Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Afaceri transfrontaliere
CărţiProfesionişti
 
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC





Întrebare preliminară cu privire la practica unei autorități fiscale contrară unei interpretări a unei autorități fiscale dintr-un alt stat membru (printre altele). UPDATE: hotărârea CJUE (importantă și pentru România)
22.06.2020 | Mihaela MAZILU-BABEL

JURIDICE - In Law We Trust
Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

22 iunie 2020: Curtea declară:

1) Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, precum și articolele 7, 13 și 28-30 din Regulamentul (UE) nr. 904/2010 al Consiliului din 7 octombrie 2010 privind cooperarea administrativă și combaterea fraudei în domeniul taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretate în sensul că nu se opun ca autoritățile fiscale ale unui stat membru să poată aplica în mod unilateral unor operațiuni un tratament fiscal în materia taxei pe valoarea adăugată diferit de cel în temeiul căruia au fost deja impozitate în alt stat membru.

2) Articolul 33 din Directiva 2006/112 trebuie interpretat în sensul că, în cazul în care bunurile vândute de un furnizor stabilit într‑un stat membru unor clienți care au reședința în alt stat membru sunt transportate către aceștia din urmă de o societate recomandată de furnizorul menționat, însă cu care clienții au libertatea de a contracta în scopul efectuării transportului respectiv, aceste bunuri trebuie considerate expediate sau transportate „de furnizor sau în numele acestuia” atunci când rolul furnizorului menționat este preponderent în ceea ce privește inițiativa, precum și organizarea etapelor esențiale ale expedierii sau ale transportului bunurilor respective, aspect a cărui verificare revine instanței de trimitere, ținând seama de toate elementele litigiului principal.

3) Dreptul Uniunii și în special Directiva 2006/112 trebuie interpretate în sensul că nu este necesar să se constate că operațiuni prin care bunurile vândute de un furnizor sunt transportate către clienți de o societate recomandată de acest furnizor, în condițiile în care, pe de o parte, între furnizorul menționat și această societate există o legătură, în sensul că, independent de transportul respectiv, societatea menționată acoperă anumite nevoi logistice ale aceluiași furnizor, și, pe de altă parte, clienții menționați rămân totuși liberi să apeleze la o altă societate sau să ridice personal bunurile, iar aceste împrejurări nu sunt susceptibile să afecteze constatarea potrivit căreia furnizorul și societatea de transport recomandată de acesta sunt societăți independente, care desfășoară în nume propriu activități economice reale, și, ca urmare a acestui fapt, operațiunile respective nu pot fi calificate drept abuzive, constituie un abuz de drept. (Notă MMB: traducerea aceasta în limba română este în contradicție cu cea din limba engleză sau franceză, și de aceea am tăiat:

3. EU law and, in particular, Directive 2006/112 must be interpreted as meaning that it is not necessary to find that transactions by which goods sold by a supplier are delivered to purchasers by a company recommended by that supplier constitute an infringement of the law when, on the one hand, there is a connection between the supplier and that company, in the sense that, irrespective of that delivery, the company takes charge of some of the supplier’s logistical needs, but, on the other hand, the purchasers remain free to make use of another company or personally collect the goods, since those circumstances are not liable to affect the finding that the supplier and the transport company recommended by it are independent companies which engage, on their own behalf, in genuine economic activities and, consequently, those transactions cannot be classified as abusive.

versiunea în limba franceză:

3) Le droit de l’Union et, en particulier, la directive 2006/112 doivent être interprétés en ce sens qu’il n’y a pas lieu de constater que sont constitutives d’un abus de droit des opérations par lesquelles les biens vendus par un fournisseur sont acheminés vers les acquéreurs par une société que ce fournisseur recommande, alors que, d’une part, ledit fournisseur et cette société sont liés, en ce sens que, indépendamment de cet acheminement, ladite société prend en charge certains des besoins logistiques de ce même fournisseur, et que, d’autre part, ces acquéreurs demeurent, toutefois, libres d’avoir recours à une autre société ou de prendre personnellement livraison des biens, dès lors que ces circonstances ne sont pas susceptibles d’affecter le constat selon lequel le fournisseur et la société de transport qu’il recommande sont des sociétés indépendantes qui mènent, pour leur propre compte, des activités économiques réelles et que, de ce fait, ces opérations ne sauraient être qualifiées d’abusives.

:: hotărârea CJUE

***

14 septembrie 2018: Judecătorul maghiar se întreabă cu privire la practica unei autorități fiscale contrară unei interpretări a unei autorități fiscale dintr-un alt stat membru (printre altele) (C-276/18)

Situația de fapt:
1. practica unei autorități fiscale dintr-un stat membru care, atribuind unei operațiuni o calificare ce diferă:
1.1. atât de interpretarea juridică privind operațiunea respectivă și aceeași situație de fapt, realizată de autoritatea fiscală dintr-un alt stat membru, cât și de răspunsul dat de aceasta din urmă pe baza interpretării respective, la o cerere de aviz obligatoriu,
1.2.precum și de concluzia la care ajunge autoritatea respectivă în cadrul inspecției fiscale efectuate, care le confirmă pe amândouă, dă naștere unei duble impozitări a persoanei impozabile
2. necesitatea de a afla dacă un obiectiv al unei directive, coroborat cu niște considerente ale aceleiași directive, coroborate la rândul lor cu niște considerente ale unui Regulament precum și cu niște articole din același regulament, se opune unei astfel de practici.
3. dacă nu, necesitatea de a afla totuși dacă:
3.1. autoritatea fiscală dintr-un stat membru poate stabili în mod unilateral obligația fiscală, fără să ia în considerare faptul că autoritatea fiscală dintr-un alt stat membru a confirmat deja în mai multe ocazii, inițial la cererea persoanei impozabile, iar ulterior în deciziile sale adoptate ca urmare a unei inspecții, conformitatea legală a modului în care a acționat persoana impozabilă respectivă
3.2. sau autoritățile fiscale din cele două state membre trebuie să coopereze și să ajungă la un acord pentru a asigura respectarea principiului neutralității fiscale și prevenirea dublei impozitări, astfel încât persoana impozabilă să plătească [TVA] numai în una dintre aceste țări
4. în eventualitate în care totuși autoritatea poate schimba în mod unilateral calificarea fiscală, necesitatea de a afla dacă are obligația să restituie persoanei impozabile obligate la plata TVA-ului taxa stabilită de aceasta în răspunsul la o cerere de aviz obligatoriu și achitată pentru o perioadă care s-a finalizat printr-o inspecție, pentru a asigura astfel atât prevenirea dublei impozitări, cât și respectarea principiului neutralității fiscale
5. totodată, necesitatea de a afla cum trebuie interpretată o expresie din directiva TVA, conform căreia transportul este efectuat „de furnizor sau în numele acestuia”
6. mai precis, necesitatea de a afla dacă Expresia respectivă include situația în care persoana impozabilă oferă, în calitate de vânzător, pe o platformă de cumpărături online, posibilitatea ca cumpărătorul să încheie un contract cu o întreprindere de logistică cu care vânzătorul respectiv colaborează pentru alte operațiuni decât vânzarea, în cazul în care cumpărătorul poate alege de asemenea, în mod liber, alt transportator decât cel propus, iar contractul de transport este încheiat între cumpărător și transportator, fără intervenția vânzătorului
7. în plus, necesitatea de a afla dacă este relevant în vederea interpretării – luând în considerare în special principiul securității juridice – faptul că, până în anul 2021, statele membre trebuie să modifice reglementarea care transpune dispoziția menționată din directiva TVA, astfel încât ea trebuie aplicată de asemenea în cazul colaborării indirecte pentru alegerea transportatorului
8. apoi, necesitatea de a afla dacă, atunci când se va analiza dacă ne aflăm în prezența unui abuz de drept pentru a obține o cotă de impozitare mai mică, este relevant faptul că:
8.1. întreprinderea de logistică ce efectuează transportul are o relație contractuală cu persoana impozabilă și prestează în favoarea acesteia alte servicii decât transportul,
8.2. în același timp, clientul poate în orice moment să refuze opțiunea propusă de persoana impozabilă, și anume de a încredința transportul întreprinderii de logistică cu care are o relație contractuală, și să încredințeze transportul unui alt transportator sau să ridice personal produsele.

Dispoziții incidente:
1. Obiectivele Directivei 2006/112/CE, în special cerințele privind prevenirea conflictelor între statele membre privind jurisdicția și prevenirea dublei impozitări, menționate în cuprinsul considerentelor (17) și (62), și Regulamentul (UE) nr. 904/2010 al Consiliului, în special considerentele (5), (7) și (8) și articolele 28-30
2. Articolul 33 alineatul (1) prima teza din Directiva armonizată TVA.

dr. Mihaela Mazilu-Babel

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]

JURIDICE recomandă e-Consultanta, consultantul tău personal în finanţare


Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.