Achiziţii publiceAfaceri transfrontaliereArbitrajAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiContencios administrativContravenţiiCorporateCyberlawData protectionDrept civilDrept comercialDrept constituţionalDrept penalDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiDreptul UEEnergieExecutare silităFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăLITIGIIMedia & publicitateMedierePiaţa de capitalProcedură civilăProprietate intelectualăProtecţia consumatorilorProtecţia mediuluiTelecom
 
Dreptul muncii
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
SAVESCU & ASOCIATII
Abonare newsletter oficial JURIDICE.ro

Print Friendly, PDF & Email

Salariul minim şi indemnizaţie de detaşare. Plata nedatorată a diurnei

19.09.2018 | Marco POSOCCO, Adrian Petru STEPAN
Marco Posocco

Marco Posocco

Adrian Petru Stepan

Adrian Petru Stepan

Modul de retribuire a angajaţilor agenţilor de muncă temporară puşi la dispoziţia unor beneficiari dintr-un alt stat membru UE a iscat probleme de interpretare. Evident că agenţii economici au cautat să beneficieze de interpretările favorabile rezultate din aparentul conflict al normelor juridice în vigoare, adică, în situaţia noastră, de a acorda indemnizaţie de detaşare pentru care, în limita generoasă prevăzută de HG nr. 518/1995 privind unele drepturi şi obligaţii ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, nu se datorează impozit pe venit şi alte contribuţii.

Astfel, în această materie, prevederile Legii nr. 16/2017 (ṣi, mai înainte, antecesoarea sa, Legea nr. 344/2006, cu acelaṣi conṭinut în ceea ce priveṣte subiectul abordat), intră în aparentă contradicṭie cu prevederile H.G. nr. 1256/2011 privind condiţiile de funcţionare şi procedura de autorizare a agentului de muncă temporară ṣi ale art. 94 si următoarele din Codul muncii.

Astfel, Legea nr. 16/2017, în mod identic cu antecesoarea sa, Legea nr. 344/2006, prevede în mod expres, în art. 5 alin. (1) litera c) că:

Prezenta lege se aplică în măsura în care întreprinderile prevăzute la art. 3 lit. a) iau decizia punerii în aplicare a uneia dintre următoarele măsuri cu caracter transnaţional:

(…)

c) punerea la dispoziţie a unui salariat, de către un agent de muncă temporară, la o întreprindere utilizatoare stabilită sau care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul unui stat membru, altul decât România, ori pe teritoriul Confederaţiei Elveţiene, dacă există un raport de muncă, pe perioada detaşării, între salariat şi agentul de muncă temporară.

Pentru ca, ulterior, în art. 8, același act normativ să expliciteze:

Salariaţii detaşaţi de pe teritoriul României în cadrul prestării de servicii transnaţionale beneficiază, indiferent de legea aplicabilă raportului de muncă, de condiţiile de muncă stabilite prin acte cu putere de lege, acte administrative, prin convenţii colective sau sentinţe arbitrale de generală aplicare, valabile în statul membru, altul decât România, sau în Confederaţia Elveţiană, pe teritoriul căruia/căreia sunt prestate serviciile, cu privire la:

 (…)

c) salariul minim definit potrivit art. 2 alin. (1) lit. f), inclusiv compensarea sau plata muncii suplimentare;

Această din urmă prevedere amintită are un conţinut identic cu H.G. nr. 1256/2011 şi Codul muncii, însă art. 11 din Legea nr. 16/2017 se îndepărtează complet de aceste două ultime acte normative:

Orice indemnizaţie specifică detaşării transnaţionale este considerată parte a salariului minim, în măsura în care nu este acordată cu titlu de rambursare a cheltuielilor generate de detaşare, respectiv cheltuielile de transport, cazare şi masă.

În aplicarea acestei prevederi, însăşi Curtea de Justiṭie a Uniunii Europene a făcut aplicarea acestui principiu în cauza C-396/13 explicitând că: “trebuie să se concluzioneze că o diurnă cum este cea în discuṭie în litigiul principal trebuie considerată parte a salariului minim în condiṭii identice cu cele la care este supusă includerea acestei diurne în salariul minim plătit lucrătorilor locali.”

Amintim că indemnizaţiile specifice detaşării nu sunt asimilate veniturilor din salarii în limita a 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru diurnă prin H.G. nr. 518/1995 pentru personalul român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar (art. 76 din Codul fiscal): deci optimizarea pe care o face un agent economic este substanţială.

A revenit practicii judiciare interne să clarifice această aparentă contradicţie între două acte normative. Astfel, într-o soluţie recentă, s-a hotărât:

Curtea a constatat că desfășurarea muncii în străinătate pe durata misiunii temporare de către lucrătorii temporari ai recurenței nu întruneste condițiile delegării sau detașării. Întrucât fiecare angajat cunoaște de la începutul misiunii locul de desfășurare a activității și își asumă obligațiile menționate în contractul de muncă temporară nu sunt întrunite condițiile art. 43-46 din Codul Muncii referitoare la delegare si detașare, și, în consecință, veniturile obținute cu titlu de indemnizatie de delegare/detașare se cuprind în baza lunară a contribuțiilor sociale obligatorii[1].

Dacă tratamentul fiscal al acestei indemniaţii a fost, deci, clarificat, în practică a apărut o altă problemă: angajatul care a primit o sumă lunară netă echivalentă salariului minim al angajatului din statul ȋn care a fost trimis să lucreze, însă o parte a acestei sume este reprezentată de indemnizaţia de detaşare, ar putea formula împotriva angajatorului său o acţiune prin care să solicite complinirea salariului minim, considerând că indemnizaţia de detaşare este plătită de către angajator conform propriei sale dorinţe şi că nu este supusă repetiţiunii?

Soluţiile practicii judiciare sunt împărțite:

1. Într-o opinie se consideră că angajatorul care plăteşte o indemnizaţie de detaşare o face din propria sa iniţiativă pentru a motiva angajatul, aducându-se ca argument legal şi prevederea art. 11 din Legea nr. 16/2017 care prevede că nu fac parte din salariul minim cheltuielile de transport şi cazare, considerându-se că sumele prestate de către angajator cu titlu de indemnizaţie ar fi destinate acoepririi acestor cheltuieli.

2. Într-a doua opinie, pe care o considerăm întemeiată, indemnizaţia primită este supusă repetiţiunii în cazul în care salariatul va formula o acţiune pentru complinirea salariului minim, iar angajatorul – agent de muncă temporară formulează cerere reconvențională pentru restituirea indemnizaṭiilor de deplasare achitate.

După cum reţinea si instanţa de contencios fiscal în speţa mai sus amintită, atât delegarea, cât și detașarea presupun schimbarea locului muncii pentru o perioadă determinată, ceea ce presupune în sarcina angajatului cheltuieli sporite și un disconfort. Cum această schimbare se realizează strict în interesul angajatorului, acesta trebuie să compenseze pecuniar efortul salariatului. Însă, în situaṭia angajaṭilor agenṭilor de muncă temporară, aceṣtia nu își schimbă locul de muncă: ei știu din momentul semnării contractului individual de muncă locul desfăṣurării activității și toate celelalte elemente ale contractului individual de muncă. Art. 94 alin. (2) din Codul muncii este foarte clar în acest sens. Inclusiv pentru acest argument primește o indemnizație la nivelul salariului minim din țara unde activează. Consecinţa este că, în aplicarea principiului plății nedatorate, transpus în Codul muncii în art. 256 alin. (1), salariatul care a primit o sumă nedatorată va trebui să o restituie.

Astfel, instanṭa urmează să admită atât cererea de chemare în judecată a salariatului în complinirea salariului minim din statul ȋn care a fost trimis, cȃt şi cererea reconvenţională a societăţii în vederea restituirii indeminzaţiei nedatorate (în cazul în care plata acesteia nu s-a efectuat în baza vreunui acord anterior între angajat şi angajator).


[1] Decizia nr. 321/R/2017 a Curții de Apel Târgu Mureș.


Expert contabil Marco Posocco
Consilier juridic Adrian Petru Stepan
Boscolo & Partners Consulting
Membru Crowe International


Aflaţi mai mult despre , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.


Irina Maria STANCU


Oana ISPAS


Radu Slăvoiu


Livia Dianu-Buja


Ștefania Stoica


Luminița Malanciuc


Ioana-Olivia Voicu


Eduard Toma-Apostol


Florina-Lăcrămioara Drăgan