Este nevoie şi în România şi în sistemul educaţional de o formare etică distinctă
11 septembrie 2018 | Rodica Aida POPA
Rodica Aida Popa
Este nevoie, într-adevăr, de o cultură a integrității şi nu o spun eu, ci această afirmaţie este susţinută la nivel global, de lansarea în luna aprilie a acestui an, într-o conferinţă a Naţiunilor Unite de la Viena a Reţelei globale a judecătorilor pe integritate, la care au participat peste 180 de ţări. S-a finalizat această conferinţă cu o declaraţie comună, care are drept scop multiculturalitatea culturii integrităţii, pentru că, nu-i aşa, a fi judecător în România, a fi judecător în Statele Unite, în Canada, în Sri Lanka, în Sudan, în Qatar – de ce nu? – şi în celelalte zone globale, înseamnă principii generale, dar înseamnă şi foarte multe tradiţii culturale juridice. Iată că, la nivel global, s-a simţit nevoia de această cultură a integrității. Și acesta este punctul culminant, este o platformă online la nivel global în care statele îşi vor prezenta aspectele de formare etică în care, sigur, este inclusă integritatea, componentă esenţială, aspecte legate de combaterea conflictului de interese – care apare nu numai în mediul juridic, dar poate să apară în inter-relaționarea, interferenţa cu celelalte spaţii.
Da, este nevoie şi în România şi în sistemul educaţional de o formare etică distinctă cu o componentă, aş spune, şi integrată multicultural, pentru că a învăţa numai aspecte care ţin de regulile de deontologie ale unor profesii, cum este aceea de judecător, procuror, avocat sunt esenţiale, dar lucrurile nu trebuie văzute distinct, ci trebuie văzute în cultura diversităţii şi interferenţei între toate profesiile juridice. De ce vorbim de interferenţă, de multiculturalitate? Pentru că o cauză pe care o am, ca judecător, necesită lucrul împreună, comportă fiecare cauză în parte, poate nu suntem atenţi foarte mult, dar pe lângă componentele profesionale, deci al drepturilor care decurg şi ale soluţiilor întemeiate pe drept, acolo apare şi o componentă etică.
Fiecare cauză în sine reprezintă o abordare etică şi în care se îmbină independenţa – a judecătorului şi procurorului, a imparţialităţii care trebuie să existe, deci a obiectivității, pe care trebuie să o aibă şi judecătorul, şi procurorul şi imediat o să punctez şi de partea cealaltă a barei, a avocatului, deci şi acolo este vorba de o stabilitate, de o abordare a relaţiei client-avocat, apare o componentă extrem de importantă a tuturor acestor trei profesii. Le-am abordat în cercuri concentrice. Aşadar, este vorba de secretul profesional – care apare în secretul deliberărilor la nivelul judecătorului – şi secretul profesional al avocatului în relaţia client-avocat. Deci, componentele sunt comune. Unde apare diversitatea? Apare diversitatea din modul cum se raportează fiecare individ – atât justiţiabilul, cât şi noi toţi din profesiile juridice – faţă de obiectul cauzei respective şi componenta etică provine din foarte multe aspecte.
Judecător dr. Rodica Aida Popa
Înalta Curte de Casație și Justiție, Secţia penală
* Opinie susținută în cadrul dezbaterii ”Interacțiunea profesiilor juridice. Etica și deontologia relațiilor interprofesionale”, ediția 208, organizată de Societatea de Științe Juridice (SSJ)
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
