Secţiuni » Arii de practică » Protective » Dreptul Uniunii Europene
Dreptul Uniunii Europene
DezbateriCărţiProfesionişti
 

Rezoluţia Parlamentului European ref. propunerea de decizie privind încheierea Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice
26.09.2018 | Elena ALBU

JURIDICE - In Law We Trust
Elena Albu

Elena Albu

În Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C 337/167 din 20 septembrie 2018 a fost publicată Rezoluţia Parlamentului European din 12 septembrie 2017 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea, de către Uniunea Europeană, a Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice.

Parlamentul European

1. salută faptul că, la 4 martie 2016, Comisia a propus aderarea UE la Convenția de la Istanbul – primul instrument complet, obligatoriu din punct de vedere juridic privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței de gen, inclusiv a violenței domestice, la nivel internațional;
2. salută semnarea aderării UE la Convenția de la Istanbul la 13 iunie 2017; regretă totuși faptul că limitarea la două domenii (chestiunile legate de cooperarea judiciară în materie penală și azil și nereturnarea) generează incertitudini juridice cu privire la domeniul de aplicare al aderării la UE, precum și preocupările legate de punerea în aplicare a convenției;
3. condamnă toate formele de violență față de femei și deplânge faptul că femeile și fetele sunt deseori expuse unor forme grave de violență domestică, hărțuire sexuală, violență psihologică și fizică, urmărire, violență sexuală, viol, căsătorie forțată, mutilare genitală, avort forțat și sterilizare forțată, exploatare sexuală și trafic de ființe umane, precum și alte forme de violență, ceea ce constituie o încălcare gravă a drepturilor omului și a demnității femeilor și fetelor; subliniază că Convenția de la Istanbul prevede că cultura, obiceiurile, religia, tradiția sau așa-numita „onoare” nu pot reprezenta o justificare pentru niciun fel de act de violență față de femei; denunță faptul că tot mai multe femei și fete sunt victime ale violenței de gen pe internet și pe platformele de comunicare socială; invită statele membre să adopte măsuri concrete pentru a aborda aceste noi forme de infracțiuni, inclusiv șantajul sexual, ademenirea, voaierismul și pornografia ca act de răzbunare, și să protejeze victimele care suferă traume grave, care duc uneori chiar și la sinucidere;
4. subliniază că refuzarea serviciilor de sănătate sexuală și reproductivă și a drepturilor aferente, inclusiv avortul legal, efectuat în condiții de siguranță, este o formă de violență împotriva femeilor și a fetelor; reafirmă că femeile și fetele trebuie să aibă control asupra propriului corp și a propriei sexualității; invită toate statele membre să garanteze educație sexuală cuprinzătoare, accesul facil al femeilor la planificarea familială și la întreaga gamă de servicii de sănătate sexuală și reproductivă, inclusiv la metodele moderne de contracepție și la avortul legal, în condiții de siguranță;
5. subliniază că sarcina forțată este definită drept o crimă împotriva umanității la articolul 7 din Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale, din 17 iulie 1998 și că reprezintă o formă de violență de gen împotriva femeilor, care constituie o încălcare gravă a drepturilor omului și a demnității femeilor și a fetelor;
6. subliniază că Convenția de la Istanbul a adoptat o abordare globală, cuprinzătoare și coordonată care plasează în centru drepturile victimelor, tratând problema violenței împotriva femeilor și a fetelor și violența de gen, inclusiv violența domestică, dintr-o multitudine de perspective, furnizând măsuri cum ar fi prevenirea, combaterea discriminării, adoptarea de măsuri de drept penal pentru a combate impunitatea, protejarea și sprijinirea victimelor, protejarea copiilor, protejarea solicitantelor de azil și a refugiatelor, o mai bună colectare a datelor și campanii sau programe de conștientizare, inclusiv în cooperare cu instituțiile naționale din domeniul drepturilor omului și cu organismele din domeniul egalității, cu societatea civilă și cu organizațiile neguvernamentale;
7. subliniază faptul că Convenția de la Istanbul oferă o bază solidă pentru schimbarea structurilor sociale care creează, justifică și perpetuează violența împotriva femeilor, și, de asemenea, furnizează instrumente pentru introducerea de măsuri în acest sens; subliniază că Convenția tratează simultan prevenirea, protecția și urmărirea penală (o abordare pe trei niveluri) și aplică o abordare cuprinzătoare și coordonată, ce derivă din principiul diligenței cuvenite, care stabilește obligația pozitivă a statelor de a răspunde în mod eficient la toate actele de violență (articolul 5 din convenție);
8. subliniază că aderarea UE va mări coerența și eficiența politicilor interne și externe ale UE, va asigura o mai bună monitorizare, interpretare și punere în aplicare a legislației, programelor și fondurilor UE relevante pentru Convenție, precum și o colectare mai adecvată și mai bună de date dezagregate comparabile referitoare la violența împotriva femeilor și la violența de gen la nivelul UE și va consolida răspunderea UE la nivel internațional; consideră că, prin aderarea la convenție, UE va deveni un actor global mai eficient în domeniul drepturilor femeilor;
9. cere Consiliului, Comisiei și statelor membre să țină seama de următoarele recomandări:

(a) să îndemne statele membre să accelereze negocierile privind ratificarea și punerea în aplicare a Convenției de la Istanbul; să condamne cu fermitate încercările de a reveni asupra măsurilor luate deja în ceea ce privește punerea în aplicare a Convenției de la Istanbul și combaterea violenței împotriva femeilor;

(b) să ceară Comisiei să inițieze, fără întârziere, un dialog constructiv cu Consiliul și cu statele membre, în cooperare cu Consiliul Europei, astfel încât să se discute rezervele, obiecțiile și preocupările formulate de statele membre și, în special, să se clarifice interpretările înșelătoare ale Convenției de la Istanbul cu privire la definiția violenței de gen și la definiția genului de la articolul 3 litera (c) și litera (d), în conformitate cu Observațiile generale formulate de Comisarul pentru drepturile omului al Consiliului Europei;

(c) să informeze pe deplin Parlamentul cu privire la aspectele relevante ale negocierilor în toate etapele, astfel încât acesta să își poată exercita deplin drepturile conferite prin tratate, în conformitate cu articolul 218 din TFUE;

(d) să se asigure, în afara semnării aderării UE la Convenția de la Istanbul, o largă aderare la Convenție a UE fără nicio limitare;

(e) să se asigure că statele membre asigură respectarea Convenției și alocă suficiente resurse financiare și umane pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței de gen, inclusiv pentru violența domestică, capacitând femeile și fetele și protejând victimele și asigurând mecanisme de compensare, în special pentru cei care trăiesc în zone în care serviciile de protecție a victimelor nu există sau sunt foarte limitate;

(f) să ceară Comisiei să prezinte o strategie globală a UE privind combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței de gen care include un plan cuprinzător de combatere a tuturor formelor de inegalitate de gen, integrând toate eforturile UE de eradicare a violenței împotriva femeilor;

(g) să numească un coordonator al UE pentru a acționa ca reprezentant al UE în Comitetul Părților din cadrul Consiliului Europei, după ratificarea Convenției de la Istanbul de către UE; coordonatorul respectiv va fi responsabil de coordonarea, aplicarea, monitorizarea și evaluarea politicilor și a măsurilor de prevenire și combatere a tuturor formelor de violență împotriva femeilor și a fetelor;

(h) să se asigure că Parlamentul se va implica pe deplin în procesul de monitorizare a Convenției de la Istanbul după ce UE va adera la aceasta; să inițieze încheierea rapidă a unui acord privind un cod de conduită dedicat cooperării dintre UE și statele sale membre pentru implementarea convenției, care să implice organizații ale societății civile, mai ales organizații ale femeilor;

(i) să îndemne Comisia și statele membre să elaboreze linii directoare și strategii practice de aplicare a Convenției de la Istanbul pentru a facilita o aplicare fără dificultăți și pentru a asigura respectarea sa în țările care au ratificat-o deja, răspunzând totodată preocupărilor statelor care încă nu au ratificat-o și să le încurajeze să facă acest lucru;

(j) să asigure un nivel adecvat de pregătire, proceduri și orientări pentru toți cei care se ocupă de victimele tuturor actelor de violență cuprinse în sfera de aplicare a convenției, pentru a evita discriminarea sau revictimizarea lor pe parcursul procedurilor judiciare, medicale și polițienești;

(k) să asigure măsuri preventive care vizează nevoile specifice ale persoanelor vulnerabile, cum ar fi femeile cu dizabilități, femeile refugiate, victimele copii, femeile gravide, femeile din grupul LBTI și femei cu nevoi suplimentare de asistență, inclusiv serviciile specializate accesibile de sprijin, alături de servicii adecvate de asistență medicală și cazare în condiții de siguranță pentru femeile care au fost victime ale violenței de gen și copiii acestora;

(l) să ia în considerare, când se stabilesc custodia și drepturile de vizitare, incidentele grave de violență împotriva femeilor, inclusiv de violență domestică; drepturile și nevoile martorilor copii ar trebui să fie, de asemenea, luate în considerare atunci când se oferă protecție și servicii de asistență victimelor;

(m) să promoveze activ o schimbare de atitudini și comportamente și să combată stereotipurile în ceea ce privește rolurile de gen, inclusiv prim promovarea limbajului neutru din perspectiva genului, făcând eforturi concertate pentru a aborda rolul esențial al mass-media și al publicității și încurajând toți cetățenii, inclusiv bărbații și băieții, să contribuie activ la prevenirea tuturor formelor de violență; astfel, invită statele membre să adopte și să aplice politici active de incluziune socială, dialogul intercultural, educația sexuală și educația pentru relații, educația privind drepturile omului și anti-discriminarea, precum și o cursuri dedicate egalității de gen pentru profesioniștii din domeniul judiciar și de asigurarea a respectării legii; să încurajeze statele membre să includă în sistemele lor de învățământ eliminarea tuturor obstacolelor în calea unei egalități veritabile între femei și bărbați și să promoveze pe deplin acest obiectiv;

(n) să încurajeze statele membre să aplice politici care urmăresc construirea unor societăți lipsite de orice fel de violență și să folosească Convenția de la Istanbul în acest sens;

(o) să se asigure că măsurile proactive împotriva violenței recunosc realitatea în ceea ce privește violența de gen, respectiv faptul că majoritatea absolută a agresorilor sunt bărbați; să încurajeze statele membre să aplice metode dovedite de reducere a violenței pentru a aborda această problemă;

(p) să adopte măsurile necesare în temeiul articolelor 60 și 61 din Convenție referitoare la migrație și azil, luând în considerare faptul că femeile migrante, indiferent dacă dețin sau nu documentele necesare, și femeile care solicită azil au dreptul să trăiască fără violență, în sfera publică sau privată și sunt deosebit de vulnerabile la violența de gen, reamintind că violența de gen, inclusiv mutilarea genitală, poate fi recunoscută ca o formă de persecuție și că victimele pot astfel să invoce protecția oferită de Convenția din 1951 privind statutul refugiaților; să se asigure că statele membre respectă o abordare atentă la aspectele de gen în toate procedurile de azil și de primire și că respectă principiul nereturnării;

(q) să promoveze bugetarea de gen ca instrument de prevenire și combatere a violenței de gen în domeniile de politici relevante, precum și să asigure resurse și finanțare pentru accesul la justiție pentru victime și pentru supraviețuitorii actelor de violență;

(r) să îmbunătățească și să promoveze colectarea de date dezagregate comparabile relevante privind cazurile de violență de orice fel care intră sub incidența Convenției de la Istanbul, în cooperare cu EIGE, inclusiv date dezagregate în funcție de vârsta agresorului și relația dintre agresor și victimă, pentru a elabora o metodologie comună de comparare a bazelor de date și a analizelor de date, asigurând astfel o mai bună înțelegere a problemei, și pentru a atrage atenția, evalua și îmbunătăți acțiunile statelor membre ce vizează prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și violența de gen;

10. subliniază că pentru a fi mai eficiente, măsurile de combatere a violenței împotriva femeilor ar trebui însoțite de acțiuni ce urmăresc combaterea inegalităților economice și promovarea independenței financiare a femeilor;
11. invită Comisia să prezinte un act legislativ pentru a sprijini statele membre în prevenirea și eliminarea tuturor formelor de violență împotriva femeilor și a fetelor, precum și a violenței de gen;
12. invită Consiliul să activeze clauza-pasarelă, prin adoptarea unei decizii în unanimitate care să definească violența împotriva femeilor și a fetelor (și alte forme de violență de gen) ca domeniu infracțional în temeiul articolului 83 alineatul (1) din TFUE;
13. invită Comisia să revizuiască decizie-cadru în vigoare a Consiliului privind combaterea anumitor forme și expresii ale rasismului și xenofobiei prin intermediul dreptului penal, pentru a include în aceasta sexismul, infracțiunile generate de prejudecăți și incitarea la ură pe motive de orientare sexuală, identitate de gen și caracteristici sexuale;
14. invită statele membre să aplice integral Directiva 2011/99/UE privind ordinul european de protecție, Regulamentul (UE) nr. 606/2013 privind recunoașterea reciprocă a măsurilor de protecție în materie civilă și Directiva 2012/29/UE privind protecția victimelor, precum și Directiva 2011/36/UE privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, cât și Directiva 2011/93/UE privind prevenirea și combaterea abuzului sexual și a exploatării copiilor;
15. invită din nou Comisia să înființeze un observator al violenței de gen (după modelul actualului Institut European pentru Egalitatea de Gen);
16. îndeamnă președinția estoniană să accelereze ratificarea de către UE a Convenției de la Istanbul;
17. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor statelor membre și Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.

Consilier juridic Elena Albu

Secţiuni: Dreptul familiei, Dreptul Uniunii Europene, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, Lege 9 | Toate secţiunile

Cuvinte cheie: , , , , , , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti
SERVICII JURIDICE.RO