu soluţionau dosare penale, corupţia nu e pe secţii!!) şi nu întâmplător a picat… Ulciorul nu merge de multe ori la apă!

        • Ioan BUCSA spune:

          Şi pentru cultura dumitale poliţenească să ştii că un doar penal face alte dosare penale numai să vrea poliţistul/organul judiciar, pentru că cine se ocupă de potlogării are afaceri/conexiuni şi cu alţi golani şi la prima ofertă tentantă îi dă în gât, uneori şi numai din invidie trăncăneşte, uneori i se mai plasează în dormitor la puşcărie câte un coleg care să-l tragă de limbă… şi uite aşa se lucrează informativ/poliţieneşte. Aşa e de când lumea şi nu are a face cu SRI-ul… Doar că şi ei lucrează cu astfel de mijloace! Inclusiv într-un colectiv, într-o întreprindere, un bun manager are câte-o iscoadă (sau mai multe, sau este atent ce reclamă unul altul) care o informează ce îi nemulţumeşte pe asociaţi, pe angajaţi ca să ştie ce măsuri să ia din timp.

  2. Ionel ARAMA spune:

    Este stabilit ca dosarele au fost deschise in proporție mare in urma unor plângeri penale formulate de catre inculpati? In cate situații exista sesizări din oficiu sau denunțuri construite in laboratoare? In perioada in care unii judecatori din penal aveau dosare penale deschise, fie ca fuseseră oficial incunostintati sau nu, au solutionat cumva cauze deosebite, pronuntand condamnări dupa achitări la fond, majorări de pedeapsa sau înlăturand suspendarea executarii pedepsei?!

    • Ioan BUCSA spune:

      Dar contează cine face denunţurile!? Că nu era să se ducă organul judiciar la preotul din parohia lui domn ministru X sau domn judecător Y să se informeze dacă nu cumva l-o fi mustrat pe vreunul cunoştiinţa şi i s-o fi spovedit de vreo infracţiune! Văd că unii dintre noi mai au mentaliatatea aceea din comunism că dacă unul spune despre altul că a săvârşit vreo faptă antisocială, gata este turnător. Mergeţi în Germania sau în altă ţară civilizată şi să vezi cum te reclamă la poliţie/autorităţi locale şi numai dacă ai aruncat deşeurile menajere în ghena nepotrivită! Şi nu sunt deloc turnători, ci doar oameni civilizaţi.

  3. Este nevoie de o clarificare aici:
    Când spuneţi cuvântul DOSARE, trebuie să înţelegeţi că este vorba de PLÂNGERI, adică de reclamaţii.
    Dacă se găseşte un cetăţean preocupat să facă o reclamaţie împotriva unui magistrat acum, Parchetul va deschide un DOSAR.

    Deci DOSAR are aceeaşi înţeles juridic cum are şi cuvântul PENAL.
    Sunt vorbe în vânt, care nu înseamnă mai nimic.

    A avea DOSAR înseamnă că un un pârâtor a făcut şi el o jalbă la stăpânire.
    Deci dacă o persoană are 10 reclamaţii pentru fapte diferite, atunci are 10 dosare, să zicem.

    Habar nu am cum creează DNA dosarele, dar sunt sigur că le conexează, le disjunge, le separă, etc prin metode magice. Treaba lor, după zicala „Azi la DNA un dosar depui, mâine el va face pui”.

    În ce priveşte întrebările pe care le puneţi, mă străduiesc să înţeleg ce rost au şi ce legătură logică.

    INM de la Bucureşti este o şcoală… o şcoală cum este şi şcoala de preparatori mezeluri din Sibiu (maestru cârnăţar).

    1. Ce treabă are faptul că unii magistraţi au reclamaţii la DNA cu CSM-ul şi cu şcoala de mezelari?
    2. Ce treabă are reclamaţia împotriva magistraţilor de la DNA cu (de)formatorii de la INM sau cu aparatul INM?
    3. Ce treabă are Inspecţia Judiciară cu dosarele de pe rol?

    Răspunsul la cele întrebări este „nicio treabă”.

    Prin analogie, să înţeleg că suspectezi o conspiraţie mondială a a şcolii de mezelari cu dosariştii? O ocultă ceva?

    Spuneam mai demult că unul din cinci români fac parte într-un dosar penal. Am greşit, unul din patru români are dosar penal, adică 25% din populaţia României.

    A avea „dosar” este o expresie din vremea lui Ceauşescu, pe când „a avea dosar” echivala cu condamnarea penală, deoarece în epoca de aur, procurorii aveau rată de succes la condamnări de 100%.

    Ca să foloseşti astfel de expresii vetuste în ziua de azi înseamnă să ignori voit procedura penală sau foloseşti expresiile pentru maxim impact plebeu iar nu pentru a ridica un argument juridic.

    Şi marmota ce zicea?
    Marmota învelea ciocolata în staniol.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.