Judecătoria Timișoara. Ordonanță președințială care suplinește consimțământul pârâtului-vecin pentru ca reclamantul să poată deține o pisică în apartament

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA TIMIȘOARA

SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR. …/…/…

SENTINȚA CIVILĂ NR. 9987

Ședința publică din data de 13.09.2018

PREȘEDINTE: A. M. C.

Grefier: M. D.

Pe rol se află judecarea cererii de ordonanță președințială formulate de reclamantul G. A. T. în contradictoriu cu pârâtul B. L. F. și cererile de intervenție accesorie formulate în favoarea reclamantului de către intervenienta ASOCIAȚIA PET HOPE și de către intervenienta G. M. A.

La data de 13.09.2018, prin serviciul registratură al instanței a fost depuse la dosarul cauzei de către pârât scurte considerații finale și copie după adresa nr. 4529/23.08.2018 emisă de Direcția Poliției Locale Timișoara.

Mersul dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12.09.2018, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 19.06.2018, sub nr. …/…/…, reclamantul G.A.T. a chemat în judecată pârâtul B. L. F. și a solicitat instanței: 1) – să se constate că refuzul pârâtului de a-și exprima acordul pentru deținerea de către reclamant a animalului de companie (pisică) în apartamentul situat în Timișoara, este abuziv; 2) – obligarea pârâtului să-și exprime consimțământul necesar pentru deținerea animalului de companie (pisică) în apartamentul situat în Timișoara, (….), în caz de refuz hotărârea instanței de judecată urmând să suplinească acordul acestuia; 3) – cu cheltuieli de judecată.

În motivare reclamantul a arătat că locuiește în Timișoara, (…), în baza contractului de închiriere înregistrat la Administrația Județeană a Finanțelor Publice TIMIȘ. În urmă cu aproximativ un an de zile, s-a instalat în apartamentul cu nr.(…) din scara nr. (…), (…), tânără familie compusă din doi membri, care în aparență păreau că se vor integra în mod facil în armonia condominiului anterior menționat. Cu toate acestea, imediat după instalarea acestora în condominiu, pârâtul și soția acestuia au manifestat un comportament șicanator față de reclamant, adresându-i injurii și sesizând abuziv instituțiile și autoritățile statului.

Reclamantul menționează că în imobilul deținut în baza titlului locativ, deține un animal de companie, respectiv o pisică de rasă europeană deținătoare de pașaport pentru animale de companie, având toată vaccinurile la zi, aceasta din urmă fiind supusă tuturor tratamentelor recomandate de medicul veterinar. Animalul de companie nu reprezintă un pericol pentru siguranța și sănătatea locatarilor din condominiu, nu deranjează pe nimeni și nu este lăsat nesupravegheat în afara apartamentului, astfel cum reiese și din nota de inspecție din data de 26.04.2018 emisă de Direcția Sanitară Veterinară pentru Siguranța Alimentelor TIMIȘ, care, după ce i-a adresat reclamantului invitația nr. 1/SM din 25.04.2018, a efectuat un control la sesizarea formulată de pârât, în urma căruia nu s-a constatat nici o abatere față de legislația în domeniu, și a recomandat respectarea în continuare a normelor sanitar veterinare privind creșterea și educarea animalelor de companie. Ulterior acestei sesizări formulată de pârât către Direcția Sanitară Veterinară pentru Siguranța Alimentelor TIMIȘ, într-o manieră abuzivă acesta a înțeles să sesizeze toate autoritățile posibile în materia creșterii și deținerii animalelor de companie, respectiv Direcția Poliției Locale a Municipiului Timișoara (9 sesizări), Primăria Municipiului Timișoara, Biroul Gestiune Populație Canină, Deratizare, Dezinsecție, Dezinfecție și Activități Administrative, reclamând faptul că reclamantul nu deține acordul acestuia pentru deținerea animalului de companie.

Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 1 lit. g din HCL 371/30.10.2007 privind constatarea și sancționarea contravențiilor pe teritoriul Municipiului Timișoara, constituie contravenție și se sancționează contravențional creșterea și deținerea de animale de companie cu nerespectarea următoarelor condiții: deținerea animalului de companie în apartamente fără acordul scris și ștampilat al Asociației de proprietari, adoptat cu majoritatea voturilor proprietarilor, în baza acordului expres al proprietarilor din apartamentele limitrofe (apartamentul superior, inferior și a celor învecinate de pe același etaj apartamentului de deținere al animalului de companie). Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 2 din același act normativ HCL 371/2007, nerespectarea prevederilor art. 21 literele a), b), c), d), e), g), k) se sancționează cu amendă contravențională cuprinsă între 800 lei la 1.000 le i. Potrivit dispozițiilor art. 53 alin. 1 din HCL 371/2007, „în cazul în care contravenientul nu respecta obligația de a înlătura situația creata prin săvârșirea contravenției, organul constatator poate aplica în mod repetat , după fiecare somație, la care contravenientul nu se conformează, o nouă amendă pentru contravenția săvârșita…” Așa cum rezultă din dispozițiile art. 21 alin. 1 lit. g din HCL 371/2007, pentru deținerea unui animal de companie, este necesară o majoritate de vot raportată la întreaga asociație de proprietari, dar și votul unanim al vecinilor limitrofi.

Reclamantul arată că a întocmit un „tabel privind opțiunea proprietarilor/locatarilor vizând deținerea animalului de companie (pisică) în apartamentul situat în Timișoara,(…), ștampilat de asociația de proprietari. Ținând cont că în condominiul de pe (…) A și B, există în total 26 de apartamente, după cum rezultă din tabel, reclamantul a obținut majoritatea de 1/2 din numărul proprietarilor impusă de dispozițiile art. 21 alin. 1 lit. g din HCL 371/2007, printre aceștia exprimându-și votul în sens favorabil și vecinii limitrofi, cu excepția proprietarului care locuiește în apartamentul cu nr. 9, în speță, pârâtul.

În data de 23.05.2018 reclamantul a identificat pe ușa imobilului deținut în baza titlului locativ mai sus menționat invitația nr. 2542/23.05.2018 prin care a fost invitat la sediul Direcției Poliției Locale în data de 24.05.2018. Cu ocazia prezentării la sediul Direcției Poliției Locale, după ce a dat o declarație în fata agentului constatator, s-a emis somația nr. 2542/24.05.2018 prin care i s-au adus la cunoștință prevederile HCL nr. 371/2007 modificată prin HCL nr. 206/2009 și i s-a pus în sarcină obligația ca în termen de 6 zile, respectiv până la data de 29.05.2019 să întreprindă toate măsurile pentru intrarea în legalitate. La data fixată de agentul constatator, respectiv în data de 29.05.2018, a expediat alăturat unei adrese de înaintare, prin fax, tabelul mai sus menționat în atenția agentului constatator. În data de 04.06.2018 i s-a comunicat reclamantului procesul verbal de contravenție (…) nr. (…) din 30.05.2018 prin care a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 800 de lei, la rubrica dedicată descrierii faptei contravenționale, reținându-se că, în calitate de locatar al apartamentului cu nr. 12 situat în imobilul de pe (…),(…) apartament un animal de companie, respectiv o pisică fără a deține acordul vecinului limitrof, respectiv locatarul apartamentului cu nr. (…), domnul B. L. F. Împotriva procesului verbal de contravenție (…) nr. (…)/30.05.2018 reclamantul a formulat plângere contravențională ce formează obiectul dosarului nr. (…)/325/2018 aflat pe rolul Judecătoriei Timișoara.

De asemenea, reclamantul precizează că în data de 07.06.2018 i-a fost comunicată o nouă invitație de către Biroul de Gestiune Populație Canină, Deratizare, Dezinsecție, Dezinfecție și Activități Administrative, întrucât, în intervalul 07.06.2018 a fost plecat din localitate, identificând această invitație abia în data de 11.06.2018, a contactat agentul constatator pentru a da curs invitației, ocazie cu care acesta i-a adus la cunoștință aspectele reclamate în sesizarea primită. În aceeași dată, în urma discuției telefonice purtate cu agentul constatator, reclamantul a pus la dispoziția acestuia documentele solicitate, respectiv tabelul privind opțiunea proprietarilor/locatarilor vizând deținerea animalului de companie (pisică) în apartamentul situat în Timișoara, (…), semnat și ștampilat de asociația de proprietari și pașaportul electronic al animalului de companie. Cu privire la aceasta sesizare nu a primit nicio comunicare.

În data de 14.06.2018, urmare a unei noi sesizări formulate pârât, i s-a comunicat reclamantului o nouă somație, respectiv somația nr. 3288/14.06.2018 prin care i s-au adus la cunoștință prevederile HCL nr. 371/2007 modificată prin HCL nr. 206/2009 și i s-a pus în sarcină obligația ca în termen de 4 zile, respectiv până la data de 18.06.2018 să întreprind toate măsurile pentru intrarea în legalitate. Având în vedere numeroasele sesizări formulate de pârât, stăruința acestuia în formularea acestor sesizări, precum și natura contravenției (contravenție continuă) ce permite sancționarea perpetuă a reclamantului după fiecare somație emisă, formularea prezentei cereri s-a impus ca fiind o soluție de ultim resort.

Reclamantul menționează că din momentul instalării sale în condominiul din Timișoara,(…), și până în prezent, niciun vecin nu s-a arătat deranjat de faptul că deține un animal de companie. Disensiunile au apărut odată cu instalarea familiei B. în apartamentul cu nr. 9 din scara (…) recent stabilită, de aproximativ un an de zile, a înțeles să se comporte șicanator și să reclame lipsa acordului pentru deținerea animalului de companie pretinzând în mod nejustificat faptul că animalul de companie îi deranjează întrucât ar produce zgomot în timpul nopții. În mod paradoxal, până când să observe prezența pisicii în curtea interioară a imobilului acesta nu a reclamat faptul că este deranjat de pr etinse zgomote provenite din apartamentul reclamantului. În realitate, pretinsa nemulțumire a pârâtului legată de deținerea de către reclamant a unui animal de companie reprezintă o falsă problemă. Acest din urmă fapt este folosit ca fiind doar un pretext in ideea de a genera si alimenta o vendetă personală, în condițiile în care în condominiul mai sus menționat exista numeroși proprietari care dețin animale de companie (câini, pisici, etc) și cu toate acestea doar reclamantul este vizat de multiplele sesizări formulate. Chiar din momentul instalării familiei B. în apartamentul cu nr. 9, sub pretextul de a solicita acordul reclamantului pentru deconectarea de la operatorul de energie termică, pârâtul și soția acestuia, într-un mod cât se poate de suspicios, au întreprins o adevărată investigație cu privire la respectarea de către reclamant a tuturor rigorilor legale, respectiv dacă acesta deține sau nu contract de închiriere, dacă a întreprins demersurile de deconectare de la operatorul de energie termică cu respectare formelor legale, etc. Așadar, după ce pârâtul și soția acestuia au generat un adevărat conflict care a perturbat atât armonia condominiului cât și a reclamantului, neidentificând nimic compromițător, au reușit totuși să abuzeze de o reglementare legală ce posedă aptitudinea să conducă la sancționarea sine die a reclamantului. Profitând de aceasta conjunctură, pârâtul și soția acestuia expediază numeroase sesizări către Direcția Poliției Locale, care după fiecare sesizare procedează la emiterea unei somații de intrare în legalitate (imposibil de obținut – respectiv obținerea acordului proprietarului limitrof reprezentat tocmai de către pârât), și ulterior la încheierea unui proces verbal de contravenție în considerarea unei fapte contravenționale sancționată cu amendă al cărei minim special este de 800 de lei.

În conformitate cu dispozițiile art. 14 alin. 1 C .civ., orice persoană fizică sau juridică trebuie să își exercite drepturile și să își execute obligațiile civile cu bună – credință, în acord cu ordinea publică și bunele moravuri. Reclamantul a invocat și dispozițiile art. 57 din Constituția României și art. 15 C .civ., menționând că atributele dreptului de proprietate nu pot fi exercitate în mod abuziv, astfel încât să prejudicieze pe alți proprietari în exercitarea și de către aceștia a drepturilor lor de proprietate. Din raporturile de vecinătate derivă pentru fiecare proprietar obligația de a se limita la o folosință normală a proprietății sale, astfel încât să nu-i stânjenească cu nimic pe ceilalți în exercitarea drepturilor lor. Astfel, orice drept trebuie exercitat potrivit finalității sau scopului său social căruia a fost creat și în concordanță cu destinația lui normală și ținând seama că orice persoană este obligată să respecte legea și să țină seama de regulile de conviețuire socială, fiind necesar că drepturile subiective civile să fie exercitate cu bună-credință. În caz contrar, exercitarea drepturilor subiective civile prin nesocotirea oricăreia din aceste cerințe devine abuzivă, întrunind caracterul unui abuz de drept, care se impune a fi sancționat. Astfel, abuzul de drept constă în exercitarea dreptului subiectiv civil, cu consecința păgubirii altora, a producerii unor șicane altor persoane, știrbirea drepturilor personale nepatrimoniale ori a intereselor legitime ale altor persoane. Prin instituția juridică a abuzului de drept se urmărește nu numai asigurarea intangibilității intereselor generale, ci și înlăturarea egoismului din exercitarea drepturilor subiective civile, prin armonizarea acestuia cu exigențele morale ale societății. În aprecierea caracterului abuziv al exercițiului dreptului există două criterii: un criteriu subiectiv și un criteriu obiectiv, după cum este vorba de un exercițiu abuziv în adevăratul sens al cuvântului, sau numai de un exercițiu excesiv. Potrivit criteriului subiectiv, exercițiul dreptului de proprietate este abuziv ori de câte ori proprietarul își exercită dreptul fără a trage niciun profit, fără a justifica niciun interes personal, ci numai cu intenția vădită de a jena sau cauza o pagubă vecinului său. Acest criteriu nu se poate aplica în cazurile în care proprietarul exercită dreptul său în vederea satisfacerii unui interes personal ce nu poate fi tăgăduit. Astfel, în cazul în care acest proprietar cauzează vecinului său o pagubă, pentru a se ajunge la condamnarea acestui exercițiu, va trebui să se recurgă la criteriul obiectiv. Dacă actul de folosință săvârșit de proprietar nu este abuziv, fiindcă nu există intenția de a împiedica exercițiul dreptului vecinului, el poate fi totuși privit ca un act excesiv, deoarece depășește cadrul normal al încălcărilor și inconvenientelor provenind din faptul vecinătății.

Raportând aceste considerații teoretice la starea de fapt expusă anterior, exercițiul atributelor dreptului de proprietate al pârâtului se manifestă abuziv, de vreme ce acesta nu aduce nicio justificare rațională opoziției sale de a-și manifesta acordul cu privire la deținerea animalului de companie. În justificarea refuzului de exprimare a acordului pentru deținerea animalului de companie, pârâtul nu are un interes propriu din tragerea unui folos pentru sine, cl din contră, sub aspect subiectiv, se urmărește alimentarea unei răfuieli personale în raport de subsemnatul, animată de considerente străine de orice interes legitim, contextul creat fiind totodată un prilej propice pentru acesta de a refula o ură nejustificată față de animalele de companie. Refuzul pârâtului de a-și exprima acordul privind deținerea animalului de companie îmbracă forma juridică a unui abuz de drept, fiind de natură să aducă atingere drepturilor și intereselor legitime ale reclamantului. Justificarea unor false pretexte în fundamentarea refuzului de a-și exprima acordul (pretinse zgomote provocate animalul de companie) în sensul deținerii unui animal de companie inofensiv, fără aptitudine biologică de a perturba liniștea condominiului, este în mod evident abuzivă, sau daca prin absurd, s-ar aprecia că acest pretext este fondat, modul în care acesta înțelege să-și exercite atributele dreptului de proprietate este excesiv, depășind cadrul normal al inconvenientelor provenind din faptul vecinătăți.

Având în vedere starea factuală și contextul legislativ care reglementează deținerea animalelor de companie, reclamantul este pus în situația, fie de a obține acordul vecinului limitrof, autor al sesizărilor al căror parcurs degenerează în sancționarea contravențională a reclamantului, fie de a-și încălca propriile obligații reglementate de Legea 205/2004 privind protecția animalelor, potrivit art. 4, 5 alin. 1 și art. 6 alin. 2 lit. f) din Legea 205/2004. Potrivit art. 26 din același act normativ, constituie contravenții: a) nerespectarea dispozițiilor art. 5 alin. 1; b) nerespectarea dispozițiilor art. 6 alin. 2 lit. e)-g),k) și m); c) nerespectarea dispozițiilor art. 14; d) nerespectarea dispozițiilor art. 30 alin. 3, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, contravențiile prevăzute la alin. 1 se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 3.000 de lei. Astfel, în aceeași ordine de idei, Convenția Europeană pentru protecția animatelor de companie semnată în 1987 și ratificată de România în 06.08.2014, recunoaște legătura specială dintre om și animalele de companie, și atesta obligația morală a omului de a respecta toate creaturile vii. Dincolo de respectarea sau nu a unor dispoziții legale care reglementează protecția animalelor de companie, abandonul acestuia este exclus, sens in care, prezenta speță trebuie apreciată dintr-o dublă perspectivă, ca implicând pe lângă o dimensiune legală, și o dimensiune afectivă ce gravitează în raport de acest animal de companie față de care reclamantul a dezvoltat un puternic atașament.

În ceea ce privește îndeplinirea condițiilor de admisibilitate ale prezentei cereri de chemare în judecată, reclama ntul apreciază că sunt aplicabile dispozițiile art. 997 C .proc.civ., și anume urgența măsurilor solicitate pe calea ordonanței președințiale derivă din natura contravenției (contravenție continuă) prevăzute de dispozițiile art. 53 alin. 1 din HCL 371/2007. Această dispoziție legală permite sancționarea perpetua a reclamantului după fiecare somație emisă, iar pârâtul stăruie în formularea de sesizări în fața diverselor instituții și autorități publice ce poseda abilitarea legală de a proceda la sancționarea reclamantului. Astfel, doar până la momentul redactării prezentei cereri de chemare în judecată există, conform celor învederate de către agentul constatator, există nouă sesizări în fata Direcției Poliției Locale. Acesta din urmă, a procedat la sancționarea reclamantului cu amendă contravențională în cuantum de 800 de lei și totodată a emis a doua somație, respectiv, somația nr. 3288/14.06.2018 prin care i s-a pus în sarcină obligația ca în termen de 4 zile, respectiv până la data de 18.06.2018 să întreprindă toate măsurile pentru intrarea în legalitate. Reclamantul apreciază că cel mai probabil se va aplica o nouă sancțiune contravenționala în același cuantum de 800 de lei, sau chiar mai mare. Totodată, mai exista o sesizare în curs în fața Primăriei Municipiului Timișoara, Biroul Gestiune Populație Canină, Deratizare, Dezinsecție, Dezinfecție și Activități Administrative, care i-a adresat invitația nr. 009 din 07/06.2018, și deși nu a primit nicio comunicare cu privire la această sesizare, cel mai probabil în scurt timp o să procedeze și această instituție la aplicarea unei sancțiuni. Așadar, nivelul sancțiunilor contravenționale ar putea ajunge la nivelul câtorva zeci de mii de lei, toate acestea în condițiile în care cel puțin la nivel aparent, refuzul pârâtului de a-și exprima acordul cu privire la deținerea animalului de companie se manifestă sub forma unui abuz de drept.

În ceea ce privește nesoluționarea fondului cauzei și vremelnicia măsurii solicitate, reclamantul arată că prin intermediul prezentei cereri solicită dispunerea unor măsuri vremelnice strict pentru a stăvilii, până la soluționarea litigiului pe fondului cauzei, posibilitatea sancționării contravenționale, la care se va tranșa problema litigioasă a caracterului legitim sau nelegitim al refuzului pârâtului de a-și exprima acordul cu privire la deținerea animalului de companie. Astfel, din cauza urgenței și importanței situației de fapt, întârzierea cauzată de rămânerea în expectativă până la soluționarea fondului litigiului pe calea dreptului comun, ar fi de natură să prejudicieze patrimoniul reclamantului cu echivalentul amenzilor contravenționale ce se vor aplica în perioada imediat următoare. Totodată, formularea prezentei acțiuni este singura variantă viabilă, în condițiile în care eventualul abandon al animalului de companie l-ar expune pe reclamant la o altă sancțiune contravențională, respectiv amendă de la 1.000 -3.000 lei, pentru contravenția reglementată de dispozițiile art. 6 alin. 2 lit. f) coroborat cu art. 26 din Legea 205/2004.

În drept au fost invocate disp. art. 192 și următoarele C.proc.civ., precum și pe dispozițiile și practica judiciara invocată în cuprinsul cererii.

În temeiul art. 223 C .proc.civ., reclamantul a solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa.

Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 20 lei (fila 68 dosar).

În probațiune reclamantul a depus la dosar, în copie: cartea de identitate a reclamantului; Contractul de închiriere înregistrat la Administrația Județeană a Finanțelor Publice TIMIȘ sub nr. (…)/08.03.2018; pașaportul electronic pentru deținerea animalelor; invitația nr. 1/SM/25.04.2018 emisă de către Direcția Sanitară Veterinară pentru Siguranța Alimentelor TIMIȘ Serviciul Antifraudă; nota de inspecție din data de 26.04.2018 emisă de Direcția Sanitară Veterinară pentru Siguranța Alimentelor TIMIȘ; Hotărârea Consiliului Local nr. 371/30.10.2007; tabelul privind opțiunea proprietarilor/locatarilor vizând deținerea animalului de companie (pisică) în apartamentul situat în Timișoara,(…), ștampilat de asociația de proprietari; invitația nr. 2542/23.05.2018 emisă de Direcției Poliției Locale în data de 24.05.2018 și somația nr. 2542/24.05.2018; adresa de înaintare cu dovada de comunicare a tabelului către Direcția Poliției Locale Timișoara; procesul verbal de contravenție (…) nr. (…)/30.05.2018 încheiat de Direcția Poliției Locale Timișoara; plângerea contravențională formulată împotriva procesului verbal de contravenție (…) nr. (…)/30.05.2018 încheiat de Direcția Poliției Locale Timișoara ce formează obiectul dosarului nr. (…)/325/2018 aflat pe rolul Judecătoriei Timișoara; invitația nr. 009/07.06.2018 emisă de Biroul Gestiune Populație Canină, Deratizare, Dezinsecție, Dezinfecție și Activități Administrative; extras e-mail privind expedierea documentelor solicitate de Biroul de gestiune populație canină, deratizare, dezinsecție, dezinfecție și activități administrative; somația nr. 3288/14.06.2018; notificarea nr. 1/16.06.2018 adresată pârâtului; planșă foto cu animalul de companie; dovada introducerii acțiunii de fond.

Totodată, reclamantul a precizat faptul că de la data introducerii acțiunii introductive de instanță și până la data formulării prezentei, a fost sancționat cu încă o amendă contravențională în cuantum de 800 de lei, așa cum rezultă din procesul verbal de contravenție (…) nr. (…)/19.06.2018 încheiat de Direcția Poliției Locale Timișoara, la un interval de mai puțin de 3 săptămâni față de amenda anterioară.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de ordonanță președințială, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale. Admisibilitatea ordonanței președințiale presupune îndeplinirea unor condiții speciale, respectiv: păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, respectiv urgența măsurii; prevenirea unei pagube iminente care nu s-ar putea repara – caracterul vremelnic al măsurii și neprejudecarea fondului. În speță, aceste condiții cumulative nu sunt îndeplinite. Astfel, solicitarea reclamantului privind constatarea că refuzul exprimat de către pârât pentru deținerea, de către acesta a animalului de companie este abuziv, chiar si provizoriu, precum și privind obligarea pârâtului să-și exprime consimțământul necesar pentru deținerea acestui animal, în caz contrar hotărârea instanței de judecată urmând să suplinească acest acord, până la soluționarea irevocabilă a litigiului, solicitarea din ordonanță fiind chiar finalitatea urmărită de reclamant, iar urgența adoptării acestei măsuri nu este justificată obiectiv. Art. 997 alin. 5 C .proc.civ. reglementează în mod expres că pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.

Totodată, pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, având în vedere că reclamantul nu este proprietarul animalului de companie pe care îl deține, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei. Așadar, conform pașaportului (…) nr. A0308148, pisica Pufarina le aparține doamnelor G. A. și H. M. A. Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana care formulează cererea de chemare în judecată și cel care este subiect activ în raportul juridic dedus judecății. Din niciun argument expus nu rezultă cum a ajuns reclamantul în posesia pisicii, cum își justifică calitatea procesuală activă în calitatea sa de neproprietar al animalului și care este rațiunea pentru care nu o înapoiază proprietarelor, cel puțin până la soluționarea pe fond a litigiului. [s.n. – A.P]

Cu privire la fondul cauzei, pârâtul solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, întrucât, potrivit legislației în vigoare, respectiv art. 21 alin. 1 lit. g din anexa la H.C.L. nr. 371/30.10.2017, se impun două condiții să existe acordul majorității proprietarilor și să existe acordul expres al tuturor proprietarilor din apartamentele limitrofe. În ceea ce privește cea de-a doua condiție, reclamantul ar fi avut nevoie, spre a putea crește și deține animalul de companie (pisica), atât de acordul pârâtului cât și de acordul expres al lui S. I. și S. I. (proprietarii apartamentului 11, apartament limitrof apartamentului nr. 12 în care locuiește reclamantul). Așa cum se poate observa lecturând lista cu semnături depusă, reclamantul nu are niciuna dintre semnăturile proprietarilor învecinați care îi sunt necesare, astfel cum reiese din extrasul de Carte Funciară Colectivă nr. (…)-C1 a imobilului situat în Timișoara,(…) veche I. F.).

Astfel, cu privire la prima condiție impusă de lege, respectiv cea a obligativității reclamantului de obținere expresă a majorității voturilor proprietarilor, acesta a obținut acordul următorilor semnatari, așa cum rezultă din tabelul atașat cererii e chemare în judecată: N. M., U. G., F. A., G. B., N. L., V. A., O. O., O. O., I. I., B. L., P. R., M. R., G. M., C. A. Proprietarii apartamentelor din condominiu, așa cum rezultă din CF-ul colectiv sunt: P. S. și P. A.-L. (nu au semnat tabelul atașat), C. N. (nu a semnat tabelul atașat), M. D. A. (nu a semnat tabelul atașat), A. N. și A. M.-R. (nu au semnat tabelul atașat), B. O. și B. M. M. (nu au semnat tabelul atașat), M. M., I. I., S. P.-C. (nu a semnat tabelul atașat), O. -M. O., M. C.-M., M. D.-N. și M. I. (nu au semnat tabelul atașat), R. X. (nu a semnat tabelul atașat), S. D. -I. (nu a semnat tabelul atașat), D. S. (nu a semnat tabelul atașat), S. C.-A. (nu a semnat tabelul atașat), S. I. și S. I. (nu au semnat tabelul atașat), B. A. (nu a semnat tabelul atașat), M. I. și M. L. (nu a semnat tabelul atașat), B. L.-F. (nu a semnat tabelul atașat), Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice și Alpha Bank (nu există acordul). Pârâtul arată că această primă condiție rămâne neîndeplinită, întrucât doar trei dintre proprietarii condominiului au semnat procesul verbal întocmit, ceilalți semnatari nefiind proprietari, ceea ce atrage nulitatea tabelului întocmit și a acordului pe care acest tabel ar fi trebuit să-1 presupună, rezultând astfel netemeinicia cererii de chemare în judecată.

De asemenea, pârâtul menționează că nu se regăsește atașat cererii contractul de închiriere înregistrat la Administrația Județeană a Finanțelor Publice TIMIȘ, și deși nu se impune condiția ca cel ce deține animalul de companie să fie proprietar în condominiu cu mai multe apartamente, se impune totuși obligativitatea unui just titlu în baza căruia acesta crește și deține un animal de companie într-un apartament. Pârâtul precizează că atât el cât și prietena sa care locuiește cu el au probleme de sănătate, care sunt generate de lipsa de somn. Între pârât și reclamant au existat mai multe discuții referitoare la animal, reclamantul fiind rugat în mod repetat să facă ceva în privința jucăriilor pisicii pe timp de noapte, și limitarea accesului pisicii noaptea în dormitor (reclamantul nu are covoare, iar animalul seminocturn se joacă noaptea cu jucării zornăitoare și scârțâitoare în dormitor, chiar deasupra dormitorului pâr âtului, aleargă, sare, răstoarnă lucruri, zgârie parchetul). Însuși reclamantul a afirmat că animalul are la dispoziție întregul apartament, iar rugămințile adresate acestuia au rămas fără niciun rezultat.

Față de cele menționate, pârâtul solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului și respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind introdusă de o persoană ce nu are calitate procesuală activă, iar pe fondul cauzei respingerea cererii de ordonanță președințială ca inadmisibilă în principal și ca neîntemeiată în subsidiar, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariul avocațial, conform dispozițiilor art. 453 C .proc.civ..

Pârâtul a solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa, potrivit art. 411 alin.1 pct. 2 C .proc.civ.

În probațiune pârâtul a depus la dosar, în copie: cartea de identitate a pârâtului; extrasul CF Colectivă nr. (…)-C1 a imobilului situat în Timișoara, (…) veche I. F.) și actele medicale ale pârâtului și ale lui B. L.-R.

Asociația Pet Hope a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul reclamantului prin care a solicitat admiterea în principiu a cererii de intervenție, admiterea acțiunii introductive formulată de către reclamant și pe cale de consecință să se constate că refuzul pârâtului de a-și exprima acordul pentru deținerea de către reclamant a animalului de companie (pisică) în apartamentul situat în Timișoara, (…), este abuziv; obligarea pârâtului să-și exprime consimțământul necesar pentru deținerea animalului de companie (pisică) în apartamentul situat în Timișoara,(…), în caz de refuz hotărârea instanței de judecată urmând să suplinească acordul acestuia.

În motivarea cererii se arată faptul că reclamantul deține în imobilul situat în Timișoara, (…), un animal de companie, o pisică de rasă europeană deținătoare de pașaport pentru animale de companie, având toată vaccinurile la zi, aceasta din urmă fiind supusă tuturor tratamentelor recomandate de medicul veterinar. Reclamantul a întocmit un tabel privind opțiunea proprietarilor/locatarilor vizând deținerea animalului de companie (pisică) în apartamentul situat în Timișoara, (…), semnat și ștampilat de asociația de proprietari, de 1/2 din numărul proprietarilor, printre aceștia exprimându-și votul în sens favorabil și vecinii limitrofi, cu excepția pârâtului care locuiește în apartamentul cu nr. (…).

Asociația Pet Hope este o asociație de protecție a animalelor fără stăpân înființată în anul 2010, susținută de 14 membri fondatori, iubitori de animale în egală măsură interesați de sprijinirea animalelor comunitare care au nevoie de stăpân și de identificarea soluțiilor eficiente pentru soluționarea problemei animalelor fără stăpân care afectează imaginea orașelor românești. Obiectivele principale ale Asociației Pet Hope sunt: de a identifica și ajuta/sprijini, în orice mod permis de legislația în vigoare, animalele fără stăpân (comunitare), pe cele maltratate/abuzate/rău tratate, aflate în dificultate/suferinde/bolnave/cu handicapuri/malformații; de a stopa, cu res pectarea limitelor legale aplicabile, abuzurile de orice tip împotriva animalelor, atât cele fără stăpân cât și cele aflate în grifa unui stăpân; de a plasa animalele fără stăpân în familii adoptive, atât temporar, cât și în mod permanent; de a sesiza autoritățile competente în vederea aplicării măsurilor legale împotriva celor care se fac vinovați de rele tratamente/cruzimi aplicate animalelor cu și fără stăpân; de a raporta oricare rele tratamente/acte de cruzime împotriva animalelor, poliției animalelor și oricăror alte autorități competente prezente sau viitoare, pentru o cât mai bună informare și sprijinire a unor astfel de instituții; de a reduce în mod eficient și permanent numărul animalelor fără stăpân la nivel local dar și național, pentru a rezolva una din problemele acute cu care se confruntă comunitățile din România în prezent.

Intervenienta arată că potrivit dispozițiilor art. 61 alin. 1 C .proc.civ., oricine are interes poate intervenii într-un proces care se judecă (…) potrivit alin. 3 al aceluiași articol, intervenția este accesorie, când sprijină numai apărarea uneia dintre părți. Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 33 C .proc.civ., chiar daca interesul nu este născut și actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara. Astfel, intervenția apare ca instituția procesuală care conferă terțului posibilitatea de a participa din proprie inițiativă într-un proces în curs de judecată între alte persoane, în scopul valorificării unui drept propriu sau pentru a sprijini apărarea reclamantului sau a pârâtului. Prin intermediul intervenției accesorii, cel care intervine nu urmărește realizarea unui drept propriu, ci tinde, prin apărările pe care le face, ca instanța să pronunțe o hotărâre favorabilă părții pentru care a intervenit. Ca și natura juridică, intervenția voluntară accesorie, este o simplă apărare, conducând doar la extinderea cadrului procesual sub aspectul părților, nu și la extinderea obiectului litigiului. Față de obiectivele și activitatea concretă ale Asociației Pet Hope, raportat la obiectul litigiului dedus judecății, interesul este justificat din prisma prevenirii încălcării unui drept subiectiv amenințat în persoana reclamantului. Privită prin prisma reglementărilor civile, noțiunea de animal, și pe cale de consecință și cea de animal de companie, constituie un bun mobil, corporal, individual determinat, bun susceptibil de a reprezenta obiectul exercițiului dreptului de proprietate, cu consecința nașterii drepturilor și obligațiilor ce incumbă proprietarului, raționament ce este confirmat atât de dispozițiile art. 539 C .civ.

Pe lângă reglementarea juridică generală conținută de normele de drept civil și penal, fiind entități însuflețite, animalelor și deținătorilor acestora, cel puțin teoretic, le-a fost oferită și o protecție juridică suplimentară, regăsită într-o (…) acte normative speciale. Astfel, o (…) aspecte referitoare la protecția animalelor și la drepturile deținătorilor acestora sunt reglementate de Legea nr. 205/2004 privind protecția animalelor, publicată în Monitorul Oficial nr. 531/14.06.2004. Având ca finalitate asigurarea condițiilor de viață și bunăstare ale animalelor cu sau fără stăpân, actul normativ amintit reglementează situația tuturor animalelor (inclusiv a celor sălbatice), consfințind o (….) drepturi și obligații atât în sarcina deținătorilor acestora cât și în sarcina autorităților statului. Având în vedere natura contravenției reglementată de art. 21 alin. 1 lit. g din HCL 371/30.10.2007 până la momentul redactării prezentei cereri reclamantul a fost sancționat cu două amenzi contravenționale în cuantum total de 1.600 de lei, prin procesul verbal de contravenție (…) nr. (…) din 30.05.2018 și procesul verbal de contravenție (…) nr. (…)/19.06.2018. Abandonul animalului de companie, respectiv plasarea acestuia într-un centru de adopție, ar putea reprezenta o consecință a presiunilor financiare la care este supus reclamantul ca urmare aplicării față de aceasta în mod repetat a unor sancțiuni de natură contravențională.

Intervenienta precizează că, începând cu anul 2014 este partener într-o clinică veterinară din Timișoara alături de o asociație de profil elvețiană, parteneriat cu ajutorul căruia au fost sterilizate gratuit peste 7.000 de animale (câini și pisici), cu și fără deținător. Scopul unui proiect de asemenea anvergură este de a oferi comunităților locale posibilitatea de a evita puii nedoriți și neasumați, printr-o modalitate umană, morală și sigură din punct de vedere medical. Efectul pe termen lung al unui asemenea proiect constă în reducerea și chiar eradicarea fenomenului abandonului animalelor nedorite pe spațiile publice (prin lipsirea obiectului abandonului). Ori obținerea acestui efect este puternic obstaculată de existența unui cadru legal local care facilitează întocmai abuzurile de drept de tipul celui practicat de pârât. Activitatea practică de peste 8 ani de zile a expus asociația multor asemenea situații cu cea în care se află reclamantul. În majoritatea covârșitoare a cazurilor vecinii care refuzau să-și prezinte acordul pentru deținerea animalelor de companie practicau acest refuz în mod abuziv și neîntemeiat, sub forma unui șantaj sau a unei pedepse, din cauza unor relații de vecinătate tensionate și conflictuale din cu totul alte motive decât deținerea animalului de companie. Contactul pe care l-am luat cu aceste cazuri a derivat din preocuparea (și adeseori disperarea) stăpânilor animalelor pentru identificarea unei soluții pentru animalul de companie: darea în adopție, plasarea temporară, cazarea într-un adăpost (supraaglomerate de altfel în Timișoara cu animale nedorite), schimbarea domiciliului și chiar abandonul (în cazurile în care presiunile financiare erau excesive iar nivelul de educație permitea manifestarea acestor presiuni).

De asemenea, intervenienta invocă un caz în care unul dintre vecinii limitrofi și-a reclamat vecinul la Poliția Locală pentru că deținea un acvariu de pești fără acordul său, iar proprietarul acvariului de pești a fost amendat de către Poliția Locală, pentru că în urma avertismentului prealabil primit, nu a înțeles să renunțe la acvariul cu pești. Abuzul de drept în acest caz nu diferă în mod esențial de abuzul de drept practicat de pârât. Raportând aceste considerații teoretice la starea de fapt, în acord cu cele expuse de reclamant în acțiunea introductivă de instanță, exercițiul atributelor dreptului de proprietate al pârâtului se manifestă abuziv, de vreme ce, raportat la înscrisurile depuse de reclamant la dosarul cauzei, acesta nu aduce nicio justificare rațională opoziției sale de a-și manifesta acordul cu privire la deținerea animalului de companie. Practic, reclamantul este pus în situația, fie de a obține acordul vecinului limitrof, autor al sesizărilor al căror parcurs degenerează în sancționarea contravențională a acestuia, fie de a-și încălca propriile obligații reglementate de Legea 205/2004 privind protecția animalelor. În acest sens, intervenienta invocă și dispozițiile art. 4, art. 5, art. 6, art. 25 și art. 30 din Legea 205/2004, Convenția Europeană pentru protecția animalelor de companie semnată în 1987 și ratificată de România în 06.08.2014, în special a rt. 3 al acestei Convenții și menționează că dincolo de respectarea sau nu a unor dispoziții legale care reglementează protecția animalelor de companie, prezenta speță ar trebui apreciată dintr-o dublă perspectivă, ca implicând pe lângă o dimensiune legală, și o dimensiune afectivă ce gravitează în raport de acest animal de companie față de care reclamantul a dezvoltat un puternic atașament.

În drept au fost invocate disp. art. art. 61 și următoarele C.proc.civ.

Intervenienta a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților, potrivit art. 223 C.proc.civ.

Prin răspunsul la întâmpinarea formulată de către pârât , reclamantul a solicitat respingerea excepției inadmisibilității ca neîntemeiată, întrucât admisibilitatea cererii de chemare în judecată formulată pe calea ordonanței președințiale urmează a fi analizată din prisma dispozițiilor art. 997 alin. 1 și următoarele C.proc.civ., sens în care, potrivit art. 997 alin. 1 C.proc.civ., instanța stabilind că în favoarea reclamantului exista o aparență de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

În ceea ce privește condiția urgentei măsurii solicitate, reclamantul arată că aceasta derivă din natura contravenției prevăzute de art. 21 alin. 1 lit. g din HCL 371/30.10.2017, aceea de contravenție continuă, ce permite sancționarea după fiecare somație emisă, față de care se află în imposibilitate obiectivă de a se conforma, sens în care prin acest demers judiciar se urmărește intrarea în legalitate prin obținerea pe cale silită a acordului pârâtului. Reclamantul menționează că a fost deja sancționat cu două amenzi contravenționale în cuantum total de 1600 de lei, așa cum rezultă din procesul verbal de contravenție (…) nr. (…) din 30.05.2018 prin care a fost sancționat cu amendă contravențională de 800 de lei, și procesul verbal de contravenție (…) nr. (…)/19.06.2018 prin care a fost sancționat cu o amendă în același cuantum. Totodată, pe rolul Direcției Poliției Locale există în prezent 9 sesizări formulate de pârât care se vor transforma în tot atâtea somații și ulterior amenzii contravenționale în același cuantum, sau chiar mai mare.

În ceea ce privește condiția nesoluționării fondului si vremelnicia măsurii solicitate, reclamantul precizează că ceea ce se solicită instanței pe calea ordonanței președințiale este, ca după pipăirea fondului, să constatate o aparență a unui abuz de drept al pârâtului materializat în refuzul de a-și exprima acordul privind deținerea animalului de companie și implicit constatarea unei aparențe de drept pentru deținerea animalului de companie, urmând ca soluția instanței să dăinuie până la soluționarea pe fond a acțiunii de drept comun având ca obiect obligație de a face, ocazie cu care aceea instanță, într-o analiză mai aprofundată a implicațiilor factuale și de drept, raportat la un probato riu mai amplu, să constate dacă într-adevăr refuzul pârâtului de a-și exprima acordul susmenționat este abuziv sau nu. Literatura de specialitate și jurisprudența în materie apreciază că pe calea ordonanței președințiale, nu i se poate impune pârâtului o obligație de a face, decât în cazurile în care se tinde la încetarea unor acte abuzive, care ar aduce un prejudiciu grav reclamantului încât să apară foarte greu de reparat sau imposibil de reparat. Or, tocmai în această din urmă situație se situează litigiul dedus judecății, întrucât deși reclamantul a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție (…) nr. (…) ce formează obiectul dosarului nr. (…)/325/2018 aflat pe rolul Judecătoriei Timișoara și plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție (…) ce formează obiectul dosarului nr. (…)/325/2018 aflat pe rolul Judecătoriei Timișoara, sancțiunea contravențională fiind suspendată prin formularea acestor demersuri judiciare, totuși față de conținutul constitutiv al contravenției, raportat la lipsa acordului paratului pentru deținerea animalului de companie în apartamentul deținut de reclamant cu titlu de locațiune, înlăturarea răspunderii contravenționale este un obiectiv puțin probabil.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârât, reclamantul arată că, condițiile de exercitare ale acțiunii civile sunt reglementate de dispozițiile art. 32 din C.pr.civ., iar raportat la împrejurarea că nu figurează în actele de identitate ale animalului de companie excepția este neîntemeiată, sens în care se impune a fi respinsă ca atare. Dispozițiile art. 2 teza finală din Legea nr. 205/2004 privind protecția animalelor, definesc noțiunea de deținător de animale, ca fiind proprietarul, persoana care îl deține cu orice titlu valabil, precum și orice persoană fizică sau juridică în îngrijirea căreia se afla animalul. Totodată, raportat la scopul urmărit prin formularea cererii de chemare în judecată, dispozițiile art. 21 alin. 1 lit. g din HCL 371/30.10.2017 nu impun deținătorului de animal obligația să justifice raportul său cu animalul de companie printr-un anume titlu, rezumându-se să se refere textual la noțiunea de „deținere”, or, ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.

În ceea ce privește probatoriul, reclamantul menționează că rezultă din procesul verbal de contravenție (…) nr. (…) din 30.05.2018 și procesul verbal de contravenție (…) nr. (…)/19.06.2018, că el a fost cel sancționat pentru contravenția prevăzută de art. 21 alin. 1 lit. g din HCL 371/30.10.2017, iar pe de altă parte, chiar pârâtul susține prin întâmpinare faptul că locuiește în apartamentul cu nr. 12 și că în acest apartament deține un animal de companie. De asemenea, reclamantul arată că în plângerea contravențională depusă la dosarul cauzei față de primul proces verbal de contravenție, nu a invocat lipsa calității ca subiect activ a contravenției reținută în sarcina sa, or, în măsura în care într-adevăr acest animal de companie nu s-ar fi aflat în îngrijarea sa atunci ar fi fost direct interesat a invoca acest motiv de nelegalitate al procesului verbal de contravenție. Într-adevăr, în pașaportul electronic al animalului de companie (…) nr. A038148 figurează numită G. A. M., una și aceeași cu numita H. M. A., care a revenit după divorț la numele de dinaintea căsătoriei (sentința civilă nr. 998/12.05.2018 pronunțată de Judecătoria V.d.S.), însă acest aspect nu este de natură să atragă lipsa calității procesuale active a reclamantului, din moment ce nicio dispoziție legală nu instituie obligativitatea deținerii animalului cu un anume titlu, fiind suficientă chiar deținerea de facto a animalului de companie. Numita G. (fosta H.) A. M. este prietena reclamantului împreună cu care locuiește în același apartament, animalul de companie fiind scriptic în proprietatea acesteia și totodată în deținerea reclamantului.

În ceea ce privește fondul cauzei, susținerea pârâtului că acțiunea formulată se impune a fi respinsă ca neîntemeiată în raport de împrejurarea că reclamantul nu a obținut acordul celorlalți proprietari, semnăturile ce figurează în tabelul întocmit aparținând în realitate unor locatari care dețin imobilul cu titlu de locațiune, astfel ca acest tabel este lovit de nulitate absolută raportat la dispozițiile art. 21 alin. 1 lit. g) din anexa la HCL nr. 371/30.10.2017. Reclamantul arată că a obținut acordul locatarilor din apartamentele care locuiesc în scara A și B din cadrul Asociației de Proprietari Mitropolit Varlaam, care în raport de reclamant au apărut ca fiind proprietari aparenți. Dispozițiile art. 21 alin. 1 lit. g) din HCL nr. 371/30.10.2017 legiuitorul le-a avut în vedere în considerarea normării relațiilor sociale dintre deținătorul de animal și celelalte persoane, pe acel proprietar/locatar aflat în proximitatea apartamentului de deținere al animalului de companie, tocmai din considerente ce țin de faptul că acesta din urmă ar putea fi vizat direct de un eventual disconfort cauzat de animalul de companie deținut de un alt proprietar/locatar. Urmând raționamentul pârâtului, s-ar putea ajunge la situația absurdă în care un locatar ce deține un imobil cu titlu de locațiune, ar fi împiedicat să sesizeze eventualul disconfort cauzat de animalul de companie deținut de un alt vecin, tocmai din considerente ce țin de lipsa calității sale de proprietar, deși în mod evident acesta ar putea fi direct vizat și interesat de deținerea animalului de companie în condominiul în care locuiește. Or, în acesta ipoteză legea ar fi apreciată cu dublă măsură, în condițiile în care legiuitorul nu impune deținătorului animalului de companie obligația de a-l dobândii cu un anumit titlul, și totodată nu impune celui care deține un animal de companie obligația de dobândii imobilul cu un anumit titlu, însă ar impune celui care ar fi măsură să-și exprime refuzul/acordul cu privire la deținerea animalului de companie o anumită calitate asupra imobilul în care locuiește. O interpretare contrară a dispozițiilor legale ar lipsi de conținut actul normativ reprezentat de Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Timișoara nr. 371/30.10.2017.

Totodată, împrejurarea că reclamantul a obținut sau nu acordul celorlalți proprietari/locatari reprezintă o falsă problemă, întrucât acest aspect este relevant doar din perspectiva eventualei răspunderi contravenționale, câtă vreme obținerea acordului de la acești proprietari vizează strict raporturile dintre reclamant și aceștia, neavând relevanță în stabilirea caracterului abuziv sau nu al refuzului pârâtului de a-și manifesta acordul pentru deținerea animalului de companie eventualul acord pe care l-a obținut sau nu de la ceilalți proprietari. Față de dispozițiile art. 21 alin. 1 lit. g) din anexa la HCL nr. 371/30.10.2017, acordul acestui pârât va fi necesar, întrucât acesta este vecin limitrof, astfel că instanța ar trebui să aibă în vedere strict raporturile dintre reclamant și cel chemat în judecată, care, așa cum rezultă din notificarea expediată acestuia în privința căreia nu a formulat niciun răspuns, precum și din poziția procesuală exprimată în întâmpinare, refuză în mod categoric să-și exprime acordul.

În ceea ce privește contractul de închiriere înregistrat la Administrația Județeană a Finanțelor Publice TIMIȘ, deși legislația în vigoare nu impune condiția ca cel ce deține animalul de companie să fie proprietar în condominiu, impune totuși obligativitatea unui just titlu în baza căruia acesta crește și deține un animal de companie. Nicio dispoziție legală, după cum afirma însăși pârâtul, nu impune ca cel ce deține animalul de companie să fie proprietar sau locatar asupra apartamentului în care deține animalul de companie. Totodată, contractul de închiriere a fost depus la dosarul cauzei.

În ceea ce privește faptul că animalul de companie deținut de reclamant provoacă zgomot, respectiv faptul că problemele de sănătate ale pârâtului și ale prietenei acestuia sunt generate de lipsa de somn cauzată de pretinsul zgomot produs de animalul de companie, pârâtul nu dovedește în niciun fel aceste susțineri. Un animal de companie precum este o pisică, nu are aptitudinea biologică de a perturba liniștea unui condominiu, sau chiar în măsura în care acest animal ar produce anumite zgomote, instanța ar trebui oarecum să analizeze dacă acestea se încadrează sau nu în limitele inconvenientelor normale ale vecinătății. Nemulțumirea pârâtului pentru deținerea animalului de companie este o falsă problema, acesta fiind un pretext pentru a genera și alimenta o vendetă personală, în condițiile în care în același condominiu în care locuiesc atât reclamantul cât și pârâtul exista numeroși proprietari sau locatari care dețin animale de companie față de care pârâtul nu formulează nicio obiecție, astfel că refuzul de a-și exprima acordul pentru deținerea animalului de companie este animat în realitate de considerente străine de orice interes legitim. Încercarea pârâtului de a epata în postura victimei, chipurile că suferă de anumite afecțiuni medicale cauzate de lipsa de somn întreținută de zgomotul pretins a fi produs de animalul de companie, în condițiile în care din actele medicale nu rezultă legătura de cauzalitate între pretinsele zgomote produse de animal de companie și eventualele probleme de sănătate ale pârâtului și ale prietenei acestuia. Din analiza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, și dintr-o simplă cercetare pe internet, rezultă că pretinsele afecțiuni de care prevalează prietena/soția pârâtului nu ar putea avea nicio legătură cu zgomotul pretins a fi produs de pisica deținută de reclamant. Astfel, din scrisoarea medicală atașată la întâmpinarea depusă de pârât rezultă că prietena/soția acestuia suferă de „sindrom diaseptic” , ce reprezintă o (…) simptome clinice care apar când golirea gastrică este încetinită, ca urmare a prezenței unor afecțiuni digestive, dar și a alor afecțiuni. Principalele simptome ale sindromului diaseptic sunt senzațiile de disconfort la nivelul abdomenului ce apar după masă, senzație de sațietate rapidă, greață, vărsături, flatulență. Totodată, pârâtul era singurul în măsură să dovedească acest fapt, în sensul că avea posibilitatea de a formula o petiție în conformitate cu dispozițiile art. 1 și următoarele din Ordonanța nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor către Direcția de Sănătate Publică Teritoriala TIMIȘ, singura autoritate în domeniu să stabilească dacă există vreun zgomot produs de animalul de companie sau dacă eventualul zgomot depășește valorile prevăzute de art. 16 din normele de igienă și sănătate publică privind mediul de viață al populației, aprobate prin Ordinul nr. 119 din 4 februarie 2014 pentru aprobarea Normelor de igienă și sănătate publică privind mediul de viață al populației.

În drept au fost invocate disp. art. 201 alin. 2 teza 2 C .proc.civ., precum și dispozițiile invocate în cuprinsul răspunsului la întâmpinare.

Reclamantul a mai depus la dosar, în probațiune, în copie: sentința civilă nr. 998/12.05.2018 pronunțată de Judecătoria V.d.S. în dosarul nr. (…) și extras de pe internet referitor la afecțiunea sindromului diaspectic.

M. A. a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul reclamantului prin care a solicitat admiterea în principiu a cererii de intervenție, admiterea acțiunii introductive formulată de către reclamant și pe cale de consecință să se constate că refuzul pârâtului de a-și exprima acordul pentru deținerea de către reclamant a animalului de companie (pisică) în apartamentul situat în Timișoara, (…), este abuziv; obligarea pârâtului să-și exprime consimțământul necesar pentru deținerea animalului de companie (pisică) în apartamentul situat în Timișoara, (…), în caz de refuz hotărârea instanței de judecată urmând să suplinească acordul acestuia.

În susținerea cererii intervenienta a menționat faptul că locuiește împreună cu reclamantul în apartamentul situat pe (…), județ TIMIȘ, unde dețin un animal de companie, respectiv o pisică, astfel că animalul de companie este scriptic în proprietatea sa și totodată în deținerea reclamantului. În pașaportul electronic al animalului de companie (…) nr. A038148 figurează ca fiind una și aceiași cu numita H. M. A., în sensul că a revenit după divorț la numele de dinaintea căsătoriei. Ținând cont că în condominiul de pe (…) A și B, există în total 24 de apartamente, după cum rezultă tabelul semnat și ștampilat, reclamantul a obținut majoritatea de 1/2 din numărul proprietarilor impusă de dispozițiile art. 21 alin. 1 lit. g din HCL nr. 371/30.10.2007, printre aceștia exprimându-și votul în sens favorabil și vecinii limitrofi, cu excepția proprietarului care locuiește în apartamentul cu nr. 9, în speță, pârâtul. Așa cum rezultă din pașaportul electronic al animalului de companie (…) nr. A038148, intervenienta figurează în calitate de proprietar scriptic al animalului de companie și atât aceasta cât și reclamantul sunt foarte atașați de pisica Pufarina, iar abandonarea acestui animal le-ar aduce prejudicii de natură afectivă, pe de o parte, iar pe de altă parte ruptura care s-ar produce între ei și pisica Pufarina ar genera pentru aceasta din urmă suferințe greu de imaginat. Pisica Pufarina este complet dependentă de intervenientă și de reclamant, nefiind obișnuită cu persoane străine, fiind preluată de aceștia în chiar primele săptămâni după naștere. Când reclamantul i-a oferit-o cadou pe pisica Pufarina, aceasta nu știa să se hrănească singură, astfel că a hrănit-o cu ajutorul unei seringi medicinale pentru bebeluși. Aceasta pisică nu este familiarizată să conviețuiască cu alte animale domestice sau în prezența altor persoane necunoscute. [s.n. – A.P]

Intervenienta a invocat dispozițiile art. 61 alin. 1 și 3 C .proc.civ., precum și pe cele ale art. 33 C .proc.civ., menționând că intervenția accesorie este admisibila în orice materie, neexistând un text de lege care să limiteze în mod expres sfera de aplicare. Întrucât alături de reclamant (deținător al animalului de companie), intervenienta este proprietara pisicii, demersul judiciar inițiat de reclamant o privește în mod direct, în sensul că justifică un interes actual, direct, personal și legitim de a obține finalitatea urmărită de acesta prin introducerea acțiunii introductive de instanță. De asemenea, intervenienta precizează că față de reclamant au fost încheiate două procese verbale de contravenție, ce urmează a fi suportate din bugetul comun, abandonul animalului de companie, respectiv plasarea acestuia într-un centru de adopție, ar putea reprezenta în acest context o consecință a presiunilor financiare la care sunt supuși ca urmare a acumulării sancțiunilor contravenționale în sarcina lor.

În drept au fost invocate dispozițiile art. art. 61 și următoarele din C.proc.civ.

Intervenienta a solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa, potrivit art. 223 C .proc.civ.

În probațiune intervenienta a depus la dosar, în copie: extras de pe pagina de internet referitor la articolul publicat în revista life & style despre povestea unei pisici în raport de stăpânul său; cartea de identitate a intervenientei.

Totodată, reclamantul menționează că față de susținerile pârâtului din întâmpinare referitoare la nulitatea tabelului întocmit, cuprinzând acordul proprietarilor/locatarilor cu privire la deținerea animalului de companie, a întreprins toate demersurile necesare în fața asociației de proprietari pentru obținerea unei hotărâri în vederea aprobării deținerii animalului de companie, astfel că a formulat în fața asociației de proprietari o cerere de convocare a Adunării Generale Extraordinare, având pe ordinea de zi și exprimarea opțiunii proprietarilor din cadrul Asociației de Proprietari (…) cu privire la deținerea animalului de companie (pisică) în apartamentul situat în Timișoara, (…), deținut cu titlu de locațiune de către locatarul G. A. T. și cu titlu de proprietate de către numita R. X.. Asociația de proprietari, prin Comitetul Executiv reprezentat de președintele asociației de proprietari, a convocat Adunarea Generală Extraordinară având ordinea de zi propusă de reclamant și urmare a deliberărilor purtate în cadrul Adunării Generale Extraordinare nr. 2 din data de 30.07.2018, a aprobat punctul 1 de ordinea de zi vizând deținerea de către reclamant a animalului de companie în imobilul deținut cu titlu de locațiune. Reclamantul precizează că și în condițiile în care Adunarea Generală Extraordinară a aprobat acest punct, având în vedere conținutul constitutiv al contravenției prevăzute de art. 21 alin. 1 lit. g) din HCL 371/30.10.2007, este necesar în continuare acordul expres al pârâtului, astfel că singura modalitate de a obține acest acord se materializează în eventuala hotărâre favorabilă obținută în litigiul pendinte, în caz contrar, rămânând expus în fața sancțiunilor contravenționale care pot fi aplicate de Direcția Poliției Locale.

Se mai arată că, întrucât prin întâmpinare pârâtul a invocat faptul că nu își exprimă acordul pentru deținerea de către reclamant a animalului de companie deoarece acesta din urmă ar produce zgomot, reclamantul a propus cu ocazia dezbaterilor din cadrul Adunării Generale Extraordinare a Asociației de Proprietari din data de 30.07.2018, să se delibereze și să se adopte o hotărâre la punctul „diverse” de pe ordinea de zi, asupra caracterului necesar și oportun al formulării unei adrese/sesizări către Direcția de Sănătate Publică T. prin care să se solicite verificarea de către aceștia din urmă a nivelului de zgomot permis de dispozițiile legale, pretins a fi produs de animalul de companie, astfel cum acesta se pretinde a fi perceput în apartamentul cu nr. 9 (familia B. – vecinul limitrof). Propunerea formulată, astfel cum a fost prezentată în paragraful precedent, este o consecință a bunei – credințe de care reclamantul a dat dovadă în demersurile de soluționare pe cale amiabilă a conflictului generat de pârât, autor al sesizărilor formulate în fața Direcției Poliției Locale Timișoara. Totodată, această propunere s-a impus pentru a demonstra că în realitate acest vecin care refuza să-și exprime acordul cu privire la deținerea animalului de companie, este rău intenționat, neavând nicio justificare rezonabilă pentru a adopta o asemenea atitudine.

Ca urmare a propunerii reclamantului, Adunarea Generală Extraordinară din data de 30.07.2018 a aprobat și acest punct de pe ordinea de zi, astfel cum a fost propus de către reclamant, sens în care prin adresa nr. 3/01.08.2018 asociația de proprietari a sesizat Direcția de Sănătate Publică TIMIȘ, solicitând acestei instituții să întreprindă verificări cu privire la pretinsul zgomot produs de animalul de companie.

De asemenea, referitor la caracterul repetat al sesizărilor abuzive formulate de pârât în fața Direcției Poliției Locale, potrivit referatului din data de 13.07.2018 întocmit de agentul constatator N. N., din cadrul Direcției Poliției Locale a Municipiului Timișoara, rezultă că pârâtul a formulat până la data întocmirii referatului un număr de 10 sesizări, pentru care Direcția Poliției Locale a procedat la sancționarea reclamantului cu două amenzi contravenționale în cuantum de 800 de lei fiecare.
În probațiune reclamantul a anexat la dosarul cauzei, în copie: cererea de convocare a Adunării Generale Extraordinare nr.1/16.07.2018; Convocatorul Adunării Generale Extraordinare din data de 30.07.2018; Procesul verbal al Adunării Generale Extraordinare a Asociației de Proprietari nr. 2 din data de 20.07.2018; Minuta la procesul verbal al Adunării Generale Extraordinare a Asociației de Proprietari nr. 2 din data de 20.07.2018; sesizarea nr. 3/01.08.2018 formulată la solicitarea reclamantului de către Asociația de Proprietari către Direcția de Sănătate Publică; factura DIV00002267 din 09.08.2018 emisă de Poșta Română care atestă expedierea sesizării; precum și referatul din data de 13.07.2018 întocmit de agentul constatator N. N., din cadrul Direcției Poliției Locale a Municipiului Timișoara.

Prin notele scrise , pârâtul a apreciat că cererea de intervenție accesorie formulată de către Asociația Pet Hope în interesul reclamantului este inadmisibilă, solicitând respingerea acesteia, cererea de intervenție a Asociației Pet Hope susține admisibilitatea cererii formulate prin sublinierea a două obiective pe care această asociație le are între obiectivele principale, și anume: „de a stopa, cu respectarea limitelor legale aplicabile, abuzurile de orice tip împotriva animalelor, atât cele fără stăpân cât și cele aflate în grija unui stăpân”, precum și „de a reduce în mod eficient și permanent numărul animalelor fără stăpân la nivel local dar și național, pentru a rezolva una din probleme acute cu care se confruntă comunitățile din România în prezent”. Astfel, cel de-al doilea obiectiv nu are legătură cu prezenta cauză dedusă judecații, pisica având stăpân, și anume pe doamnele G. A. și H. M. A.

De asemenea, în ceea ce privește primul argument al intervenientei în interesul reclamantului, nici acesta nu justifică admisibilitatea cererii de intervenție dat fiind faptul că obiectul cauzei nu este constatarea vreunui abuz împotriva unui animal, ci cererea de admiterea a ordonanței președințiale având ca obiect pe de-o parte, o acțiune în constatare și pe de altă parte o cerere de suplinire a acordului reclamantului în ceea ce privește deținerea animalului de companie (care nu îi aparține reclamantului) la adresa unde acesta locuiește în temeiul contractului de locațiune. Intervenienta în interesul reclamantului dorește să susțină dreptul acestuia de a deține animalul de companie în cauză la adresa din Timișoara, (…), și nicidecum să protejeze drepturile animalului.  Pârâtul arată că, cuprinsul cererii de intervenție se referă la considerații de ordin teoretic fără să facă referiri concrete la speța pendinte. Astfel, deși este invocat obiectivul asociației privind stoparea abuzurilor de orice tip împotriva animalelor, acest abuz nu numai că nu este dovedit, nu este nici măcar indicat de către intervenientă, fiind doar indicat ca fiind asemănător cu cel al unui proprietar care și-a reclamat vecinul pentru că deținea un acvariu de pești fără acordul său.

În ceea ce privește argumentația pe fond a intervenientei, aceasta nu poate fi primită câtă vreme intervenienta își întemeiază raționamentul pe împrejurarea (falsă) că animalul îi aparține reclamantului. Totodată, prezenta cauză nu are ca temei juridic Legea nr. 204/2005. De asemenea, cererea de intervenție accesorie făcută în numele reclamantului de către Asociația Pet Hope este inadmisibilă și având în vedere obiectul litigiului – ordonanță președințială, întrucât cererea de ordonanță președințială nu întrunește cumulativ cele trei condiții de admisibilitate, fiind inadmisibilă, aceasta în realitate vizează o măsură cu caracter permanent – pe rolul Judecătoriei Timișoara fiind înregistrată o acțiune de drept comun – care ar rămâne fără obiect în ipoteza admiterii prezentei cereri de ordonanță președințială. Astfel, pârâtul arată că Asociația Pet Hope nu reușește să justifice interesul participării în prezenta cauză și solicită respingerea cererii de intervenție ca inadmisibilă.

Prin concluziile scrise , intitulate scurte considerații finale, pârâtul a solicitat respingerea cererii de emitere a ordonanței președințiale.

Totodată, pârâtul a apreciat că înscrisurile depuse la ultimul termen de judecată de către reclamant, referitor la sesizarea făcută la D.S.P. TIMIȘ, sunt neconcludente, întrucât din aceste înscrisuri nu rezultă că ar fi avut cunoștință de solicitarea de a-și exprima acordul pentru a fi efectuate probele de zgomot, nu a semnat de primire, iar numele trecut în paragraful AWB-ului fiind acela de J. Astfel, atâta vreme cât inițiativa aparține reclamantului această probă nu ar fi fost utilă nici dacă proba de sunet s-ar fi realizat, reclamantul putând să se pregătească în acest sens, iar autoritatea solicitată nu ar fi putut calcula nivelul de zgomot noaptea, așa cum ar fi necesar. Pârâtul precizează că pe parcursul zilei se află la muncă și că deranjul pisicii care se joacă deasupra dormitorului unde doarme are loc noaptea.

Pârâtul mai arată că și procesul-verbal depus la termenul din 12.09.2018 este tardiv depus, iar cererea de chemare în judecată a fost formulată în temeiul altui tabel. Mai mult, jumătate din semnatari sunt proprietari în scara B, iar textul de lege se referă la acordul vecinilor.

De asemenea, pârâtul menționează că din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă faptul că reclamantul riscă și alte sancțiuni în urma sesizărilor formulate de către pârât, din partea organelor abilitate, având mai multe amenzi în acest sens, fiind depusă doar dovada unei singure astfel de amenzi.

La termenul de judecată din data de (…) instanța a dispus unirea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de către pârât, cu fondul cauzei și a calificat excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de către pârât, ca fiind o apărare pe fondul cauzei.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele :

În temeiul dispozițiilor art. 248 C .proc.civ., care prevăd că:  instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei , instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului G. A. T., invocată de către pârâtul B. L.-F.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual active a reclamantului, instanța reține că aceasta este neîntemeiată, motiv pentru care va fi admisă în acest mod pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 36 C .proc.civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

Prin calitate procesuală se înțelege titlul sau modul în care o persoană participă într-un anumit raport juridic, îndreptățind-o să fie parte în proces. Calitatea procesuală activă presupune existența identității între persoana reclamantului și cel care este subiect activ în raportul juridic dedus judecății , iar s arcina dovedirii calității procesuale revine reclamantului, care, prin cererea de chemare în judecată, trebuie să expună împrejurările din care să rezulte că el este îndreptățit să-l cheme în judecată pe pârât.

Potrivit contractului de închiriere nr. (…)/ 08.03.2018, reclamantul a închiriat imobilul situat în Timișoara , (…) data de 31.12.2020 (f.9).

Cererea de ordonanță președințială a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 21 alin. 1 lit. g din HCL 371/30.10.2007 privind constatarea și sancționarea contravențiilor pe teritoriul Municipiului Timișoara, în conformitate cu care: constituie contravenție și se sancționează contravențional creșterea și deținerea de animale de companie cu nerespectarea următoarelor condiții: deținerea animalului de companie în apartamente fără acordul scris și ștampilat al Asociației de proprietari, adoptat cu majoritatea voturilor proprietarilor, în baza acordului expres al proprietarilor din apartamentele limitrofe (apartamentul superior, inferior și a celor învecinate de pe același etaj apartamentului de deținere al animalului de companie).

În motivarea excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, pârâtul a arătat că reclamantul nu este proprietarul animalului de companie pe care îl deține, așa cum rezultă din pașaportului (…) nr. A0308148 unde este consemnat faptul că pisica Pufarina le aparține doamnelor G. A. și H. M. A. [s.n. – A.P]

Cu privire la aceste aspecte instanța reține că, deși în pașaportul electronic al animalului de companie (…) nr. A038148 figurează numită G. A. M., una și aceiași cu numita H. M. A., care a revenit după divorț la numele de dinaintea căsătoriei (sentința civilă nr. 998/12.05.2018 pronunțată de Judecătoria V.d.S – f.138 ), acest aspect nu este de natură să atragă lipsa calității procesuale active a reclamantului, din moment ce nicio dispoziție legală nu instituie obligativitatea deținerii animalului cu titlu de proprietar , fiind suficientă chiar deținerea în fapt a animalului de companie. În acest sens sunt si dispozițiile art. 21 alin. 1 lit. g din HCL 371/30.10.2007 care stipulează că se sancționează contravențional creșterea și deținerea de animale de companie cu nerespectarea unor anumite condiții.

Tot în susținerea calității procesual active a reclamantului pledează și faptul că reclamantul este cel sancționat pentru nerespectarea dispozițiilor privind creșterea și deținerea de animale de companie – pisică – fără acordul expres al proprietarilor din apartamentele limitrofe . În acest sens, instanța reține faptul că au fost încheiate pe numele reclamantului procesul verbal de contravenție (…) nr. (…) din 30.05.2018 prin care a fost sancționat cu amendă contravențională de 800 de lei, și procesul verbal de contravenție (…) nr. (…)/19.06.2018 prin care a fost sancționat cu o amendă în același cuantum (f.45, 70) .

Prin urmare, raportat la faptul că prezenta cerere de ordonanță președințială este fundamentată pe dispozițiile Hotărârii Consiliului Local nr. 371/30.10.2007 privind constatarea și sancționarea contravențiilor pe teritoriul Municipiului Timișoara și având în vedere probatoriul administrat în cauză din care rezultă că reclamantul locuiește în imobilul situat în Timișoara, (…), contractului de închiriere nr. (…)/ 08.03.2018, instanța reține că reclamantul G. A. T. are calitate procesuală activă, excepția lipsei calității procesual active urmând a fi respinsă ca neîntemeiată.

Prin prezentul demers judiciar reclamantul a solicitat instanței să constate că refuzul pârâtului de a-și exprima acordul pentru deținerea de către reclamant a animalului de companie (pisică) în apartamentul situat în Timișoara,(…), jud. TIMI, este abuziv, obligarea pârâtului să-și exprime consimțământul necesar pentru deținerea animalului de companie (pisică) în apartamentul situat în Timișoara, (…), iar în caz de refuz hotărârea instanței să suplinească acordul acestuia.

Potrivit dispozițiilor art . 997 C .proc.civ. : „(1) Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări; (2) Ordonanța este provizorie și executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind durata sa și nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului a supra fondului; (3) La cererea reclamantului, instanța va putea hotărî ca executarea să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen ; (4) Ordonanța va putea fi dată chiar și atunci când este în curs judecata asupra fondului; (5) Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt”.

Din  textul legal enunțat anterior rezultă condițiile de admisibilitate ale cererii având ca obiect ordonanța președințială: urgența, caracterul vremelnic și neprejudecarea fondului, aceste condiții fiind cumulative. Prin urmare, pe calea ordonanței președințiale nu se poate soluționa fondul acțiunii principale, măsurile dispuse de instanță trebuie să fie temporare și nu definitive, iar urgența va fi apreciată de la caz la caz, în raport de situația existentă.

În ceea ce privește condiția aparenței de drept , instanta nu trebuie să verifice dacă reclamantul beneficiaza efectiv de exercitiul dreptului solic itat a fi protejat . Prin urmare, examenul sumar al cauzei pe care instanța este obligată să îl facă are în vedere susținerile părțil or și probele administrate, rezumându-se la a stabili dacă în favoarea reclamantului există aparențele unei situații juridice legale și care justifică un interes legitim pentru a se menține sau schimba o anumita stare, până la soluționarea litigiului pe calea acțiunii de drept comun.

În prezentul demers judiciar, se poate afirma că există o aparență de drept în favoarea reclamantului, respectiv din tabelul nominal privind opțiunea proprietarilor/locatarilor vizând deținerea animalului de companie (pisică) în apartamentul situate în Timișoara, procesul verbal al Adunării Generale Extraordinare a Asociației de Proprietari (…), precum și din minuta la procesul verbal menționat, rezultă faptul că s-a votat în unanimitate cu 13 voturi, în sensul deținerii de către reclamant a animalului de companie (pisică).

În ceea ce privește valabilitatea voturilor exprimate în cardul Adunării Asociației, invocată de către pârât, instanta reține că în procedura ordonanței președintiale nu este chemată a analiza legalitatea acestor înscrisuri, instanta fiind datoare a cerceta doar aparența de drept, urmând ca pe fondul cau zei să fie analizate aspectele învederate privind opț iunea membrilor din cadrul Asociatiei de proprietari.

În ceea ce privește urgența, condiție esențială care justifică recurgerea la procedura ordonanței președințiale, Codul de procedură civilă nu o definește, dar stabilește situațiile în care ea există, respectiv atunci când păstrarea unui drept s-ar păgubi prin întârziere , respectiv pentru prevenierea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara . Urgența rezidă în împrejurări de fapt concrete, prin care o parte se află în pericol de a-i fi păgubit un drept prin întârziere sau de a suferi o pagubă iminentă ce nu s-ar putea repara (art. 997 al. 1 Cod de procedură civilă). Reclamantul a justificat îndeplinirea acestei condiții prin probele depuse la dosar, respectiv prin faptul că a fost sancționat cu două amenzi contravenționale în cuantum total de 1600 de lei, așa cum rezultă din procesul verbal de contravenție (…) nr. (…) din 30.05.2018 (f.45) și procesul verbal de contravenție (…) nr. (…)/19.06.2018 (f.70) pentru deținerea unui animal de companie în apartament fără a avea acordului pârâtului- vecin limitrof.

Totodată, din referatul din data de 13.07.2018 al Direcției Poliției Locale rezultă că pârâtul a trimis către D.P.L.T un număr de 10 sesizări scrise cu privire la deținerea de către reclamant a animalului de companie- pisică.

Potrivit dispozițiilor art. 53 alin. 1 din HCL 371/2007, „ în cazul în care contravenientul nu respecta obligația de a înlătura situația creata prin săvârșirea contravenției, organul constata tor poate aplica în mod repetat, după fiecare somație , la care contravenientul nu se conformează, o nouă amendă pentru contravenția săvârșita …”

Prin urmare, instanța reține faptul că, raportat la natura contravenției prevăzută de dispozițiile HCL 371/2007 , respectiv faptul că reclamantul poate fi sancționat contravențional după fiecare sesizare, reclamantul a justificat caracterul urgent al cererii sale de suplinire a acordului pârâtului în vederea deținerii animalului de companie – pisică- până la soluționarea acțiunii pe fondul cauzei și în cadrul căreia se va statua asupra legitimității refuzului pârâtului.

Cât privește caracterul vremelnic al măsurii solicitate, aflat în strânsă legătură cu neprejudecarea fondului , instanța reține că acesta presupune faptul că ordonanța președințială nu are ca scop stabilirea definitivă a drepturilor părților, acesta urmând a fi analizat în raport de natura măsurii ce se solicită a fi luată.

Așadar, instanța reține că această condiție de admisibilitate a cererii nu se analizează doar din pespectiva existenței pe rolul instanței a unei acțiuni de drept comun. Cu privire la acest aspect, instanța reține că reclamantul a introdus pe rolul Judecătoriei Timișoara acțiunea înregistrată sub nr. (…) /325/ 2018 prin care a solicitat instanței să constate că refuzul pârâtului de a-și exprima acordul pentru deținerea de către reclamant a animalului de companie (pisică) în apartamentul situat în Timișoara, (…), este abuziv; obligarea pârâtului să-și exprime consimțământul necesar pentru deținerea animalului de companie (pisică) în apartamentul situat în Timișoara, (…), (…), în caz de refuz hotărârea instanței de judecată urmând să suplinească acordul acestuia .

Așadar, legea nu impune existența pe rolul instanței a unei acțiuni de drept comun, condiția vremelniciei analizându-se strict din perspectiva faptului că măsurile ordonate trebuie să fie provizorii.   Or, constatarea caracterului abuziv al pârâtului nu poate constitui nicidecum o măsură provizorie, în cauză nefiind îndeplinită c ondiția neprejudecării fondului . Prin urmare, ținând seama de prevederile art. 997, alin. (5) C.proc.civ., potrivit cărora pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt , instanța reține că solicitarea reclamantului de constatarea că refuzul pârâtului de a-și exprima acordul pentru deținerea de către reclamant a animalului de companie (pisică) în apartamentul situat în Timișoara, (…), este abuziv, este inadmisibilă, câtă vreme prin analiza acestui capăt de cerere s-ar prejudeca fondul iar singura în măsură să statueze asupra caracterului abuziv sau nu al pârâtului este instanța investită să judece fondul dreptului.

Prin urmare, probele constând în înscrisurile depuse de către reclamant în susținerea cererii sale, respectiv nota de inspectie din data de 26.04.2018 (f.20-21), articol-sindromul dispeptic: ce este și care sunt simptomele ( f.139-141), procesul verbal de constatare din 07.09.2018, precum și adresa emisă de către Asociația de proprietari către pârât în vederea exprimării acordului pentru efectuarea măsurătorilor de zgomot, nu pot fi analizate de către instanță în procedura ordonanței președințiale câtă vreme această analiză ar antama fondul cauzei. Tot astfel, susținerile pârâtului privind problemele de sanatate generate de lipsa de somn (scrisoare medicala- f.119,120; certificatul medical nr. 547- f.121; buletin pentru examen ecografic –f. 122), ca urmare a activității nocturne a animalului de companie deținut de către reclamant, vor fi analizate în vederea stabilirii legitimității refuzului pârâtului iar nu în cadrul procedurii sumare a ordonanței președințiale.

Raportat la faptul că reclamantul a dovedit condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale în raport de suplinirea acordului pârâtului pentru deținerea de către reclamant a animalului de companie (pisică) în apartamentul situat în Timișoara, (…) până la soluționarea li tigiului asupra fondului cauzei, instanța va admite în parte cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul G. A. T. , în contradictoriu cu pârâtul B. L.-F.

În ceea ce privește cererile de intervenție accesorie formulate de intervenienții ASOCIAȚIA PET HOPE și G. M. A. în sprijinul reclamantului, având în vedere că, prin intermediul acestor cereri, intervenienții nu au promovat în justiție o pretenție proprie, distinctă de aceea a reclamantului în favoarea căruia au intervenit și față de soluția instanței cu privire la cererea principală, cererile de intervenție accesorie formulate de intervenienții ASOCIAȚIA PET HOPE și G. M. A. în sprijinul reclamantului urmează a fi admise în parte, întrucât apărarea formulată cu privire la capătul de cerere admis este apreciată ca fiind utilă.

În ceea ce privește cererea pârâtului de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, instanța reține incidența dispoz ițiilor art. 453 alin. 2 C .proc.civ., în conformitate cu care: când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată și având în vedere proporția în care a fost admisă cererea reclamantului, va obligă reclamantul la plata către pârât a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE

Respinge excepția lipsei calității procesual active a reclamantului G.A.T. invocată de către pârâtul B.L.-F. ca neîntemeiată.

Admite în parte cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul G. A. T. (CNP xxxxxxxxxxxxx), cu domiciliul în (…), jud. (…) și cu domiciliul procedural ales în Timișoara, (…), (…) , în contradictoriu cu pârâtul B. L.-F. (CNP xxxxxxxxxxxxx), cu domiciliul în Timișoara, (…) și cu domiciliul procedural ales la avocat (…) în Timișoara,(…), jud. T.

Admite în parte cererea de intervenție accesorie în favoarea reclamantului formulată de către intervenienta ASOCIAȚIA PET HOPE, cu sediul în G., (…), jud. T. și cu sediul procedural ales la Cabinet Avocat (…) în Timișoara, (…) .

Admite în parte cererea de intervenție accesorie în favoarea reclamantului formulată de către intervenienta G. M. A. (CNP xxxxxxxxxxx), cu domiciliul în (…),jud. (…) și cu domiciliul procedural ales în Timișoara, (…), jud. T.

Suplinește consimțământul pârâtului B. L.-F. pentru deținerea de către reclamant a animalului de companie (pisică) în apartamentul situat în Timișoara, (…) până la soluționarea litigiului asupra fondului cauzei.

Respinge în rest cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul G. A. T. în contradictoriu cu pârâtul B. L.-F., ca inadmisibilă.

Obligă reclamantul la plata către pârât a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.

Provizorie și executorie.

Cu drept de a formula apel în termen de 5 zile de la pronunțare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Timișoara.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 13.09.2018

Cuvinte cheie: detinere pisica, Judecatoria Timisoara, ordonanta presedintiala, suplinire consimtamant

Vă invităm să publicaţi şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, detalii aici!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill şi My Justice.

Puteţi prelua gratuit în website-ul dumneavoastră fluxul de noutăţi JURIDICE.ro:
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro

Newsletter JURIDICE.ro

Am citit, am înţeles şi sunt de acord cu Politica privind protecţia datelor şi condiţiile procesatorului de newsletter Privacy Policy

Da, vreau să primesc newsletter

Abonare

Login | Nu aveti cont? Click aici pentru abonare!