17 septembrie 2018: Vineri, 14 septembrie 2018, Uniunea Națională a Notarilor Publici din România a dar publicității următorul comunicat:
„Referitor la numirea în funcția de notar public a domnului Tudorel Toader, fost judecător al Curții Constituționale, Uniunea Națională a Notarilor Publici din România face următoarele precizări:
În urma modificării legii referitoare la judecătorii Curții Constituționale, aceștia pot solicita să devină notari publici, textul legii fiind imperativ în acest sens. Cererea domnului Tudorel Toader, fost judecător al Curții Constituționale, a fost formulată în temeiul dispozițiilor art. 69 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora: „După încetarea mandatului ca urmare a expirării termenului pentru care a fost numit, judecătorul Curții Constituționale poate opta pentru intrarea în avocatură sau notariat, fără examen.”
Cererea domnului Tudorel Toader a fost înaintată Consiliului Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România care, în conformitate cu dispozițiile Legii notarilor publici și activității notariale nr.36/1995 republicată, a transmis-o către Ministerul Justiției.
Precizăm că posibilitatea de a deveni notari publici sau avocați fără examen o au și foștii judecători ai Înaltei Curți de Casație și Justiție. În acest sens, procedura de numire a acestora este reglementată în mod expres și exclusiv de art. 33-35 din Legea notarilor publici și activității notariale nr.36/1995 republicată și de Subsecțiunea a III a, intitulată „Dobândirea calității de notar public de către judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție”, din Regulamentul de punere în aplicare a legii, la art. 26-30.
Pe cale de consecință, procedura de numire a foștilor judecători de la Curtea Constituțională în funcția de notari publici se face potrivit regulilor de drept comun.”
5 septembrie 2018: Marți, 4 septembrie 2018, prof. univ. dr. Tudorel Toader, ministrul Justiției, a transmis, prin intermediul paginii de Facebook:
„Simple precizări!
„După încetarea mandatului ca urmare a expirării termenului pentru care a fost numit, judecătorul Curții Constituționale poate opta pentru intrarea în avocatură sau notariat, fără examen” – art. 69 alin. (4) din Legea nr. 168/ 2018, pentru modificarea și completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 595 din 12 iulie 2018.
Nu intenționez să demisionez de la Ministerul Justiției.”
Precizările ministrului Justiției vin în contextul în care în spațiul public au apărut informații conform cărora prof. univ. dr. Tudorel Toader a solicitat Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România să formuleze o propunere către Ministerul Justiției în sensul numirii sale în funcția de notar public în circumscripția Judecătoriei Iași și, ulterior, în sensul suspendării din funcție, potrivit știrileprotv.ro.
Tot simple sublinieri:
Legea nr. 47 modificată în anul de grație (cu ț, nu cu t) 2018!
A fost nevoie de nu mai puțin de 16 ani ca cineva (nu știu cine) să realizeze că au competențe profesionale și de notari. 🙂
Accesul în orice profesie pentru care, în mod obișnuit, se cere promovarea unor concursuri/examene deosebit de dificile, fără susținerea unor asemenea pași procedurali, trebuie descurajată, chiar eradicată, căci, dacă vorbim despre personalități ale dreptului, despre vârfuri ale dreptului (observați că nu am scris ghilimelele, so I am deadly serious), acestea, în chip logic, nu vor avea nicio reală problemă să facă față unui concurs/examen în care este relevată știința de carte.
Cum spuneam și în alte alte ocazii, în fața colțului negru al foii de examen sau prin anonimizarea, în orice mod, a lucrărilor examinate se regăsește, cu adevărat, în chip profesional, chipul adevărat, nu ”machiat” cu diplome, certificate și alte asemenea, candidatul, indiferent de ce funcție sau sinecură ar fi beneficiat anterior examinării.
Citeam deunăzi că mari companii IT nu pun, pe primul plan, prezentarea diplomelor, ci pe știe să facă cel ce candidează pentru un post, și aceasta nu pentru că acele companii nu ar fi preocupate de educație, ci pentru că ele știu că nu au pentru ce să plătească un incompetent cu diplomă.
Principial, nu se adoptă legi pentru a se ”fundamenta legal” beneficii, ci se adoptă legi pentru a se aplica principii și a se evita nepotismele, precum și accesul în funcții a unor persoane neverificate profesional în aria de competență a domeniului în care vor a pătrunde.
Tot principial vorbind, nu e suficient că acei oameni, în realitate, vor pasa munca altora, ei doar semnând – știți vorba aceea cu ”primarul”, ceea ce împiedică să se ajungă la rezultate negative care să afecteze profund calitatea actului realizat în necunoștință de cauză -, ci trebuie securizat accesul în profesie a acelor profesioniști cărora nu le e teamă, lehamite, lene etc. să participe, cot la cot, stilou lângă stilou, la examinări obiective căci știința de carte, prestigiul unor funcții sau titluri te ridică mai sus doar când e exprimată în chip efectiv, iar nu când e folosită ca pretext pentru evitarea confruntării examinatorii.
Adică d-voastră vă îndoiţi de cunoştinţele domnului TT de carte funciară, moşteniri, contracte, proceduri notariale ş.a.m.d.!!?? Întâmplător am aflat de la o cunoştinţă care este în sistemul notarial că *****. Acuma nu-i mare pagubă pentru profesie că o să-şi dorească câte un fost judecător CC să fie notar la pensie, că-s puţini… dar sunt *****… mâine poimâine vor dori să fie şi executor şi mai ştiu eu ce profesii de astea juridice.
Eu zic să-i propunem să modifice legea ca toţi judecătorii de la judecătorii şi tribunale când îşi încetează activitatea, să poată fi avocaţi, notari, executori fără examen/concurs, că doar la aceste instanţe experienţa necesară este maximă şi actuală, nu la CC sau ÎCCJ.
P.S. Oare d-l TT *****!!?
E OK cenzurarea, scuze, dar nu m-am putut abţine!!!
Ce știe dânsul, ca ministru, vedem cu toții.
Dânsul își este propria-i carte de vizită.
Place sau nu…, de gustibus, nu e neapărat relevant.
Dar să invoci o lege… din 2018 pentru a justifica graba mare de a beneficia de ea (nu intru în cancanuri/capcane, respectiv nu mă interesează pentru cine sau în ce scop s-a speculat că s-ar fi făcut – căci aprobarea cererii cred că va fi doar o formalitate, față de dispozițiile legale incidente – și notar), adică exact din epoca propriului ministeriat, mi se pare… nefirească (e citat din dânsul, să știți, întrebat fiind dacă sunt legale sau nu vestitele protocoale, a introdus nefirescul, ca să zic așa, între ”explicațiile” juridice), nu atât coincidența, ci, mai ales, chestiunea cu ”simplele” precizări, ca să îl citez pe dânsul.
Mai bine trecea sub tăcere, nici nu era așa greu, la urma urmei, bătălia cu orgoliul profesional – probabil dânsul și-o fi dorit să dea concurs, dar nu putea să încalce, tocmai dânsul, o lege din… 2018 -, cu propria-i imagine, cu orice ipotetică dilemă de ordin psihologic, cred că a fost depășită atunci când a scris cererea.
Din punctul meu de vedere, cine își dorește să intre într-o profesie de tipul avocaturii, notariatului, executării silite, să poftească să susțină concurs, indiferent de ce anume a făcut înainte și indiferent dacă sunt mulți sau puțini cei care ar urma să se beneficieze de nefireștile înlesniri.
Dacă sunt puțini, e cu atât mai rău, căci pare de-a binelea gândit demersul pentru câteva… dedicații, ceea ce e inadmisibil și atrag atenția că și asupra acestor tipuri de fenomene ar trebui să se concentreze, printre altele, fără vorbe mari, ci doar cu acțiuni simple, dar țintite, combaterea corupției, căci și nepotismul sau facilitarea oricărui salt în interiorul unei profesii ori interprofesional, fără susținerea de examene/concursuri serioase, grele, cumplite chiar, cerute, ca regulă, aspiranților, tot o formă de captare, cel puțin discutabilă, pardon, ar trebui să zic nefirească, a bunăvoinței este.
Nicio slujbă, nicio profesie nu trebuie să devină pretextul cocoțării în alta, cu ocolirea parcursului greu, cerut prin lege, celor care aspiră la dobândirea calității de avocat, notar, executor etc.
Și, ca să fac legătura cu ce spuneați, executori nu cred că vor dori să se facă, e cam greu, amintiți-vă cum s-a trezit cu o cană de apă în față executorul care s-a dus să îl evacueze pe VC Tudor și liota-i de câini dintr-un imobil, îl vedeți, spre exemplu, pe dânsul sau pre moștenitorii dânsului în aceeași situație sau în vreuna similară?
Eu… nu prea, munca de ”executoreală” e grea, nu merge să îți facă referentul sau cum s-or numi acei tineri capabili, de îi vedem prin cabinetele notariale, lucrând, ei înșiși, ca niște furnicuțe, la conținutul contractelor, treaba, iar tu (e un ”tu” generic) să verifici și să aplici, cu un gest măreț, la final, semnătura și parafa, convins fiind că treaba-i bine făcută.
Orice tentativă de a disimula realitatea profitării de ocazie sub morga onorabilității beneficiului legal este necesar să fie adusă în discuție, pentru ca cei care beneficiază să se vadă, nu în oglindirea proprie, ci cu imaginea de pe retina altora.
Și să constituie o mostră din ceea ce trebuie schimbat într-un viitor nu prea îndepărtat (sper).
Deocamdată, suntem relativ departe, respectiv la etapa protocoalelor – până se vor trezi din somnul adânc, hipnotic de-a dreptul, și cei pe care ideea compoturilor (așa numesc eu, drăgăstos, ”comploturile”) încă îi seduce (tâm…te nu sună bine) – și a infractorilor ”nevinovați”, îngerii stupidității paralele.