Secţiuni » Secţiuni speciale
Asigurări pentru avocaţiCariere juridiceCărţi juridiceConferinţe juridiceDezbateri juridiceEvenimente juridiceGrile juridiceLawyers WeekProfesionişti
BarouriInternaţionalJurisprudenţă inedită CITRLegal DaysLifeNotariatReviste juridiceSistemul judiciarUniversitaria
Sistemul judiciar
Official partners: Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Public şi Direcţia Naţională Anticorupţie
JURIDICE
5 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Forumul Judecătorilor din România – White Paper: Protocoalele de cooperare dintre SRI și diverse autorități din sistemul judiciar având competență în materie penală
02.10.2018 | JURIDICE.ro

Asociatia Forumul Judecătorilor din România dă publicității un White Paper vizând Protocoalele de cooperare dintre Serviciul Român de Informații și diverse autorităţi judiciare cu competenţă în materie penală, potrivit unui comunicat.

Concluziile studiului, disponibil online aici, rețin următoarele:

În esență, pe baza datelor disponibile în prezent în spaţiul public, apreciem că nu se poate profita de echivocul intens promovat mediatic al „caracterului nelegal” al protocolului S.R.I. – P.I.C.C.J., pentru a se anula toate eforturile justiției penale din ultimii ani, în măsura în care nu se dovedește existența unor reale probleme de fond, pentru care există, oricum, remedii legale în cazurile individuale.

În situația unei suspiciuni rezonabile de încălcare a competenței funcționale în efectuarea urmăririi penale, verificarea legalității administrării probelor este de competența exclusivă a instanțelor de judecată în materie penală, având în vedere că toți magistrații au drept de acces la informații clasificate, iar avocatului inculpatului i se poate acorda acest acces la cerere.

Există necesitatea concretă a temperării unei adevărate isterii publice pe această temă, susceptibilă de a se concretiza în presiune directă asupra instanțelor de judecată, spre exemplu, pentru a dispune soluții de achitare a tuturor infractorilor descoperiți în urma unor informații comunicate de S.R.I..

O intervenție a legislativului în acest domeniu, generată exclusiv și nediferențiat doar de acest context al „protocoalelor secrete”, ar aduce grave prejudicii urmăririi penale a multor infracțiuni grave, precum cele de criminalitate organizată sau terorism, deoarece măsurile tehnice executate de S.R.I. la dispoziția parchetelor sau instanțelor de judecată nu au privit numai infracțiunile de corupție, acestea fiind doar cele care au alimentat cel mai tare „Teoria conspirației”, din cauza calității subiecților activi de funcționari publici, înalți funcționari publici sau demnitari.


Aflaţi mai mult despre , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill
JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Au fost scrise până acum 5 de comentarii cu privire la articolul “Forumul Judecătorilor din România – White Paper: Protocoalele de cooperare dintre SRI și diverse autorități din sistemul judiciar având competență în materie penală”

  1. Amelia FARMATHY spune:

    Las ca sar, acuș-acuș, AMR și dna Gârbovan să ne explice cât de rele sunt!

    La protocoale mă refer, desigur:)))))), dar cred că merg și alte interpretări de care mă prea delimitez.

    Protocoalele arată cum colaborează două instituții, nu se ține nimeni de ”prostii” prin protocoale și, da, scopul e scăparea unor persoane, cu nume și prenume, care știu că au încălcat legea și acum – precum zice românul, în sens metaforic, se apropie funia de par – nu știu cum să scape.

    Deja, ce se încearcă acum, inclusiv prin sesizarea Curții Constituționale privind chestiuni ce țin de compunerea unor complete, arată a maaaare disperare.

    Bine că știu, următoarea dată când nu îmi va conveni vreo compunere în care mă trezesc băgată (glumesc desigur), o să mă adresez, nu direct CC – că nu bagă ei în seamă un judecător ”simplu”, cum zicea, cu ani în urmă, un decan de barou, prezentându-mă soției sale (în sensul că nu eram un ”simplu” judecător, ci unul cu ”foncție”, între timp mi-au pre-luat-o alții) – ci CSM-ului, să pună stilourile și să declare doamnele conflict!

    Eu propun chiar să trimitem tot la CC, că am impresia că unii au, la rândul lor, impresia că la CC se rezolvă tot.

    Ce lege, ce prevederi referitoare la ce poate CC, aiurea, important e ce pot oamenii din CC, așa pare a crede lumea asta mare și neinformată, cel puțin din perspectiva sesizărilor deduse aprecierii acesteia!

    Pe mine una nu m-ar deranja să le trimit tot ce am pe rol, mai iau și eu vreo 3-4 ani pauză până le soluționează, chiar și pe inadmisibilitate.

    • Ioan BUCSA spune:

      Să ne explice acum doamnele din AMR ce legătură au protocoalele cu modul de compunere a completurilor de 5, cu secţia specială de anchetare a magistraţilor, cu răspunderea magistraţilor, cu apelurile (inclusiv în civil) în 3 judecători, cu pensionarea cu doar 20 ani vechime, dar în acelaşi timp 18 ani vechime pentru a ajunge la ICCJ (adică aproape cât să te pensionezi, că doar eşti obosit), cu INM de 4 ani şi stagiu de încă 2 ani (mai avantajos o să fie să devii magistrat direct cu 5 ani profesie juridică) când mulţi din cei care sunt acum mari magistraţi au fost transformaţi direct din jurişti de CAP (Cooperativă Agricolă de Producţie) sau nu au adunat 6 ani la instanţele inferioare pe vremea când se promova cu dosarul/lucrarea!!! Şi ar mai fi de spus, dar nu-i timp…

  2. Amelia FARMATHY spune:

    Cei cu vechime de jurişti la CAP-uri au cam ieşit la pensie, or mai fi, pe ici pe colo, câte unul, cu 8-10 ani pe la cine ştie ce entităţi în care se intra, pe vremuri (anii 90), lejer ca salariat, că nu vroia să se ducă nimeni la cât de proaste erau salariile, dar, în astfel de cazuri punctuale, lucrurile se rezolvă natural, adică prin atingerea vârstei de pensie.
    Dar, apropo de lucrările cu care s-a promovat ani de-a rândul – perspectivă spre care ne întoarcem, oarecum, prin noile modificări aduse legii noastre -, iar magistraţi care au promovat în baza unor asemenea lucrări încă se regăsesc în profesie, ei bine, acele lucrări ar cam fi trebuit arhivate pe undeva căci ele constituie, în materialitatea lor, conţinutul unor probe de examen.
    Eu aş face, în acest context, altceva: le-aş cere, pe baza legii privind informaţiile de interes public, le-aş studia, le-aş fotocopia/ scana,tot aşa, pe bază de cerere aprobată, întrucât ele sunt şi rămân de interes public, atestând modalitatea corectă de promovare în sistem şi le-aş insera, ulterior, în programe antiplagiat, să vedem ce iese.
    Cu acestă ocazie ar fi depistabilă şi ipotetica situaţie în care ar fi preluat, unii de la alţii, aceeaşi lucrare, pe care ar mai fi „ferchezuit-o” un picuţ, prezentându-se la examen/concurs cu ea şi asumându-şi-o ca fiind lucrare proprie, ceea ce eu, fireşte, nu pot să cred că s-ar fi putut întâmpla, dar e bine ca asemenea elemente să poată fi verificate oricând, doar aşa înlăturându-se orice suspiciune agasantă.
    Dacă a fost totul absolut corect, şi nu aş avea motive să consider sau să susţin, vreun moment, acum, când scriu ceste rânduri, că nu ar fi fost, atunci programul antiplagiat nu ar trebui să dea rezultate stânjenitoare.
    Dacă, în schimb, lucrurile ar sta altfel, pariu că s-ar găsi tot soiul de chichiţe pentru care astfel de lucrări nu ar putea fi studiate, s-ar ajunge la judecată, iar, până la soluţionarea cauzei, s-ar ieşi, eu, ştiu, poate chiar în grup, la termen ori anticipat (numai să nu suspende, inoportun, aplicarea respectivei prevederi, căci ar fi grea năpastă),la pensie.
    De magistrat.
    Noi aştia care am rămâne (eu, de exemplu, nu am mai prins varianta cu promovarea pe bază de „lucrare” sau „şi pe bază de lucrare”, numărându-mă printre primele generaţii de magistraţi, cei care au acum puţin peste 40 de ani, care au susţinut concursuri de promovare destul de grele),să fim sănătoşi şi neatinşi de molima fenomenului plagiator.
    Căci un furt, tot furt se cheamă, chiar dacă nu se băgă, la propriu, mâna în avutul altuia, ci doar în munca intelectuală a altuia.

    • Ioan BUCSA spune:

      Ce să zic, e bună ideea, ar trebui ca lucrările respective să se afle la dosarul profesional, dacă se ţinea la vremea aceea. Dar e cam tardiv, nici nu merită efortul, să se reuşească măcar cu tezele de doctorat care s-au făcut pe bandă rulantă pentru sporul ăla de 15-20%.

  3. Amelia FARMATHY spune:

    Efortul descoperirii unui ipotetic furt, fie el şi de natură intelectuală, merită oricând depus.
    Pentru că, în absenţa lui, cei care ar fi promovat în această manieră şi care ar fi folosit lucrările altora sau ar fi copiat din cărţile profesorilor de drept, fără a indica sursa, d nu e exclus să pozeze în cei mai desăvârşiţi deontologici şi profesionişti… fără cusur.
    Iar eu de ipocrizie şi aparenţe sunt sătulă.
    De prostie, nu mai zic, dar măcar aceasta tinde să fie constantă (poate chiar în uşoară creştere) în toate sferele de activitate.
    În plus, mie mi se pare că cel dovedit că a plagiat ar cam trebui înlăturat din orice profesie pe motive disciplinare, evident numai în situaţiile care a folosit metoda plagiatului fie pentru a promova, fie pentru a-şi mări drepturile salariale, spre exemplu prin obţinerea frauduloasă a titlului de doctor, ca efect al unor teze plagiate sau a unor articole, scrise în timpul doctoratului şi reprezentând o condiţie pentru susţinerea tezei de doctorat, plagiate şi acelea.
    Îmi place că, vorbind în termeni de dreptatea „divină” – eu aş numi-o soarta inexorabilă a hoţiei -, furtul nu se şterge, doar se ascunde o perioadă. Când, în urmă cu câţiva ani, se copia pe rupte din alte cărţi, fără a se menţiona sursa, pentru a se mai atârna în CV un titlu academic sau o aparentă preocupare de… constantă „desăvârşire” profesională, nici măcar prin gând nu le trecea celor care se „desăvârşeau” în această manieră că necinstea îi va ajunge din urmă, ba, mai mult, chiar ar putea să îi şi coste funcţia.
    Asta, desigur, într-o ţară normală.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.