« Secţiuni « Articole « RNSJOpiniiPovestim cărţi
Opinii

De ce minorii nu pot să adune gunoaie, sub pretextul voluntariatului
24.09.2018 | Andrei-Nicolae POPA, George-Hagi ȘOPÎRLĂ

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Andrei-Nicolae Popa

Andrei-Nicolae Popa

George-Hagi Șopîrlă

George-Hagi Șopîrlă

Cu toții ne amintim sau am citit despre cum părinții noștri, elevi fiind, erau trimiși la cules de porumb, vie și grâu în așa-numita ”muncă patriotică”[1] din regimul comunist. Zilele acestea, am observat în presă câteva cazuri în care minori de sub 15 ani erau trimiși, din ordinul unor primari, inspectori școlari sau directori, la adunat de gunoaie, în cadrul proiectului ”Let’s do it Romania!”.

Din capul locului, vreau să menționez că susținem proiectul ”Let’s do it Romania!”, proiect la care și noi am participat, în calitate de foști elevi, dar al cărui scop nobil nu poate înfrânge legea. Lege care apără minorul – excesiv ar spune unii profani – de munci forțate, exploatare sau riscuri de îmbolnăvire. Așadar, nu contestăm noblețea acțiunilor de ecologizare, ci faptul că, din neștiință sau rea-credință, se pierde din vedere apărarea interesului superior al minorului.

Ipoteza de la care pornește articolul e aceea în care primarul, inspectorul sau directorul școlar trimite o circulară prin școli pentru a înregimenta elevii – uneori în timpul programului școlar – la activități de ecologizare, plantare de pomi sau alte asemenea activități ce presupun prestarea unei munci.

În primul rând, adepții trimiterii minorilor la acțiuni de ecologizare susțin că aceștia fac voluntariat. Afirmația este eronată din următoarele motive:

1. Minorii sub 16 ani nu pot încheia contracte de voluntariat. Art. 3 lit. e) din Legea nr. 78/2014 privind reglementarea activității de voluntariat în România[2] prevede că ”voluntarul este orice persoană fizică, fără deosebire de rasă, origine etnică, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, care a dobândit capacitate de muncă potrivit legislaţiei în domeniul muncii şi desfăşoară activităţi de voluntariat”. Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, republicată[3], prevede, la art. 13 alin. (1): ”Persoana fizică dobândește capacitate de muncă la împlinirea vârstei de 16 ani”. Voluntariatul este o formă de muncă neremunerată, astfel, raportul juridic de muncă reprezintă genul proxim, iar raportul juridic de voluntariat reprezintă  diferența specifică.

2. Dacă ne referim în particular la regimul constituțional de protecție al minori, Constituția României, la art. 49 alin. (4), prevede că ”minorii sub vârsta de 15 ani nu pot fi angajați ca salariați.” Art. 13 alin. (3) din Codul  muncii reia norma de protecție constituțională și interzice încadrarea minorilor sub vârsta de 15 ani într-un raport juridic de muncă[4].

3. Contractul de voluntariat este un contract bilateral cu titlu gratuit. Fiind un contract bilateral, acesta trebuie să reprezinte acordul de voință (voințele concordate) a două părți. Asta înseamnă că un director, inspector sau primar nu poate decide ca un elev să facă voluntariat dacă acesta nu își dorește și, cu atât mai puțin, dacă acesta nu are capacitatea prevăzută de lege de a încheia respectivul act juridic. Fiind un contract cu titlu gratuit, există un regim juridic diferit, din punctul de vedere al capacității, legea fiind în general mai exigentă atunci când vine vorba de acte juridice cu titlu gratuite. Actele cu titlu gratuit, ca regulă, nu pot fi încheiate de către persoanele lipsite de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă, nici prin reprezentantul legal sau, după caz, nici cu autorizarea prealabilă a ocrotitorului legal[5]. Dacă nu ar fi existat norma specială reprezentată de Legea nr. 78/2014, care derogă de la cea generală, niciun minor sub 18 ani nu ar fi putut să încheie un contract de voluntariat.

4. Voluntariatul se desfăşoară pe baza unui contract încheiat în formă scrisă. Conform art. 11 din Legea nr. 78/2014[6], se prevede forma scrisă ad validitatem pentru încheierea contractului. Astfel, chiar dacă elevul avea peste 16 ani și și-a manifestat voința de a participa la acțiunea de voluntariat, obligația organizatorului era aceea de a încheia un contract scris, lucru care, cu siguranță, lipsește în majoritatea cazurilor în care minorii școlari sunt duși de la școală pentru a aduna gunoaie.

5. Lipsa calității de reprezentant a instituțiilor de învăţământ

Întrucât susținătorii acestui proiect de ecologizare a țării, cu ajutorul persoanelor ce sunt supuse unei protecții speciale instituite de lege, afirmă că școlile se înscriu în acest proiect, ei bine, se observă că instituțiile de învățământ se substituie, în acest act, reprezentantului legal al minorului, dând un acord pe care, oricum, nici reprezentantul legal nu ar fi putut să-l dea. Conform art. 106 alin. (1) din Codul civil, “ocrotirea minorului se realizează prin părinți, prin instituirea tutelei, prin darea în plasament sau, după caz, prin alte măsuri de protecție specială anume prevăzute de lege”, astfel, instituția de învățământ încheie un contract de voluntariat nescris, manifestând un acord de voințe “colectiv” pentru toți elevii sub 16 ani ce vor participa la aceste acțiuni, încălcând astfel normele juridice cu privire la reprezentarea în contract a minorului, cât și interdicțiile cu privire la supunerea acestuia la o muncă pe care, în mod normal, nu ar trebui să o presteze. Ceea ce conduce, inevitabil, la o acțiune contrară logicii, cât și normelor juridice.

În al doilea rând, adepții supunerii elevilor la acțiuni de ecologizare pierd din vedere principiul ocrotirii interesului superior al copilului prevăzut de art. 263 C. civ. și de Legea nr. 272/2004 protecția și promovarea drepturilor copilului[7]. Art. 487 C. civ. prevede că părinții au obligația de a se îngriji de sănătatea și dezvoltarea fizică și psihică a copilului lor. Aceeași obligație o are și persoana desemnată prin lege sau contract de învățământ de a-l  supraveghea pe minor. Este discutabil dacă un copil de 12 sau 14 ani este în siguranță într-o activitate în care se colectează deșeuri, unele toxice, cadavre de animale, resturi menajere sau resturi de material biologic. Este, de asemenea, discutabil, dacă minorul se află în siguranță pe un teren accidentabil, neregulat, în care trebuie să colecteze gunoiul din locuri cu acces dificil. Nu în ultimul rând, este cu atât mai problematică ipoteza în care minorul prestează aceste activități de muncă în timpul orelor de program școlar, având în vedere că acestea nu fac obiectul obligațiilor sale de elev.

Interzicerea exploatării minorilor și a folosirii acestora în activități care le-ar dăuna sănătății sau care le-ar pune în primejdie viața ori dezvoltarea normală implică obligația autorităților de a adopta măsuri complexe, care implică nu numai adoptarea de reglementări, ci și de acțiuni concrete, în special cu caracter preventiv[8]. Nu implică nicidecum un comportament prin care chiar autoritățile, prin organele sale, să sprijine exploatarea minorului, profitarea de lipsa sa de discernământ și expunerea sa la riscuri de sănătate în numele unei false atitudini civice. Altfel, acest comportament nu încurajează decât persistarea în activități de abuzare, neglijare și exploatare a minorului, care încă subzistă din perioada comunistă, de tipul participării la parade umane în care să defileze sau să facă tumbe acrobate, sub privirile cinice ale unor politicieni, directori sau inspectori școlari. Aceste lucruri sunt realități ale României anului 2018, efecte ale neînțelegerii faptului că minorul nu este bun, ci persoană.

Sub aspectul dreptului penal, ne punem, în mod retoric, următoarele întrebări:

1. Care este temeiul legal în baza căruia profesorul, directorul, primarul sau inspectorul local poate să dispună, printr-o adresă, supunerea unui minor la activități de adunare de gunoaie și dacă este aceasta o îndeplinire, cu încălcarea legii, a atribuțiilor sale de serviciu sau o îndeplinire a unui act cu depășirea atribuțiilor conferite de lege?

2. Poate profesorul, directorul, inspectorul școlar sau primarul să supună un minor, în ale cazuri decât cele prevăzute de dispozițiile legale, la prestarea unei munci împotriva voinței sale (ținându-se cont de capacitatea de a contracta și  consimțământul minorului, condiții esențiale pentru încheierea contractului de voluntariat)?

3. Este o împiedicare nejustificată la cursurile învățământului general obligatoriu fapta profesorului, directorului, inspectorului școlar sau primarului prin care obligă minorii să presteze o muncă de ecologizare în timpul programului școlar?

Îi invităm pe toți cititorii acestui articol să reflecteze la următoarele aserțiuni:

A. Nu se poate încălca legea în numele unui bine aparent construit prin eroarea de relevanță a gândirii deziderative[9].

B. Eroarea comună și invincibilă, dacă ar exista în cazul dat, nu poate înfrânge legea.

Dar, sigur, în țara ”familiei tradiționale”, cine mai are timp de interesul superior al copilului?


[1]Mai multe detalii sunt disponibile aici.
[2] Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 469 din 26 iunie 2014.
[3] Publicat în  Monitorul Oficial nr. 345 din 18 mai 2011.
[4] Art. 13 alin. (3) ”Încadrarea în muncă a persoanelor sub vârsta de 15 ani este interzisă”.
[5] Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu, Curs de drept civil. Partea generală, Ediția a 2-a revizuită și adăugită, Editura Hamangiu, 2012, p. 113.
[6] ”(1) Voluntariatul se desfăşoară pe baza unui contract încheiat în formă scrisă, în limba română, între voluntar şi organizaţia-gazdă. Obligaţia de încheiere a contractului de voluntariat în formă scrisă revine organizaţiei-gazdă. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.”
[7] Publicat în  Monitorul Oficial nr. 159 din 5 martie 2014.
[8]  Ioan Muraru, Elena Simina Tănăsescu, Constituția României – Comentariu pe articole, Editura C. H. Beck, București, 2008.
[9] Gândirea deziderativă este formarea unor credințe și luarea deciziilor în concordanță cu ceea ce este plăcut a se imagina în loc să se apeleze la dovezi, raționalitate sau realitate. Este produsul rezolvării conflictelor dintre credință și dorință.


Andrei-Nicolae Popa
Facultatea de Drept a Universității din București

George-Hagi Șopîrlă
Facultatea de Drept a Universității din București

 
Secţiuni: Drept civil, Dreptul muncii, Opinii, Selected, UNIVERSITARIA | Toate secţiunile
Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD