Instanţele ar trebui să administreze probe din care să rezulte o conduită culpabilă a terțului poprit
3 septembrie 2018 | Aurelian-Marian MURGOCI-LUCA
Cu privire la validarea popririi, întemeiată pe Codul de procedură civilă, practica este în continuare neunitară. Recunosc că nu am văzut, chiar am căutat pentru dezbaterea de astăzi, am găsit o singură sentinţă la noi la JS 5 (Judecătoria Sector 5), de exemplu, cum validează o parte din dispozitiv, menţine o altă parte din dispozitiv. Nu știu dacă am nimerit-o pe aceeași, dar am reuşit să o identific. Se fac nişte progrese. La nivelul Curţii de Apel Bucureşti, s-au organizat nişte întâlniri de practică neunitară, unde s-a abordat această problemă, s-a adoptat o minută, în sensul celor discutate aici.
Minuta nu este obligatorie, dar ea poate orienta practica într-un sens, astfel încât să devină mai unitară. Într-adevăr, instanţele ar trebui să administreze probe din care să rezulte o conduită culpabilă a terțului poprit. Această acţiune de validare a popririi este o adevărată acţiune în pretenţie, aș zice chiar o acţiune în răspundere civilă delictuală. Deci, trebuie să constaţi fapta ilicită a terțului poprit, or aceasta presupune, într-adevăr, că trebuie să constaţi că el a avut posibilitatea de a trage nişte sume din contul debitorului şi a le vira către executorul judecătoresc şi nu a făcut-o.
Exclus, aşadar, să validezi o poprire atunci când soldul a fost zero pe toată perioada dedusă analizei. Apoi, faptul că banca nu a răspuns la adresa executorului judecătoresc nu constituie nici acesta un temei pentru validarea popririi. Pe vechiul Cod scria că trebuia să spună ceva, într-un anumit interval de timp, pe actualul Cod nu scrie că banca trebuie să spună ceva executorului, în termen de cinci zile. Există o tendinţă a instanţelor de a valida poprirea, cu motivarea că banca n-a zis nimic. Nu poți să sancționezi, în această manieră, banca dacă ea nu a încălcat o obligație legală şi problema care mi se pare mie, în realitate, cea mai mare este că, pornind de la problemele vechiului Cod de procedură, instanţele au rămas cu dispozitive de tipul ”Validează poprirea în limita sumei datorate de terțul poprit debitorului până la concurenţa sumei de…”
Un asemenea dispozitiv nu este susceptibil de a fi pus în executare silită, el nu conţine o creanţă lichidă, nu este determinată, nici determinabilă şi generează un alt proces, de obicei, o contestaţie la executare. Codul este foarte clar în sensul că, în hotărârea de validare a popririi, terţul poprit trebuie să fie obligat să plătească, deci nu validează și atât, ci îl obligă să plătească, în primul rând. Și în al doilea rând, suma la care este obligat terțul poprit trebuie să fie determinată expres, iar în cazul popririi bancare este chiar foarte simplu să întreprinzi o asemenea operaţiune, pentru că vezi în cont ce sume s-au derulat.
Judecător Aurelian-Marian Murgoci-Luca
Președinte Judecătoria Sector 5
* Opinie susținută în cadrul dezbaterii ”Misterele popririi asupra conturilor bancare într-un triunghi al bermudelor”, ediția 207, organizată de Societatea de Științe Juridice (SSJ)
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
