ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
 
 
Opinii
 1 comentariu | 
Print Friendly, PDF & Email

Nu poți să vorbești despre o jurisprudență previzibilă și accesibilă dacă nici chiar instanțele naționale nu au posibilitatea să înțeleagă sensul acelor norme de drept…

04.10.2018 | Manuela GORNOVICEANU
Manuela Gornoviceanu

Manuela Gornoviceanu

Raportat la evaziunea fiscală îmi vine acum în minte o hotărâre CEDO, pronunțată în iulie 2013, cauza Khodorkovskiy și Lebedev  împotriva Rusiei, unde problema a fost dacă intră în sintagma clasică ”cheltuială fictivă” sau ”prezentare către autoritățile fiscale a unor documente false”, situația în care, în realitate, se încălcaseră niște norme privind prețurile de transfer. În sfârșit, reclamanții au susținut că nicio practică națională – nu aveau practică națională în acest sens – și nici dispozițiile legale nu ar fi putut să trimită la ideea că încălcarea unor norme fiscale, pe această zonă a prețurilor de transfer între diferite enități, ar putea să fie calificată drept evaziune fiscală., iar CEDO a reținut că nimic din  dreptul aplicabil la momentul respectiv nu conduce la concluzia că reclamanții, profesioniști, cu asistență specializată, nu ar fi putut prevedea, în mod rezonabil, că acel comportament reprezintă o fraudă fiscală.

Acesta este un exemplu pe zona aceasta economică, dar sunt mai multe hotărâri și se acceptă și în doctrina națională acest punct de vedere. Toate tratatele din ultima vreme menționează că, prin lege, atunci când este vorba de principiul legalității, se înțelege norma de drept substanțial, fie că este cuprinsă în Codul penal sau în legi speciale sau extrapenale, dar și jurisprudența interpretativă. Mai fac o paranteză aici, pentru că din practică trebuie să arăt că rezultă, totuși, că jurisprudența națională – în ce ne privește – nu ar îndeplini în foarte multe cazuri gradul acesta de claritate sau de previzibilitate, chiar și de accesibilitate, pot să spun, în ultimă instanță. Pentru că la noi, numai dacă ne uităm – este drept, pe Noul Cod – la hotărârile Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și vedem câte au fost pronunțate de la intrarea în vigoare a Codului penal, din 2014 și până astăzi, ne îngrozim.

Adică, nu poți să vorbești despre o jurisprudență previzibilă și accesibilă, dacă nici chiar instanțele naționale nu au posibilitatea să înțeleagă sensul acelor norme de drept (sigur, și recursuri în intersul legii ș.a.m.d.) Însă cert este că există această tendință pe care nu aș vrea neapărat să o considerăm eronată, deoarece argumentul pe care și CEDO îl repetă, dar și în doctrină este subliniat, este acela că legiuitorul nu poate să prevadă, la momentul edictării normei, toate comportamentele care ar putea să se încadreze în norma respectivă. Adică norma trebuie să fie simplă, trebuie să respecte elementele acelea de tehnică legislativă. Nu poți să înșiri, într-un text de drept penal, o grămadă de situații care s-ar putea ivi. Este firesc, până la urmă, ca acele comportamente care, într-adevăr, sunt asemănătoare sau se suprapun pe conduitele interzise să poată să fie corectate, chiar dacă norma penală, la prima vedere sau tradițional, are un înțeles mai restrâns. Acesta este un argument. Ceea ce am spus mai devreme este un altul.

Trebuie găsit cumva un echilibru între lucrurile acestea două și echilibrul ar fi acea jurisprudență suficient de clară și de previzibilă care să asigure respectarea principiului legalității, în final, că despre acesta este vorba.

Repet, din practică, am constatat că nu este foarte clară jurisprudența, dimpotrivă, sunt o grămadă de feluri de soluții adoptate pe probleme de drept similare, dar să zicem că și aceste instituții, inclusiv procedura hotărârii pentru dezlegarea unor hotărâri de drept, sunt la început și ar trebui să evolueze, la rândul lor, și să reușim să ajungem totuși într-o situație care să permită justițiabilului și inclusiv persoanelor juridice și personalului de management din cadrul persoanelor juridice să poată să realizeze care este conduita interzisă de normă.

Avocat Manuela Gornoviceanu
Managing Associate ȚUCA ZBÂRCEA & Asociații

* Opinie susținută în cadrul dezbaterii ”Securizarea juridică a personalului din «Top Management»” ediția 215, organizată de Societatea de Științe Juridice (SSJ)


Aflaţi mai mult despre , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Nu poți să vorbești despre o jurisprudență previzibilă și accesibilă dacă nici chiar instanțele naționale nu au posibilitatea să înțeleagă sensul acelor norme de drept…”

  1. „problema a fost dacă intră în sintagma clasică ”cheltuială fictivă” sau ”prezentare către autoritățile fiscale a unor documente false”, situația în care, în realitate, se încălcaseră niște norme privind prețurile de transfer…”

    Realitatea este invers, a fost vorba de declaraţii fiscale false, nu de simpla încălcare a unor norme privind preţurile de transfer.
    Falsificarea preţurilor de transfer este o metodă, o tehnică veche, clasică de evaziune fiscală.
    În orice caz de evaziune, acuzarea trebuie să dovedească dincolo de orice îndoială faptul că evaziunea a fost deliberată, intenţionată.
    În speţa Hodorkovski, faptele sunt mult mai complicate, schema de fraudă fiscală a cuprins multe elemente, nu este doar vorba de un simplu transfer de active în străinătate (erori contabile), ci s-a dovedit că însăşi firmele beneficiare aparţineau tot lui Hodorkovski, iar el/Yukos nu declarase această afiliere etc.
    Yukos a depus acte false şi declaraţii false pentru evitarea plăţii impozitelor naţionale.
    În speţă, CEDO a condamnat Rusia pentru alte încălcări (condiţii de detenţie, violarea confidenţialităţii avocat-client etc.), dar CEDO a considerat că legea fiscală rusă a fost previzibilă iar tribunalul imparţial, nemotivat politic.
    Hodorkovski a primit despăgubiri de 10.000 euro.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


 Abonare newsletter | Corporate | Membership

.