Despre executarea silită a creanţelor împotriva instituţiilor autorităţilor publice
4 septembrie 2018 | Marieta AVRAM
Marieta Avram
Ar fi de menţionat problematica apărută în practică şi caracterul neunitar al soluţiilor în practica instanţelor judecătoreşti în legătură cu aplicarea Ordonanţei nr. 22/2002. Adică, ipoteza în care angajatorul este o instituţie sau o autoritate publică, are o convenţie cu banca pentru plata salariilor, salariaţii beneficiind astfel și de carduri bancare, ataşate conturilor prin care primesc salariile şi această instituţie are calitatea de debitor poprit.
Reglementarea cuprinsă în Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002, în discuţie, este cea din alin. (2) al art. 1, text care prevede că autoritatea sau instituţia publică nu poate face plăţi din sumele destinate organizării şi funcţionării instituţiei sau autorităţii publice, inclusiv cheltuielile de personal. Cum privim acest text, în raport cu prevederile Codului de procedură civilă? Adică, aceste plăţi, iată, tot cu titlu de salarii, se pot face limitat la trei luni sau nelimitat, având în vedere că suntem în prezenţa unei dispoziţii speciale, dintr-un act normativ special ce reglementează executarea creanţelor împotriva instituţiilor și a autorităţilor publice.
Este o problemă practică destul de frecventă. De ce? Pentru că, în general, instituţiile, autorităţile publice au conturile deschise la Trezorerie. De fapt, Trezoreria este ”bancherul” principal. Totuşi, Trezoreria nu emite carduri. Și cardul este un instrument de plată modern. Dacă vrem să fim într-o societate modernă, trebuie să utilizăm cardurile şi modalitatea cea mai firească de plată a salariilor este aceea prin conturile bancare şi conturi care au ataşate carduri, nu să facem plăţile cash, ca acum o jumătate de secol.
Aceasta este raţiunea pentru care e firesc ca instituţiile şi autorităţile publice să aibă asemenea convenţii cu băncile comerciale de plată a salariilor. Și tot aşa firesc este să încercăm să vedem care este soluţia cea mai raţională şi care este interpretarea corectă a dispoziţiilor cuprinse în Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002, pentru că, repet, sunt două soluţii posibile: fie să se considere că aceste plăţi cu titlu de salarii pot fi făcute, dar numai în condiţiile dreptului comun, adică trei luni de zile, fie să se considere că suntem în prezenţa unui text special, derogatoriu de la dreptul comun, și că aceste sume destinate plăţilor salariale sunt sume neurmăribile, în sensul Codului de procedură civilă.
Avocat prof. univ. dr. Marieta Avram
AVRAM LAW
* Opinie susținută în cadrul dezbaterii ”Misterele popririi asupra conturilor bancare într-un triunghi al bermudelor”, ediția 207, organizată de Societatea de Științe Juridice (SSJ)
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
