BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalIPTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 
Print Friendly, PDF & Email

Rusia pendinte la CEDO: Organizarea de proteste pentru susținerea lui Navalnyy, condamnare pentru postarea pe Youtube și Twitter, obligația poliției de a aplica direct jurisprudența CEDO incidentă și urmărire penală considerată drept ingerință (printre altele)

24.09.2018 | Mihaela MAZILU-BABEL
Newsletter
Instagram
Facebook
Valeria Bălănel

Valeria Bălănel

Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

Secția III, CEDO
Cererea nr. 5244/2018
Leonid Mikhaylovich VOLKOV împotriva Rusiei
introdusă la 15 decembrie 2017 și comunicată la 13 iulie 2018

I. Obiectul cauzei (precum este redat de CEDO și tradus de noi)

Cazul 1:

Reclamantul, un manager de campanie pentru domnul Navalnyy care intenționa în acea perioadă să candideze pentru președinția Rusiei, în data de 12 iunie 2017 a fost în direct la postul Navalnyy.Live Youtube, comentând, inter alia, o adunare publică ce se desfășura la Moscova.

Dl R., organizatorul, a anunțat administrația orașului cu privire la evenimentul planificat. Ulterior, reclamantul a fost condamnat la o detenție de cinci zile, în temeiul articolului 20.2 § 2 din Codul cu privire la contravențiile administrative (CCA), pentru că a eșuat, ca „organizator al evenimentului public”, să anunțe în prealabil „evenimentul pe care acesta l-a organizat la 12 iunie 2017 prin intermediul canalului YouTube „.

Cazul 2:

Reclamantul a sosit în dimineața zilei de 29 septembrie 2017 la Nijni Novgorod pentru a participa și a vorbi la o adunare publică organizată în aceeași seară de către doamna A. la sediul electoral. Adunarea urma să se desfășoare la o locație aleasă de A. din lista celor propuse de administrația orașului, alta decât opțiunea sa inițială, indicată în anunțul evenimentului. A. a notificat administrația cu privire la faptul că este de acord ca evenimentul să se desfășoare într-o locație prestabilită. Reclamantul a fost ulterior arestat. În urma audierii apărării și a ofițerului care a întocmit dosarul infracțiunii, reclamantul a fost condamnat la o detenție de 30 de zile în temeiul articolului 20.2 § 8 al CCA pentru săvârșirea infracțiunii de „încălcare repetată” a Actului privind evenimentele publice (AEP) de către un „organizator” al evenimentului public care a pregătit și organizat adunarea, adunare ce nu a fost coordonată cu administrația orașului. Acționând în numele unei entități juridice, reclamantul a semnat un contract cu o companie privată pentru instalarea unei platforme și a unui echipament de sunet.

Cazul 3:

Reprezentantul dlui Navalnyy a depus o notificare cu privire un eveniment public planificat pentru 7 octombrie 2017.

Aparent, la 27 septembrie 2017, autoritatea competentă s-a opus evenimentului, nesugerând vreo dată sau locație alternativă.

În urma procedurii în cazul nr. 2 (a se vedea mai sus) la 5 octombrie 2017, reclamantul a fost arestat când urma să părăsească Tribunalul Moscova. Acesta a fost condamnat în aceeași zi pentru faptul că a scris două postări publice pe contul său de twitter (în timp ce se afla în clădirea curții):

(i) în prima postare se regăsea: „Mai jos este postarea noastră principală privind pretențiile noastre politice; Mă bucur că am această oportunitate neașteptată de a o putea distribui”, urmată de un hyperlink către o pagină de pe site-ul web al domnului Navalnyy;

(ii) cealaltă postare conținea: „declarația lui Navalnyy în instanță” urmată de un hyperlink către o altă pagină a site-ului Navalnyy care conținea mesajul video al acestuia din urmă, în care a afirmat: „Vino la proteste în St Petersburg, precum și în alte zone ale Rusiei”. În opinia instanței, postările de mai sus instigau la organizarea, fără o notificare prealabilă, a unui eveniment public la Moscova, la data de 7 octombrie 2017. Respectiva faptă, fiind o infracțiune repetată de același tip, reclamantul a fost acuzat în temeiul articolului 20.2 § 8 al CAO și condamnat la o detenție de douăzeci de zile.

II. Întrebări comunicate părților în data de 13 iulie 2018:

1. A constituit urmărirea și condamnarea reclamantului în cazul nr. 1 prin raportare la CCA pentru încălcarea AEP o „ingerință” în conformitate cu articolul 10 § 1 din Convenție, de exemplu, în ceea ce privește libertatea sa de a transmite informații și idei? Dacă da, a fost justificată această „ingerință”? În special:

A fost o interpretare previzibilă a CCA coroborat cu AEP, faptul că acțiunile reclamantului (o difuzare pe Internet) ar constitui o infracțiune administrativă ca urmare a nerespectării de către organizatorul public al evenimentului a obligației sale de a notifica despre acesta în prealabil? S-a stabilit faptul că reclamantul „și-a asumat” obligația de a organiza și/ sau executa „orice eveniment public specific (a se vedea, în ceea ce privește definiția” organizator „și” organizație „, secțiunile 21 și 28 în fine din paragraful 28 al hotărârii din 26 iunie 2018 a Curții Supreme de Justiție a Rusiei)?

Au fost acuzarea și condamnarea reclamantului „necesare într-o societate democratică”?

Au prezentat instanțele naționale motive relevante și suficiente în legătură cu existența „ingerinței” și justificarea acesteia și și-au fundamentat acestea din urmă concluziile pe o evaluare acceptabilă a faptelor (a se vedea Makhmudov contra Rusiei, nr. 35082/04, § § 67-72, 26 iulie 2007 și pentru abordare Annenkov și alții contra Rusiei, nr. 31475/10, §§ 134-39, 25 iulie 2017 și Öğrü și alții contra Turciei, nr. 60087/10 și 2 alții, §§ 64-71, 19 decembrie 2017), având în vedere și cerințele impuse de Curtea Supremă de Justiție a Rusiei în Hotărârea nr. 21 din 27 iunie 2013 (a se vedea Lashmankin și alții c. Rusiei, nr. 57818 / 09 și 14 alții, §359, 7 februarie 2017, a se vedea și secțiunile 1 și 38 din hotărârea 28 menționată mai sus)?

În special, a fost constatat în mod convingător faptul că reclamantul a întreprins acțiuni specifice sau că a făcut declarații menite să pregătească și să organizeze un anumit eveniment public? Ce tip de eveniment (de exemplu, o întâlnire, un marș sau un pichet) a fost? A fost același eveniment ca și cel anunțat de R. și care a avut loc la același loc la aceeași dată?

2. A constituit lipsirea de libertate a reclamantului în cazul nr. 2 o „ingerință” în sensul articolelor 10 § 1 și 11 § 1 din Convenție (a se vedea Dilek Aslan împotriva Turciei, nr. 34364/08, §§67-68, 20 octombrie 2015)? Dacă da:

– A fost reclamantul privat de libertate „în scopul de a-l aduce în fața autorității legale competente, în temeiul unei bănuieli rezonabile cu privire la săvârșirea unei infracțiuni”, deoarece se considera în mod rezonabil necesară pentru a împiedica comiterea unei infracțiuni sau eschivarea după săvârșire ” sau „pentru a asigura îndeplinirea oricărei obligații prevăzute de lege”?

– Care dintre scopurile legitime enumerate la paragrafele doi ale articolelor 10 și 11 s-au urmărit? A fost această „ingerință” necesară într-o societate democratică „(a se vedea Novikova și alții contra Rusiei, nr. 25501/07 și 4 alții, §§177-84, 26 aprilie 2016 și Lashmankin și alții, 461-63, a se vedea și secțiunea 40 din hotărârea nr. 28 menționată mai sus)?

Impune legea și jurisprudența internă poliției să cântărească scopurile statutare de escortare sau arestare în conformitate cu articolele 27.1-27.3 ale CAO, în lumina libertății de exprimare sau a libertății de întrunire pașnică, așa cum este relevant în astfel de cazuri (a se vedea hotărârea Curții Constituționale nr.9-P din 16 iunie 2009, Decizia nr.149-OO din 17 ianuarie 2012, Decizia nr.1049-O din 2 iulie 2013 și Hotărârea nr.25-P din 17 noiembrie 2016)?

Dacă da, a fost efectuată o astfel de evaluare de către poliție, în orice document scris sau altfel, de exemplu în orice procedură judiciară, cum ar fi cazul CCA împotriva reclamantului?

3. A existat o încălcare a articolului 10 sau 11 al Convenției din cauza urmăririi penale în cazul nr. 3? În special:

(i) În timp ce se refuza organizarea unui eveniment public planificat, a fost/este autoritatea competentă obligată, în conformitate cu legea rusă precum e interpretată de Curtea Constituțională, să sugereze o locație sau perioadă alternativă de desfășurare a evenimentului?

Dacă da, a fost prezentată o astfel de propunere, în timp util, în cazul de față?

A fost evenimentul public „considerat aprobat” (считаться согласованным) în lipsa unei astfel de propuneri specifice (a se vedea de asemenea, de exemplu, Decizia nr. A, punctul 2.2 din Hotărârea nr. 4-P din 14 februarie 2013) -7N132 / 13 din 23 mai 2013 de către Judecătoria regională din Kaluga și punctele 10 și 13 din hotărârea nr. 28 menționată mai sus)?

(ii) A fost previzibil ca, în dreptul rus, acțiunile legate de desfășurarea evenimentului așa cum a fost planificat inițial, să determine tragerea la răspundere pentru săvârșirea unei infracțiuni administrative, indiferent de lipsa unei astfel de propuneri (a se vedea secțiunea 10 in fine a Hotărârii 28)?

(iii) În cazul acuzării și condamnării reclamantului, au analizat instanțele naționale toate circumstanțele relevante, spre exemplu dacă așa-zisa invitație la un presupus protest ilegal a instigat la folosirea violenței, la daune corporale sau daune asupra proprietății (a se vedea de asemenea Novikova și alții v. Rusia, nr. 25501/07 și alte 4, §§ 187-88, 26 aprilie 2016 și secțiunile 1 și 38 din hotărârea nr.28)?

4. A fost respectată cerința imparțialității obiective, conform articolului 6 § 1 din Convenție, în cauzele CAC de mai sus împotriva reclamantului (comparați cu Karelin împotriva Rusiei, nr. 926/08, 20 septembrie 2016)?

Valeria Bălănel (traducere)
Student, Facultatea de Drept și Științe Administrative, Universitatea din Pitești

dr. Mihaela Mazilu-Babel (coordonator și selecție)

Newsletter
Instagram
Facebook

JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate